Bună seara, doamnelor şi domnilor. Mă numesc Patrick Hillsburry.
De unde aţi auzit de mine? Chiar de aici:
Pe atunci nu existam. Dar atâtea remarci deştepte legate de viaţa şi opera mea m-au făcut să mă scol la viaţă. Aflând că m-am întrupat întru carne, oase şi literatură, Lorena şi Beatrix m-au invitat ca al treilea colaborator pe blogul lor.
Desigur, la arta şi valoarea mea, aceste două umile discipule m-au făcut să zâmbesc sargasmic.
Şi, aşa, de început, i-am acordat un modest interviu Lorenei:
LL: Bună seara. Trebuie să recunosc, sunt foarte emoţionată, sunteţi primul autor fictiv care a stârnit atâta vâlvă…
PH: Draga mea, stai să treci şi tu întru ficţiune, să vezi câtă vâlvă o să stârneşti. Pentru că vezi tu, copila mea, cu cât suntem mai fictivi, cu atât, paradoxal, avem mai multă carne de ros pe părţile noastre dorsale, pe… os sacrum, dacă îmi permiţi o mică luare în deşert?
LL: Faptul că sunteţi fictiv are vreo influenţă asupra operei dvs.?
PH: Oh, dar bineînţeles! Ce întrebare naivă! O persoană fictivă nu are griji efemere şi ridicule, cum ar fi o locuinţă, eventual necesităţi lumeşti, trupeşti şi omeneşti, o persoană fictivă se poate arunca pe culmile artei fără să aibă nevoie de plasă de siguranţă, căci chiar dacă prăbuşi-se-va, oasele sale fictive nu vor suferi vătămare. Deci o persoană fictivă este modelul ideal de creator. De ce crezi tu că Dumnezeu e fictiv?
LL: Şi toată această controversă…
PH: Scumpă copilă, bad publicity is still advertising, ca să citez un ilustru strămoş al meu tot fictiv. Ador să fiu atacat, înjurat, agresat, contestat, hărţuit, catalogat, timbrat şi făcut poştă. Pentru că şi orgoliul meu e fictiv, deci nu are cum să fie atins de noroaie.
LL: Şi totuşi, nu aveţi un hobby care să vă facă să regretaţi faptul că sunteţi fictiv?
PH: Orice hobby bazat pe lucruri concrete cere îndemânare. Care cere practică. Aceasta oboseşte. Murdăreşte. Transpiră. Pe când hobby-urile abstracte…
LL: Şi care e hobby-ul dvs. abstract preferat?
PH: Hai să-l lăsăm să rămână abstract. (zâmbeşte larg).
LL: Şi familia dvs. este tot fictivă?
PH: Spre marea mea fericire, da.
LL: Fericire? Dar de ce fericire?
PH: Păi nu ştiţi ce pain in the… (zâmbeşte subtil) asset without the last two letters e o familie?
LL: Dar spuneţi-mi…
PH: Ei, gata! Fără atâtea întrebări! Vreau să rămân fictiv şi misterios.
LL: Dar vreţi să vă alăturaţi micii şi fictivei noastre redacţii, numite „Lorena Lupu & Friends”?
PH: Bineînţeles. Oricât de fictiv ar fi cineva, are nevoie de un loc concret unde să demonstreze ceea ce poate!
Zis şi făcut. De azi, suntem trois. Three. Drei.
Dragoste la prima cafteală 
Mènage a trois alors, monsieur Hillsbury?
Tinere şi drăgălaşule domn, ca să zic aşa, presupun că eşti un domn, din fermitatea întrebării – eu nu sunt interesat de demuazele. Eu practic arta pură. Arta profundă. Ars longa (dacă mă înţelegi). Dacă nu, priveşte poza mea şi vei înţelege.
Domnule Hillsburry, încă nu am apucat să vă mulţumesc pentru interviu. Şi pentru prăjiturele.
Oh, nevermind, dear. Eu cu mâna mea fictivă le-am cumpărat de la supermarket.
Draga Pat,
Iti multumesc mult pentru sfaturi si rabdarea cu care m-ai invatat ce si cum sa citesc. iti vom astepta cu drag si alte postari, cine stie, poate in curand iti vei face propriul blog.
Eu sunt cam suparata acum, as vrea sa slabesc, dar kilogramele mele sunt extrem de non-fictive. Ce ma sfatuiesti sa fac, mon cheri?
Sincerely yours,
Beatrix
Scumpă copilă, eu nu sunt ceea ce se numeşte un blogger, şi ce e mai trist, m-aş plictisi terribly de unul singur.
Cu slăbitul nu te pot ajuta, pentru că eu, fictiv fiind, nu pot percepe noţiunea de kilogram decât abstract. O să studiez nişte tratate, să văd ce spun ele despre asta.
Patrick Hillsburry de ce zici tu că Dumnezeu e fictiv?
te-ai întâlnit tu cumva cu Dumnezeu pe stradă, v-aţi strâns de mâini şi aţi băut un ceai împreună, copila mea?
sau are cumva dumnezeu passport? e cetăţean al vreunei ţări?
are health insurance? well?
mai utilizează şi tu uneori acea podoabă frumoasă ce cu siguranţă îţi împodobeşte umerii… te asigur că nu-ţi va dăuna.
Ui cum sar cucuvelele in juru’ lui!
Sper ca mana aia fictiva o fo’ dreapta…: http://www.holytaco.com/details/?image-path=http://cdn.holytaco.com/www/wp-content/uploads/2008/08/righthand.jpg
PS: nu-i spuneti nimica (It’s a trap !)
🙂 🙂