Termenii şi condiţiile blogului

Micul demon al internetului te-a făcut să ajungi aici şi ai decis că musai trebuie să iei cuvântul. N-ai cum altfel. Iată ce să faci / ce să nu faci ca să nu te pomeneşti că ai ajuns în Recycle Bin din primele zece secunde.

1. Nu mă lătra la persoană.

Model: „sigur eşti aşa şi pe dincolo şi faci aşa şi pe dincolo şi blabla!”

Argumentul banării: Nu mă interesează globul tău de cristal şi aptitudinile tale neexploatate de mama omida. Acest blog nu e o boxă a acuzaţilor unde mă aflu eu şi unde vii tu, procuror desemnat de gen, nimeni, să mă tragi la răspundere. Nu-ţi datorez nici o socoteală.

2. Nu mă lua la frecat pe motive de limbaj.

Nu eşti angajatorul meu, să-mi dai instrucţiuni de scriere. Ăsta e spaţiul meu personal, unde eu fac regulile şi eu decid cum scriu. Unicul loc unde te califici să-mi dai instrucţiuni legate de limbaj e un advertorial plătit. În rest, plimb-o cu paşi vioi. Oamenii care primesc chestii gratuite şi strâmbă din nas la ele cu aere de patroni de presă n-au ce căuta pe blogul meu.

3. Nu-mi da poveţe de viaţă şi operă.

Dacă voiam o soacră, mă măritam. Neapărat cu un milionar, să-mi pot îneca nervii cauzaţi de pisălogeala nesolicitată într-o sticlă de Moët & Chandon. Nu m-am măritat special pentru că prefer singurătatea pisălogelii. Nu urăsc nimic mai mult în viaţă decât pisălogeala. Există un lucru pe care-l urăşti la semenii tăi mai mult decât orice? Bun. Înlocuieşte acel lucru din propoziţie cu pisălogeala şi vei înţelege de ce ţi-o iau pe mă-ta la pulă când vii să mă freci la icre.

4. Nu fi Avocatul Proştilor.

Vine câte un prost, mă exasperează cu 1 – 3, iar eu îl fac să plângă în pernă. Nu veni să mă freci la melodioară că am tratat oribil prostul şi că sufletul din el plânge acum. Dacă prostul nu voia să fie tratat oribil, nu sărea să facă 1 – 3.

5. Nu mă lua cu familiarităţi dacă nu stabilim de comun acord că vrem familiaritate.

Dragoste cu sila nu se poate. Degeaba mă placi tu, dacă nu ajung la concluzia că te plac şi eu. Nu-mi impune glumele tale de căcat sau efuziunile tale siropoase. E ca atunci când te duci în vizită. Verifici întâi dacă gazdei îi face plăcere gluma ta genială, când îi pui un căcat pe covor, sau nu.

6. Ţine-te de tema postării.

Am scris un articol despre X, vorbim despre X. Divagaţiile sunt obositoare, iritante şi nu duc nicăieri.

7. Nu mă iei la pisălogeală de ce am scris despre X, când uite, Y…

Dacă vrei să-mi impui un subiect, ai întotdeauna opţiunea să comanzi un advertorial. Ăla va respecta instrucţiunile tale şi va fi cum vrei tu să fie. În rest, blogul poartă numele Lorena Lupu şi, aţi ghicit, subiectele le alege tot Lorena Lupu.

În rest, eşti liber ca pasărea cerului.