Sunt român. Aşa, şi?

Aşa cum e nasol „să fii mai bun de sărbători”, aşa e nasol şi „să fii mai român de 1 decembrie”. Sau eşti român/bun/etc. 365 de zile pe an (366 în anii bisecţi), sau plimbi ursu’ cu toate tamtamurile tale festive şi românismul de paradă.

Sunt român chiar dacă nu am nimic de câştigat din asta. Dimpotrivă, ar trebui să fie normal să nu încerc să câştig nimic din asta (nici măcar puncte în ochii semenilor mei), că nu-s Păunescu.

Sunt român chiar dacă îmi asum această identitate în linişte şi sobrietate. Şi chiar dacă am stins televizorul la zece secunde după un scurt zapping, pentru că nu mă interesează cât de români sunt alţii şi cât caz fac de asta.

Ce m-a determinat să-l sting? O tantiţă care îi glorifica pe cei „care nu vor să plece la muncă în străinătate”. Fă, vacă proastă, poţi fi cel mai sincer român muncind în Kuala Lumpur şi poţi fi cel mai mare căcat cu ochi locuind în zona rezidenţială Băneasa. Poţi fi român muncind în străinătate şi susţinând economia românească prin banii trimişi rudelor, sau poţi fi o loază de manelist trăitor în Ferentari, care nu a plătit nici un chior de impozit de când se ştie. Care e mai român dintre ăştia?

Sunt român pentru că aşa am eu chef. Şi nu e treaba nimănui, în afară de a mea. Nu mi se pare motiv de panaramă, aşa cum nu mi se pare motiv de panaramă nici faptul că am ochii negri, pistrui pe nas şi gropiţă în bărbie. Nu am nici un merit pentru nici unul dintre aceste atribute, de aceea mi se pare că e cazul să ni le stăpânim în linişte.

26 de gânduri despre „Sunt român. Aşa, şi?

  1. Hehe! Irealitatea. Ce mă enervează și mai tare e că dau în fiecare pauză publicitară melodia celor de la Vunk, Vreau o țară ca afără. Ăștia nu ratează nici o ocazie să-i muște de cur pe cei de la putere.

  2. bravo! exact azi mă certam cu cineva care mă întreba, aproape nevenindu-i să creadă că eram atât de blazat, dacă nu sunt mândru că sunt român. şi i-am spus, evident, că nu, pentru că mi se pare culmea lenei să te mândreşti cu o chestie la care n-ai contribuit deloc. şi îi dădeam şi io exemplu’ cu nu pot fi mândru că am ochii căprui.
    aşa că, cel puţin azi, mi-ai vorbit pe limba mea. ah, da, la mulţi ani, până una-alta! 🙂

  3. Eu ma distez pe Facebook. Poti castiga o crema anticelulitica daca spui de ce esti mandru ca esti roman. Si sunt deja trei raspunsuri … Nu stiu daca patriotismul e asa de mare sau „aspectul de coaja de portocala”.

  4. Lorena, am o observație, cred că ar fi bine să ne aducem aminte, dacă am uitat, că noi nu sărbătorim Ziua Românului azi, ci formarea României Mari.

    Lorena, referitor la Păunescu, pe care tu îl pomenești acum și pe care l-ai mai pomenit, Alex Mihai Stoenescu spune la un moment dat în ”Istoria loviturilor de stat in Romania” că să nu facem greșeala să-i punem eticheta de comunist, pentru că Adrian Păunescu este naționalist. Mai spune în continuare o chestie interesantă, și anume că lui Ceaușescu i-au explicat ce și cum cu rușii foștii legionari care au migrat în PCR. Ca o mențiune suplimentară, naționalismul, pentru cei care nu știu asta, este unul dintre cei mai mari inamici ai marxismului, se opune în mod drastic caracterului integrator și nivelator al acestei doctrine, care are o dinamică asemănătoare cu cea a islamismului militant, vrea să cucerească și să aducă la același numitor întreaga planetă. Păunescu a fost o mare personalitate, care a avut mari plusuri și probabil și niște minusuri. Mai ales azi, dacă cineva se referă la minusurile lui, ar trebui să menționeze și activitatea lui Adrian Păunescu care a avut ca țel realipirea Basarabiei la România, ca să poată să existe din nou România de la 1 decembrie 1918.

    Revenind la 1 decembrie 1918, doresc de asemenea să menționez că în acea perioadă au existat niște mari personalități: Regele Ferdinand, Regina Maria, Ionel I.C. Brătianu, dar și alții, care au făcut posibilă unirea de la această dată. Soldații în opinci – printre care s-au numărat și din înaintașii mei – și cei care i-au condus au luptat, au trecut Carpații, au suferit și o parte din ei și-au dat viața pentru ca noi să avem azi granițele pe care le avem, granițe care din păcate nu mai sunt pe Tisa, ca atunci, ci pe Prut, rușii bolșevici furându-ne Basarabia în 1940, ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov. Asta este cred ceea ce ar trebui să avem noi azi în minte, în primul rând. În 1919, aceiași soldați și cu comandanții lor au respins armata ungară bolșevică care trecuse Tisa și era în ofensivă și au ajuns până în Budapesta, scăpându-i pe maghiari de bolșevism. Și de asta ar trebui să ne aducem aminte azi.

  5. Bogdan, nu văd cu ce anume ce spui tu contrazice ce spun eu.

    A) Bun, sărbătorim formarea României mari. Şi? Tot prost şi penibil o sărbătorim.

    B) Păunescu a fost un autodeclarat naţionalist – când interesele i-au cerut-o. A fost şi un înfocat comunist – atunci când interesele i-au cerut-o. A fost şi un febril pupincurist – atunci când interesele i-au cerut-o. A făcut gălăgie targetată cu efect imediat întru rotunjirea propriilor buzunare.

    Nu e nimic rău în asta, că nu suntem tâmpiţi. Dar dacă îl glorificăm pe Păunescu, s-o glorificăm şi pe Cicciolina, care a făcut acelaşi lucru: gargară pe bani.

  6. Lorena, ceea ce am scris eu nu contrazice într-adevăr ceea ce ai spus tu referitor la românism. M-am simțit dator să scriu textul respectiv pentru că de sărbătoarea națională de azi, 1 decembrie, s-a atacat la tine doar o latură ce ține de acest eveniment, care deși este destul de importantă, nu este totuși cea mai importantă. Tocmai de aceea am zis, pentru echilibru, să vin în completare și cu niște istorie, istorie care are legătură directă cu ceea ce înseamnă pentru noi românii 1 decembrie 1918. Sper că ceea am scris să fie pe placul tău și al cititorilor tăi. Istoria este o știință dragă mie, probabil viitorul meu masterat va fi în istorie (la Universitatea București și nu altundeva, pentru că nu agreez particularele de la noi! :)).

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine