Se dau două fete, două rachete şi nişte mingi. Buget minimalist. Ce iese? Un spectacol atât de grandios, de incitant, de tulburător şi de catarctic, încât am renunţat la o lansare de carte pe care mi-o doream intens, doar ca să-l văd până la capăt.
Evident, după război, au început şi lătrăii.
A) Hau-hau, că eşec, hau-hau.
Vitelor, vite lugubre şi sinistre. E un eşec la cote cam de o sută de ori mai înalte decât va ajunge vreodată cea mai grandioasă victorie a voastră. Şi e un eşec din acelea îndelung luptate, fascinante, care te lasă cu lacrimi în ochi şi cu dorinţa sinceră de mai bine. Şi, ce contează mai mult, nu e un verdict de Curte Federală, ca să fie definitivă şi irevocabilă, e un scor care, poate, peste exact un an, va fi diferit.
B) Hau-hau, că e machidoancă, nu româncă, de ce să ne hau-hau-pese?
Vite mojice, xenofoabe şi proaste. Chestiunea etnie versus naţionalitate e o problemă la fel de contemporană în 2014 ca şi centura de castitate. Mi-e de-a dreptul târşă de genul ăsta de meschinării care, în loc să se bucure pentru performanţele cuiva, stau să-i facă analize de sânge lui X, că neah, nu e neaoş. Festivalul detaliilor insignifiante.
C) Că hau-hau, nu e ca şi cum ai câştiga tu ceva.
Ba da. Eu am câştigat azi oportunitatea de a vedea un veritabil spectacol sportiv de trei ore. Cei mai mulţi performeri din lista mea nici n-ar visa să ţină publicul din toată lumea captiv pentru trei ore. Şi am mai câştigat faptul că am uitat, în tot acest timp, să umblu după propriile interese, şi mi-am concentrat energia, altruist, pentru a susţine pe altcineva. E rar şi frumos să vezi oameni scoţându-şi capul din propriul anus şi trăind cu toată fiinţa lor visul altcuiva.
Şi în fond, vite macabru de proaste şi de rele, când vă duceţi la film, şi Ăla-Bun luptă cu Ăla-Rău, câştigaţi voi ceva? Nu. Dar intensitatea trăirilor pe care le investiţi în poveste vă mai mişcă şi vouă căcatul pe care-l aveţi în loc de suflet.
D)Hau-hau, că nu ai luptat tu.
Corect. Şi nici n-am avut experienţe paranormale. Dar m-am uitat cu pasiune la Dosarele X. N-am explorat cosmosul. Dar mi-au plăcut Star Wars. N-am făcut sex cu mai mulţi deodată. Dar m-am uitat la Debbie Does Dallas. Cum ar veni, capacitatea mea de receptare trece de limitele mele individuale.
Ceea ce, în cazul vostru, nu funcţionează. Posibil din prostie. Posibil din răutate. Dar cel mai posibil, dintr-o combinaţie a celor două.
Dragoste la prima cafteală 
Sunt de acord cu fiecare cuvânt. Simona a fost fantastică şi trebuie să fii cu adevărat frustrat ca să nu recunoşti asta. Dar de, când tu nu eşti în stare să faci nimic durabil, altul de ce s-o facă? Sunt oameni care dacă nu-i trag pe ceilalţi după ei în mocirlă nu se simt bine.
Asa, bravo Lorena!
Si eu am renuntat la o zi de pictura sa vad pana la capat. Primul meu meci de tenis vazut cap coada.
A) Si am scris pe blog ca oamenii s-ar putea sa vada o ingrangere, nu un succes de a ajunge in finala tinand o tara intreaga cu sufletul la gura. La fel am patit cu o semifinala, nu a contat ca ajunsesem acolo ci ca nu am trecut mai departe.
B) Vorbeste despre Romania, romani si ca e romanca. Ar fi trebuit sa li se inchida gura.
C) Am castigat emotii pe care le credeam pierdute de mult. Nici nu mai stiu de cand nu am mai trait senzatiile de azi. Emotii, suspans si mai ales SPERANTA. Adauga si bucuria de a fi roman. Imi ramasese un gust amar de la faptul ca presa inca s-a legat de faza ca e romanca. Si daca ea la nivelul respectiv, care ar trebui sa fie super profi, inca are parte de tachinari ca urmare a unei politici de cacat.
D) Lupt pe alt front asa ca ma abtin de la un comentariu mai lung la ultimul punct.
PS- era sa folosesc punctele de suspensie o data dar mi-am amintit de un articol scris de tine si nu am pacatuit [te mai citesc via Ira]
continuare la C: eu ce sa mai spun incercand aici sa fac ceea ce fac?
Toţi tenismenii noştri au fost, sunt şi vor fi oameni grozavi. Fie şi numai pentru faptu’ că au avut de joacă tenis profesionist de plăcere! 😀
Simona a jucat în felul ei, ori tocmai felul acesta modest și calculat îmi place.
Dincolo, o Șarapova isterică, cu mari probleme mentale, cu niște picioare superbe, alternând duble-duble greșeli cu excelente pasări în lung de linie, sau diagonale extreme de dificile, chiar servicii cu peste 150 km/h; nu m-a impresionat deloc.
O iubesc pe fata de la malul mării cu picioare de fotbalist!
love you! 🙂
„e un eşec din acelea îndelung luptate, fascinante, care te lasă cu lacrimi în ochi şi cu dorinţa sinceră de mai bine”
Erau nişte băetzaşi de prin State, care se antrenau furioşi la judo, karate şi kendo şi se lăudau unul pe altul ce tari sunt ei, ca nişte ninjalăi moderni, urmaşii ninjalăilor de pe vremuri etc
Şi atunci apare un alt băetzaş care spune aşa: „dacă ninja ăştia erau atât de tari, de ce au fost cuceriţi şi supuşi? Din câte se vede treaba, au luptat cu arme ţărăneşti, au pierdut şi au rămas ţărani.”
da,drept la tinta,s-au constipat acum.esti… the best LORENA
Esti prea dura, dar ai dreptate. Meciul a fost superb si trebuie sa ramanem cu memoria celor mai frumoase schimburi care, cu exceptia unuia, au fost castigate de Halep. Nu a dat nici un as dar un passing-shot e mai frumos decat asul. Halep e aproape perfecta. Singurul ei defect major e ca inca nu stie sa loveasca mingile inalte ce pica din cer, aproape vertical.
eu nu mă pricep la detalii tehnice. nu ştiu să joc tenis şi nu ştiu să comentez tenis. ce am văzut însă azi, chiar şi fără să mă pricep, a fost un adevărat spectacol. artă. magie. magie din care n-am înţeles nimic, dar mi-a plăcut.
evident că mă enervez şi sunt dură când citesc comentarii cretine. am alergie la gherţoi.
scz ca nu pot sa imi tin promisiunea de a nu fi ,,vita retardata,,
7 iunie 2014 a fost o zi memorabila pentru femeile din Romania care s-au luptat ca niste veritabili gladiatori. Barbatii s-au purtat in aceiasi zi ca niste femei proaste. La Bucuresti a castigat o femeie si au pierdut toate romancele. In Franta a pierdut o romanca si au castigat toate femeile din Romania. Femeile din Romania trebuie sa fie mandre ca exista Simona Halep printre ele