Avocatul proştilor

După cum frumos povestea Nemerovschi:

„Doi ani și câteva luni de când am publicat prima carte, și nici măcar UN SINGUR hater cu un nivel decent, acceptabil, de inteligență în tot timpul ăsta, unul care să nu te facă să pufnești imediat în râs… Aștept și eu să mă critice de-adevăratelea cineva, într-o bună zi, dar cred că mai am mult de așteptat.”

Eu am şapte ani de la debut şi situaţia e aproximativ similară. Îndeobşte, haterii mei se numără printre cei mai proşti oameni de pe Internet. Şi mă urăsc cu atât mai mult cu cât multora dintre ei le-am demonstrat, aplicat pe text, că sunt oripilant de proşti. Atât de proşti, încât prin moartea lor ar sări subit media coeficientului naţional de inteligenţă la deal.

Că sunt proşti, se vede din faptul că nu-s capabili să se raporteze în mod real la ceea ce citesc şi nici să proceseze informaţia. „De unde ştii că-s prost, nu ştii nimic despre mine!”  rage haterul. Ba se vede din cum nu ţi-a luat mă-ta abecedar la timp şi din retardul crâncen al răspunsului.

Dar nici măcar nu mă enervează haterul prost în halul în care mă enervează avocatu-proştilor. Cine e avocatul proştilor? Sinistrul enervant care intervine, după un schimb de mui între prost şi tine, să te pisălogească tot pe tine, că ai vorbit nerespectuos cu prostul care are şi el dreptul la opinie. Chiar dacă tu scriseseşi: „Ana are mere” şi vita urla „Ar trebui să-i dai fructe Anei, nu s-o ţii pe carbohidraţi!”

De ce e avocatu-proştilor chiar mai enervant decât prostul propriu-zis? Pentru că prostul nu face decât să-şi etaleze prostia; avocatul proştilor se face vinovat şi de părtinire dublată cu ipocrizie. Pentru că adevărul este: Eu nu mă apuc din senin să pizduiesc primul om nevinovat. Trebuie să faci ceva, ca să ţi-o iau pe mă-ta la pulă. Avocatu-proştilor, însă, are vedere selectivă, nu citeşte ce-a scris prostul, ci sare direct să te educe pe tine, că violentezi dreptul la opinie al retardatului.

La prima vedere, ai fi zis că avocatu-proştilor face asta pentru că e la fel de prost ca şi proştii, şi se teme ca tura viitoare să nu vină rândul lui, dar uneori avocatu-proştilor e câte un intelectual de vază. Ceea ce mă înspăimântă. Dacă şi intelectualii de vază semnalizează fără să vadă despre ce vorbesc, de ce să te mai miri de gogu pulă?

A doua ipoteză e că avocatu-proştilor a fost educat greşit, că toate femeile trebuie să fie yesmaniţe, şi nu-i vine să creadă că şi ele pot da pule-n gâtul ălora vinovaţi de gravă prostie. În acest caz: hombre, trezeşte-te. E o lume egală, în care eu muncesc pentru banii mei, ca şi tine, ba poate îmi fac de zece ori mai bine treaba decât tu pe a ta, şi nu-ţi datorez respect decât în măsura în care ştii să mi-l câştigi. Iar dacă îmi câştigi dispreţul, îmi rezerv dreptul de-a-l exprima cât se poate de expresiv şi de explicit.

A treia ipoteză e că avocatul proştilor ţine cu prostul pentru că are o pată pusă pe mine. Caz în care să sugă pula cot la cot cu prostul.

7 gânduri despre „Avocatul proştilor

  1. Spun asta pentru că io, nimeni pe lume, am de a face cu o celebritate. Io, ca „nimeni pe lume” nu pot concepe că „celebritatea” poate fi şi ea om normal ca toţi oamenii şi că poate răbufni la fel ca ei. Adică na… „mitul imaginii”. 😀

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s