-Bună ziua.
-Bună ziua.
-ParaSinus aveţi?
-Da.
-Daţi-mi şi mie o cutie.
-Penta sau normal?
-Normal.
-Card aveţi la noi?
-Undeva într-un colţ, dar nu ştiu cărei încăperi îi aparţine colţul.
-9 lei şi 99 de bani.
-Poftiţi.
-Mulţumesc.
-Ăă, şi nu-mi daţi să tastez codul PIN?
-Păi mi-aţi plătit cash.
-A, daaa. Cashul n-are cod PIN. Fuck!
-Haha, nu, n-are.
-Îmi cer scuze, nu-s chiar atât de retardată precum par, dar ştiţi, cardul mi-a devenit un fel de al şaselea deget. Iar codul PIN, ca un fel de rugăciune haiku în cifre.
Dragoste la prima cafteală 
si sa vezi cand vine contactless-ul si nu mai tre sa il bagi pe conul PIN decat din an in pasti…cum te scobesti in memorie dupa cifre :))
Lorena, mai rau este atunci cand nu ai cash la tine ci doar cardu’ iar „muista” aia te-ar lua la bataie ca nu-i depasesti plafonu’ de sale penrtu POS. (atunci se rupe gegeltelu’) :))))
ai o frumusetea si senzualitate gotica iar cu machiajul asta primavaratic, esti shakespeariana!
ai comis-o!