…şi adulţii din România

Ieri am fost la Auchan, să îmi cumpăr portocale, cafea şi trufe de ciocolată. Dacă vă amintiţi, scrisesem o postare despre clişeul copiilor săraci din Africa şi sărăcia ostentativă prin care o categorie de oameni mulg bani şi energie de la fraierul plătitor de impozite şi taxe. Şi despre cât de tare, ferm şi cu presiune suge caritatea, în general.

Cumpăr portocalele, trufele, un borcan de castraveţi muraţi şi o cutie mare de cafea şi mă duc să plătesc. La case, pustiu. În timp ce scot cardul, ridic privirea spre femeie şi rămân perplexă. Am văzut mulţi oameni obosiţi în viaţa mea, dar tipa asta avea întipărită pe chip o oboseală atât de profundă, neţărmurită şi expresivă, încât, dacă aş fi fost studentă la Arte Plastice aş fi scos notesul şi aş fi început s-o schiţez. Aşa, materialul meu de schiţe fiind cuvintele, nu îi pot face portretul decât din vorbe.
-Vă simţiţi bine? am întrebat-o eu.
-Da, sigur, a zis ea şi a zâmbit. Un zâmbet care părea că mai avea puţin şi se transforma în plâns.
-Nu, serios, zic eu, vă pot ajuta cu ceva?
O tipă de vreo patruzeci şi ceva de ani, cu ochi verzi şi tenul deschis la culoare. Foarte, foarte obosită.
-Nu aveţi cu ce, zice. E doar de la oboseală, că am lucrat vineri noaptea şi sâmbătă toată ziua şi am făcut navetă.

Din vorbă în vorbă, îi descopăr povestea de viaţă. Tipa locuieşte la Piteşti şi are doi copii măricei. A divorţat de tatăl copiilor care, ca multe alte lepre purtătoare de penis, a divorţat şi de copii şi a găsit şmecheria de a se da şomer, să nu plătească pensie alimentară. „Îl puteam băga la închisoare, dar de ce să aibă copiii tată cu cazier, că tot lor le-ar fi greu. Mai bine mă descurc eu aşa.”

Are job pe ture la Piteşti, în timpul săptămânii, iar sâmbăta şi duminica face naveta la Bucureşti, să fie casieră de weekend la Auchan. De acolo ia 8 milioane, de aici 6. Din banii ăştia, creşte doi copii şi se întreţine şi pe ea. „Nu mai ţin minte când am avut o zi liberă”, zice femeia. „Dar vreau să mă asigur că nu le lipseşte nimic. Slavă domnului că sunt cuminţi, văd şi ei cât ne chinuim şi se chinuie să nu risipească. Ne descurcăm”.

Deci, get this. Femeia a lucrat vineri de noapte, a luat maşina spre Bucureşti, a lucrat sâmbătă toată ziua, seara a luat maşina spre Piteşti, a dormit ce-a dormit şi dis-de-dimineaţă a luat maşina spre Bucureşti iar. Şi face asta minim o dată pe lună. În lunile în care are două săptămâni cu ture de noapte, o face de două ori. Nu cere nimic nimănui.

În acel moment, eu, care v-am zis deja că aş lăsa toţi copiii din Africa să moară fără să mişc un deget, am pus mâna pe portofel. Aveam 2 milioane cash la mine, i-am scos şi i-am întins.

-Staţi aşa, că aţi plătit deja cu cardul, zice femeia, neînţelegând.
-Nu, zic eu. Ăştia-s aşa, cadou.

ŞI FAZĂ:
Femeia se uită la mine indignată:
-Domnişoară, dumneavoastră credeţi că v-am zis toate astea ca să scot bani de la dumneavoastră!? Niciodată n-am primit pomană de la nimeni, am muncit cinstit toată viaţa şi nici nu vreau să primesc nimic de la nimeni!

Am rămas tablou, cu bancnotele în mână.

-Vă rog frumos să-i puneţi înapoi în portofel. Am banii mei, nu îmi trebuie bani de la dumneavoastră. V-am zis astea doar aşa, că e greu singur la casă când eşti obosit.

Deci, eu şi milostenia suntem paralele. Când e loc de milostenie, nu vreau eu, iar când aş vrea, nu e loc. Isn’t it ironic.

153 de gânduri despre „…şi adulţii din România

  1. Nemaipomenit, ce sa-ti spun, „întipărită pe chip o oboseală atât de profundă, neţărmurită şi expresivă”. Cand s-a futut ce avea intiparit pe chip ? Â ? I-a placut, nu ? Iata ca a venit si nota de plata, it’s payback time.

    PS: daca si pulimea asta ar fi votat cu domnul Geoana, ca mine, ar fi fost mai bine in tara asta.

  2. Pingback: …şi adulţii din România | RoDigg News

  3. Nu sunt nici psiholog bun, nici rău. Nu sunt psiholog deloc. Ştiu cum e cu acel iasă-iese, dar pentru că nu mă uit la OTV nu mă deranjează E-urile ( 😀 ), oricum sunt fericit să fiu corectat, mai ales de cineva care are probleme cu tastatura (eu nu te bănuiesc a nu şti ce sunt majusculele şi la ce se folosesc).
    Bun. Acum despre textul care deschide acest subiect.
    Da, povestea e una care …. emoţionant-lacrimogenă, telenovelă pursânge. Se potriveşte foarte bine ca un fel de continuare la povestea balcon-jumping-ului parlamentos. Jos Boc, ‘tu-l în aripă…
    Mă mir de ceva însă: Că există oameni care cred că totul se reduce la bani.
    Credeam că Gigi Becali e un fel de anomalie.
    Hmmm … poate o fi vreo chestie de-a sudiştilor …

    În fine… ah, mai am o nelămurire. Ultima propoziţie: „Isn’t it ironic.” Este o afirmaţie sau o interogaţie? Aşa, de dragul detaliilor.

    Deci, ce spune lacrima aia ce pare a vrea să … iasă? Tristeţe, teamă, ciudă etc? (asta era întrebarea)

    • Prietene, să ne lămurim. Eu am scris până acum trei cărţi şi am avut colaborări la vreo zece reviste. Lungi sau scurte. Dacă pe blogul meu nu vrea muşchiul meu să pun majuscule, nu pun. Din banalul motiv al nevrutului muşchiului meu. Deci ia aberaţiile astea de nazist rănit în orgoliul propriu şi împlântă-ţi-le extrem de adânc în anus. Dar ştii cât de adânc, amice? Să-ţi şi iasă pe gură.

      De ce îţi spun asta? Pentru că te consider un om prost. E a doua oară când eşti incapabil să discerni ideea principală a unui text. Când eu vorbesc de un om care munceşte şi de noapte, şi de zi, câte 24 de ore în şir pentru banalităţile numite bani, tu arunci în comentarii clişeul penibil „voi credeţi că totul se reduce la bani”. Da, hrana, îmbrăcămintea, articolele şcolare pentru doi copii, întreţinerea de la bloc şi factura de la telefon SE REDUC LA BANI.

      Iar lacrima care vrea să iasă o fi de disperare că sunt atâţia proşti penibili pe lume şi se chinuie atât de tare să refuze să înţeleagă cât sunt de proşti.

      Fii drăguţ, dăţile viitoare când comentezi, încearcă să bagi în priză chestia aia până acum inutilă dintre urechi. Sau dacă nu merge nicicum, dă x de la colţ. Ăsta e un blog cu clientelă selectă, care îmi gustă umorul şi percutează la el. Dacă nu se leagă de la sine, plimb-o. Că dacă nu, te expediem noi cu sila.

      • Ho, că n-am dat cu paru’. Normal că poţi să faci ce vrei în blogu’ tău. Am zis eu ceva legat de asta?
        Oi fi scris tu trei cărţi, sau treizeci, dar amestecul de lacrimogenie şi de miserupism nu se potriveşte. Prea sună a combinaţie între emisiunile lui Gâdea şi ale lui Dan Diaconescu. Mă consideri prost? Foarte bine, după cum am zis, în blogul tău poţi să faci ce vrei, chestia asta mă impresionează la fel de mult ca aia cu cărţile sau ca telenovelele.
        Legat de bani, nu eu am descris reacţia femeii. Faptul că ai scos banii să ii dai e întradevăr impresionant, dacă vezi lumea prin prisma lor. Dar mai există şi oameni pentru care mila altora le fute demnitatea de OM. Cuvântul Om defineşte o vieţuitoare care nu trăieşte doar pentru a a mânca şi a se îmbrăca. Are ceva care se numeşte DEMNITATE. Dacă atâta lucru nu l-ai înţeles, nici eu nu înţeleg de ce te-ai strofocat să scrii trei cărţi. Eventual tot pentru bani şi atunci se explică.

        Acum, pentru că văd că ai un fix în a mă face prost, trebuie să îţi spun că dacă tu consideri agresivitatea ca fiind singura modalitate în care ştii să te exprimi, am un mare respect pentru inteligenţa ta. Aşa cum nu sunt nici un fel de psioholog, ştiu totuşi că agresivitatea de limbaj apare atunci când lipsesc argumentele logice. Evident că nu am pretenţii la scuze, pentru asta ar trebui să înţelegi unde greşeşti, dar se pare că nu e cazul.

        Clientelă serioasă? O fi dacă zici… interesant de aflat ar fi ce înţelegi prin „clientelă” … Eu credeam că sunt interlocutori.

        Dacă şi cărţile pe care te lauzi că le-ai scris au aceeaşi densitate în idei profunde ca textuleţul din vârful paginii, eu zic să îţi cauţi şi tu un servici’, e păcat de timpul pe care în pierzi scriind.

        Cât despre faptul că mă alungi … asta m-a îngrozit efectiv.
        Mi-ai distrus viaţa …

        Gata, îţi las lăudătorii să se exprime. Poate mai trec pe aici, aşa, ca să nu vă plictisiţi…
        __________Pentru Turambar _______________
        waw. that’s what I call rethorics
        =====================================
        Ţi-am citit articolul de pe blog care începe cu:
        „LUNI, 10 IANUARIE 2011
        Daca sinteti, ce fel de liberali sinteti?
        Stiti ce spun unii, da? Ca liberalii de fapt in fibra lor intima ideologica sint de fapt de stinga….”

        N-am să spun că stânga se scrie cu „â” nu cu „î” cum ar fi făcut nervoasa noastră gazdă. Am să îţi mulţumesc că fără să vrei m-ai lămurit de ce e isterizată. Are simpatii liberale. Şi eu aş fi nervos dacă aş fi liberal, nu e puţin lucru ca din disperare şi frustrare dată de nereuşite politice pe linie să legi un partid cu pretenţii liberale, chiar dacă acestea sunt doar declarative la cel remorca celui mai comunistoid partid din Europa de est, după ce în vremea lui Tăriceanu, a trebuit să înghiţiţi faptul că PNL aplica ad literam programul PSD … hehehe. Ca-n filmele cu proşti.

        Şi pentru că te întrebi: „Ce fel de liberali sinteţi?”, eu zic să te întrebi mai întâi „Ce-i aia liberal?”. Te las să găseşti tu răspunsul. Ca element ajutător îţi spun doar un singur lucru. În PNL-ul românesc actual nu există aşa ceva.

        Gata. Vă las… mi-e milă de voi. Parcă văd că nu peste mult va trebui să fiţi colegi de alianţă cu Vagin Tudor şi cu Jiji Becali… Hehehe … săracii de voi … Absolut deplorabil.

        • Vezi că te dovedeşti încă o dată prost, cretinoidule?

          „Fiinţa umană are o demnitate etc”. Să moară mă-ta dacă nu FIX ASTA era ideea postării. Pe care tu mi-o comunici mie, iată, DE PARCĂ AI SPUNE CEVA NOU.

          Oamenii bătuţi în cap ca tine nu funcţionează decât cu enunţuri simple. „Ana are mere”, din care ei înţeleg ce e de înţeles. Că Ana are mere. Iar dacă o poveste include mai mult decât enunţuri simple, îi pierzi.

          Flit în morţii mă-tii de târlan prost. Împuşcă-te şi mori în sânge. Iar dacă ai ceva de comunicat lui Turambar, marş în morţii mă-tii ăleia proaste pe blogul lui, futu-ţi familia în gât de prost. Doi oameni pot fi prieteni şi fără a avea aceleaşi simpatii politice, pişa-m-aş pe ochii tăi de ţăran agramat, care caută varii pretexte de a nu-şi accepta prostia.

          Muie mă-tii pentru că a putut să cace un căcat atât de prost. Ai ban. Sugi toate pulile poporului chinez.

        • sunt momente cand ai da si ultimul leutz cuiva, din convingere, nu din mila, pentru ca apreciezi eforturile imense cu care isi castiga 1400 lei / luna, din care mai si reuseste performanta sa creasca 2 copii.
          Si faptul ca vrei sa dai uneori, nu poate fi interpretat drept grandomanie a la gigi becali. Care si-ala da tot cu sinceritate, dar si cu alte motivatii.

  4. o idee [oarecum mârşavă dar realizabilă] ar fi fost să ieşi de la casă şi să ceri să te vezi cu şeful de tură de la Auchan, şi să-i vâri pe gât o poveste cu multe înflorituri despre cât de amabilă şsi helpful şi customer focused, etc a fost doamna aceea cu tine… şi să-i propui să-i acorde un bonus, chiar şi dacă ar fi vorba doar de ceva simbolic.
    Sigur n-ar fi fost cât cei 200 RON din portofelul tău, dar mai ştii? si managerii e uameni, mai ales cand au feedback.
    Şi încă mai poţi face asta 😀

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s