Gradina turceasca-1

Beatrice a revenit pe blogul cel frumos plina de idei si intentii bune 🙂

Despre ce este vorba?

Una dintre marile mele pasiuni este Turcia. Din pacate, nu  studiez la scoala turca, asa ca demersul meu de a studia despre aceasta minunata tara a fost oarecum nesistematic si mai dezorganizat decat intr-un cadru clar si riguros. Totusi, asta nu mi-a micsorat bucuria de a fi descoperit niste fenomene superbe si unice. Vorbesc serios cand afirm ca am gasit atata seva de viata in aceasta cultura incat, dupa ce am trait-o in esenta ei, am reusit sa imi depasesc cu mult mai mult elan plictiseala sau starile nervoase.

De aceea, m-am gandit sa impartasesc aceasta meraviglia cu cat mai multi. Imi doresc foarte mult ca aceasta cultura enorm de ofertanta sa fie mai cunoscuta si la noi, unde traducerile sunt putine si interesul larg scazut. Fireste ca sunt innebunita dupa Orhan Pamuk, dar ar fi interesant sa descoperim si ce a fost inainte de el.

Imi doresc, de asemenea, ca prin aceasta initiativa sa se reduca acel cliseu foarte popular pe la noi, conform caruia ceea ce vine pe filiera turceasca se numeste „turcism” si inseamna kitsch si dat din buric. Asta e o privire superficiala care trebuie inlaturata de niste oameni destepti ai anului 2009. Turcia e un munte de splendori artistice si spirituale si cred ca pierdem daca nu le exploatam. Sigur ca pasiunea pentru o cultura sau alta este o chestiune subiectiva, care mai degraba te alege pe tine, insa nu cred ca pierde cineva ceva citind despre anumite caracteristici ale culturii turcesti, chiar daca nu se creeaza „chimia”.

Vreau sa spun de la bun inceput ca eu nu sunt decat o studenta amarata de douazeci de anisori care studiaza romana-engleza si care a aflat ce a aflat despre aceasta latura orientala pe cont propriu, fara nicio indrumare academica pana de curand, cand am reusit sa o cunosc pe doamna Luminita Munteanu, cel mai bun turcolog de la noi si o profesoara minunata, pe care cititorii lui Pamuk o cunosc pentru traducerea si notele excelente pe care le face la cartile romancierului. Deci ideea e ca nu mi-am propus sa dau „lectii”, ci pur si simplu vreau sa starnesc curiozitati si in primul rand sa reusesc astfel sa eliberez cat mai multe minti de prejudecatile istorice si de resentimente nationaliste cand vine vorba de Turcia.

Inca ceva foarte important. Eu si politica ne suntem foarte reci una alteia. Vreau sa vorbesc doar despre paradigma culturala a Turciei, va rog, nu incepeti discutii despre politica lor, despre intrarea lor in UE sau despre alte minunatii fara legatura cu subiectul. Cred ca despre chestiunile astea trebuie sa vorbeasca numai cineva care e in interiorul problemei, ok? Eu vreau doar sa arat cat mai multor oameni ca si Turcia are literatura mare, demna de pus in raft langa cea engleza sau franceza, o muzica unica, un mod de gandire mistico-religioasa cu totul sublima si lista va continua…

Asadar, ce imi doresc eu este sa lipseasca patima nationalista a comentatorilor si de asemenea voi penaliza dur jignirile nefondate la adresa acestei natiuni. Normal ca nu cred in dictatura care impune gusturi ESTETICE, dar cand polemica se abate de la aceasta linie si intra in analize psihologice facute de X sau Y care intelege prin patriotism sa injure pe „bozgori” sau pe turci, dar nu stie ce e aia „dervis”, ne suparam.

O alta mentiune: daca printre cititori sunt oameni care se pricep la acest domeniu si ar vrea sa contribuie, sa ne contacteze daca vor, eu sunt nerabdatoare sa intalnesc oameni cu mult mai multe cunostinte decat mine in zona asta.Cum am spus si la inceput, incercarea mea este una timida, m-am gandit de mai mult timp la asta si am abandonat gandul pentru ca sunt inca insuficient initiata in chestiunea asta, dar totusi zi de zi ma cam chinuie gandul ca la noi foarte adesea arta lor sau gandirea lor este gresit inteleasa si asta ma frustreaza. Uneori, vor fi poate numai niste citate din literatura lor care m-au marcat sau poate doar un videoclip- veti vedea ca in dreptul artei turcesti este cat se poate de adevarata zicala cu esentele tari si dozele mici.

Sper din tot sufletul sa fiti receptivi si sa reusesc sa aduc si altora bucurie autentica prin aceasta explozie de viata, de simturi si de pasiune care se numeste cultura turca si care pe mine ma tine mai zdravan in picioare de cand am descoperit-o…:)