Zenza Omnipotenza

(O fantezie cu Zenza Raggi)

Fetiţa Flămândă se apropie timidă de recepţia hotelului. Venise cu un taxi de la aeroport, încă era uşor ameţită, îşi simţea stomacul pulsând ca o a doua inimă, dar ştia ce are de făcut. „Treceţi, batalioane române, Carpaţii!”, îşi zise ea.
-Sunt de la escort service, spuse ea. Ai mei au primit o comandă din partea unui domn, Zenza şi nu ştiu mai cum.
-Zenza Raggi, o corectă recepţionerul dispreţuitor. Ar trebui să ştii măcar atât, dacă tot lucrezi în industria sexului.
-Ă, da, spuse Fetiţa Flămândă roşind, dar vedeţi, eu nu mă identific cu jobul meu. Hobby-urile mele sunt matematicile superioare şi cântecele patriotice româneşti. În timpul liber, rezolv probleme de matematică până dimineaţa şi…
-Mda, dădu recepţionerul ochii peste cap, asta confirmă teoria mea cum că toate curvele-s nebune. Camera 135, etajul 3. Şi un sfat: nu-i vorbi lui Zenza despre matematici că o să i se culce. Cântece patriotice poţi cânta doar când o faceţi anal, o să creadă că îi strigi perversiuni într-o limbă exotică.

Când intră în lift se împiedică de prag. Un tremur incontrolabil îi cuprinsese genunchii. Îşi aminti de Bulă şi Ştrulă fugari din închisoare, ajunşi la al 99-lea gard din 100, „Pula mea, am o târşeală, hai să ne întoarcem”, şi dădu să o rupă la fugă, înapoi în avion, înapoi în metrou, înapoi în trecutul ei de Fetiţă Flămândă, dar întâlni privirea muşcătoare a recepţionerului.
-Eşti începătoare, păpuşă?
-E primul meu job.
-Lasă că te specializezi tu. Hai, du-te.
„Pe-al nostru steag e scris Unire”, se îmboldi ea, apoi apăsă butonul argintiu pe care sclipea frumos cifra 3.
Cifre sclipitoare. 1. 2. 3. Cifre mate. 131, 133, 135. Uşa lui. Încleştă pumnul, mai-mai să se zgârie singură în palmă cu unghiile, simţi o venă pulsându-i frenetic la încheietura mâinii, înghiţi în sec. „Acum ori niciodată, să arătăm în lume”, îşi zise ea şi bătu. Cam slab, cam ezitant, dar bătu.
Uşa se deschise. Nu îndrăzni să ridice privirea. O lăsă în jos, urmărind cu atenţie tivul impecabil al şortului cu ursuleţi. „Şort cu ursuleţi!?” încremeni ea. „Asta poartă el când nu îl vede nimeni?”
-Cine eşti? simţi el imboldul să rupă tăcerea.
-Sunt admiratoarea ta cea mai înflăcărată. Am acasă toată filmografia ta. După ce mi-ai acceptat cererea de prietenie de pe Facebook, m-a cuprins un val de nebunie, am luat primul avion, am trecut înainte pe la cosmeticiană care să mă epileze complet. Am minţit jos la recepţie că sunt de la escort service, să îmi dea ăla numărul camerei tale.
-Intră, spuse el pe un ton care se voia indiferent, dar ea simţi că îl emoţionase. Atunci îndrăzni să ridice privirea de la tiv, dar aceasta i se blocă din nou, cu câţiva centimetri mai sus. Camerele de filmare nu exageraseră cu nimic.
-O, grande Zenza, bâigui Fetiţa Flămândă, simt aşa un impuls să îngenunchez în faţa artei tale…
-Unde, în hol? Nu e o idee prea bună, că la ora asta se face curăţenia. Iar pe femeia de serviciu o tot alung de trei săptămâni să nu îngenuncheze în faţa artei mele. E complicat să fii eu, recunoscu el.
„Sculaţi, voi, oropsiţi ai sorţii”, îşi spuse Fetiţa Flămândă.
-Ţi-e foame? o întrebă Zenza, după ce închise uşa în spatele ei şi o aşeză pe un fotoliu, pentru că impulsul de a îngenunchea era atât de intens, că picioarele refuzau s-o mai asculte, iar el fusese silit să o tot ridice.
-O, da, murmură ea, fixând din priviri un ursuleţ mai împungaci.
-Eu tocmai făceam gomboţi cu magiun. Am învăţat să îi prepar la Budapesta. Îţi plac gomboţii cu magiun?
-Îmi place tot ce ai să-mi dai, gemu paroxistic Fetiţa Flămândă.
-Auzi, fată, spuse el după ce aduse farfuria. Tu tremuri cam tare şi nu vreau să-mi murdăreşti covorul. Cred că o să te hrănesc eu.
-Daaa, gemu Fetiţa Flămândă, în timp ce în gândul ei repeta frenetic: „Hai să-ntindem hora mare / Mai aici şi mai colea…”
El tăie gomboţii în îmbucături nici prea mari, nici prea mici şi înfipse ferm şi necruţător furculiţa într-unul dintre ei.
-Hai, cască gura mare. Ia-o pe toată. Ba nu, suflă întâi, că frige.
Ea primi recunoscătoare ofranda gomboţului şi simţi cum magiunul îi umple gura. Delicios, îşi dădu ea seama cu uimire. Un aluat fraged şi onctuos, iar magiunul era o poveste cu zâne.
-Uau, izbuti să nearticuleze.
-Fată, în timpul meu liber îmi place să gătesc. Magiunul ăsta l-am pus eu cu mâna mea. Am fost la piaţă, am ales eu prunele cu mâna mea, pe pipăite, l-am fiert tot cu mâna mea (şi cu oala, desigur) şi l-am pus în borcane. Vrei un borcan de magiun pentru acasă?
-Cu autograf pe capac?
-Cu autograf pe fund. Lipim o hârtiuţă adezivă pe fundul borcanului şi mă semnez.
Tot povestind, îi dăduse tot gomboţul şi farfuria rămăsese goală. Se duse şi-i aduse borcanul cu magiun, lipi hârtia şi o semnă. „Doamne, ocroteşte-i pe români”, îşi spuse ea în gând şi-şi scoase rujul.
-Zenza, tu eşti porno starul meu preferat. Nu vrei să-mi dai şi un autograf cu rujul pe sâni?
El o împinse pe spate în pat, smulse bluza de pe ea dintr-o singură mişcare şi începu să-i scrie pasional cu rujul pe sâni. Mult. Prea mult pentru un simplu autograf, zise ea şi, printre gemete de extaz, lăsă privirea în jos şi citi „Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit…” Între timp, el ajunsese cu rujul pe burtă. O întoarse şi continuă să îi scrie, la fel de violent, pe fese. Ea se mişca din ce în ce mai spasmodic. El ajunsese deja pe coapse când ea exclamă disperată:
-Fute-mă, înainte să îmi termini tot Max Factor Lasting Colouru’ ăla bun, care nu se şterge cu apă!
-Îmi pare rău, asta nu pot face, spuse el. Am filmare la 4 şi trebuie să îmi menajez erecţia.
–