Primul pisoiaş a fost adoptat!!

Mai ţineţi minte pisoii ăştia? N-aveţi cum să nu-i ţineţi minte, de vreme ce postarea e una din cele mai active pe blogul meu.

Primul pisoi s-a dus azi la acest cetăţean. Ocazie cu care ne-am şi cunoscut, şi am remarcat că pare un părinte bun pentru flăcăuaşul alb, care se caftea pe săturate

CU SÁBATO PRIN TUNEL

Mărturisesc de la bun început că abia după ce am terminat cartea şi am început să o analizez în perspectiva de a scrie despre ea, am realizat că am citit o carte de geniu.

Stranger in Bucharest

Azi mi s-a împlinit o dorinţă înfocată, înverşunată, îndrăcită. Şi de această dată, omul cu pricina este Dinu Lazăr. Ză photographer.

Comedie neagră în tonuri de alb

Pisoiaşi drăgălaşi

Uite-i:

 

Trei tute şi-o sticlă de vin

Paşte, 2008. Seara fetelor vesele şi a pisoiului negru.

Tuta 3 (mama pisoiului): Am adus o sticlă de vin.

Tuta 1: Ce tare!

Tuta 2: Hai s-o desfacem!

Tuta 3: Aveţi un desfăcător?

Nou spectacol al Asociaţiei “If…”

Asociaţia “If” vă invită cu drag & căldură-n suflet, la

Vinerea Mare

Când eram copil, şi se chinuiau patru sau cinci persoane să-mi explice religia - inutil, desigur - ,creierul meu refuza să înţeleagă: Dumnezeu are un singur fiu. Pe care îl trimite să bântuie pe drumuri toată viaţa, să doarmă unde apucă, şi îi mai şi dă o moarte înfiorătoare. (Ceea ce îmi demonstra că, asemenea părinţilor noştri tereştri şi supuşi păcatului, şi Dumnezeu cel etern e un părinte de toată jena.)

Eşti poet de dai în gropi

 

Aflu azi de pe site-ul Evenimentului Zilei un eveniment al nopţii: cică un crater de pe Mercur a primit numele neperechelui nostru Eminescu. Mai mult, Evenimentul Zilei comentează măreţul eveniment cu o frază de care am râs până am făcut febră musculară: “Mihai Eminescu, îndrăgostit de Veronica Micle, i-a scris acesteia poemul de dragoste “Luceafărul”, iar acum el are locul său pe Mercur, fiind Luceafărul Nopţii.” Are locul său pe Mercur, sub formă de groapă. O adevărată soartă de Luceafăr, ce spuneţi?

Anotimpurile dragostei: “Breath”

Impresionant filmul care a obţinut marele premiu al festivalului de film B-EST. Mă refer la “Breath”, al regizorului Kim Ki-Duk, un film a cărui imensă forţă emoţională şi vizuală sunt direct proporţionale cu lucrurile care nu se spun. Pentru că în decursul filmului “Breath” se tace. Se tace mult şi expresiv.