Am plâns încă un plâns

De data asta, frumos, argumentat, elegant. Exact aşa cum vă promisesem în textul de mai jos. Deşi idioţii sunt la fel de idioţi ca şi aici, de unde deducem că eu am dreptate: diplomaţia faţă de retardaţi e o uriaşă pierdere de timp.

PS: Nu întâmplător l-am menţionat pe Pălie. Mai nou, mergem împreună la filme, pentru că urmărim aspecte  complementare. Dacă mie-mi sar în ochi inconsecvenţele în text şi ritm ale poveştii, falsul şi uzul de fals, scăpările în conţinut, Pălie are un radar de detectat impostura vizuală cum n-aţi văzut. Ne completăm de minune. Iar, pentru că discuţiile cu el mă ajută, mi se pare corect să-l creditez.

PENTRU CĂ NUMAI CĂCAŢII NU CREDITEAZĂ OAMENII CARE AU CONTRIBUIT LA CEVA.

7 gânduri despre „Am plâns încă un plâns

  1. Da’ am ca o bănuială că nici limbajul colorat nu le va schimba convingerile sau percepţiile. Adică suntem aşa de ferm ancoraţi în convingerile noastre de obicei încât nimeni nu ni le schimbă, nici cu argumente, nici cu bocanci, nici cu nimic. De exemplu aici pe blog s-au deşteptat unii pentru că ai strigat la ei? 🙂

    Şi atunci rămâne să scrii pentru cei interesaţi să te citească, cu cuvintele care ţi-s cel mai aproape… 😛

  2. Nu mai plange, Jeane. Plansul e de forma. IIuminismul nu e moarta. Iluminismul se transforma. Pe filon juridic, prin inflatie de drepturi, in vegetarianism si alte absurditati.

    Pe partea umana, singurul lucru adaugat e falimentul juridic. Parerea mea, Portocala mecanica merge pe aceleasi idei, mai ales pe ideea ca plansul e de forma. Sau ca in toate situatiile, cel care plange si reclama este cea mai clara manifestare a gunoiului social in care traieste, si nu poate exista decat atat timp cat se ridica cu picoarele pe semicadavrul respectiv. Brr!

    • Esti cam off-topic, ce treaba are plansu’ dansei cu curu ei negru-n cer ?
      Laso-n pace, „chestia aia” e metafora ei, o reprezinta, ce drept ai tu s-o judeci ?

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine