E foarte interesant să ne uităm în urmă, să vedem cum biografii invadau viaţa, corespondenţa şi maculatoarele câte unui scriitor consacrat. Cum îi publicau „caieţelele”, „corespondenţa cu cel mai bun prieten”, „corespondenţa cu iubita”.
Acum, mă întreb, când douămiiştii s-or coace şi s-or cerne – şi or începe să moară dintre ei, lucru care va duce inevitabil la integrarea lor în pleiada de valori nemuritoare a literaturii române 🙂 … din ce vor cita biografii lor?
Le vor sparge parolele de mail? Le vor devasta messenger archive-ul? Le vor răvăşi iesemesurile? Vom citi fraze gen: „În toamna lui 2005, în plină ascensiune şi freamăt al creaţiei, marele douămiist XX îi scria prietenului său: „XX(29.10.2005 01:40:40): ce legătură are perversitatea cu fututul în cur?” Din această problemă cu accentuate conotaţii metafizice a ieşit romanul „Pervers îs, Doamne…”, o creaţie de o singularitate incontestabilă în literatura douămiistă.
Sau… remarcăm că marele XX şi colega sa de generaţie YY stăteau ziua-n amiaza mare pe mess, purtând subtile dialoguri virtuale încărcate de semnificaţii absconse, cum ar fi:
XX (05.08.2007 01:23:05): de fapt .. ma intristeaza un pic
YY (05.08.2007 01:23:18): ??… buna
XX (05.08.2007 01:23:21): buna. 🙂 am avut o pisica tot asa neagra
XX (05.08.2007 01:23:25): si a murit
YY (05.08.2007 01:23:57): a mea traieste, si face o mie de prostii zilnic 😀
XX (05.08.2007 01:24:05): e motan!
Biografii desprind de aici forţa plină de masculinitate şi de energie a scrierilor lui XX.
Şi… dacă laptopaşul omului e maculatorul lui… vor scoate de pe el Test_de_personulitate.doc, Nu_şterge_că_te_sparg.doc şi Readme.txt şi le vor publica într-o antologie?
(Într-un cuvânt, corespondenţa celor din secolele trecute e genială… parcă ar fi scris-o cu gândul că vor ajunge pe culmile succesului şi le-o va publica cineva. Capitolul „sent messages” al mailului douămiiştilor, şi memoria de mesaje a telefonului lor mobil sunt impropice pentru viitori biografi. 🙂 )
UPDATE: Am făcut o mică modificare în blogroll – am adăugat categoria „best referrer”. Adică „cine îmi trimite cei mai mulţi cititori”. Best referrer va fi updatat zilnic – în funcţie de rezultatele din statistică. Asta e forma mea de a mulţumi bloggerilor care îmi trimit cititori.
Dragoste la prima cafteală 
Mie mi-e ca daca asa arata biografiile viitorului, plozii nostri vor citi dintr-o data mult mai multa critica si carti biografice, mai mult, desigur, decat creatorii propriu-zisi. Si bolile in trend pentru douamiisti vor fi alea de la radiatiile diverselor aparaturi, asa cum in sec al XIX-lea nu erai artist respectabil daca n-o puneai de-un sifilis 😀 .
Oare cum va arata o carte „In intimitatea secolului al XXI-lea” scrisa de nepotul sau nepoata doamnei Ioana Parvulescu? 😛
Sa nu uitam ca blogurile vor fi si ele o sursa bogata pentru biografii, asa ca, va rog de dragul posteritatii, fiti constructivi mai mai! 😛
Eu una tre sa recunosc ca am o curiozitate perversa; cum ar fi aratat o discutie pe mess intre verlaine si rimbaud intr-una din fazele lor foaaaarte pasionale? 😀 ma refer la faze pasionale adica artistic vorbind normal…:D
PS: Ce bani or sa scoata viitoarele generatii daca le da prin cap sa publice in volume blogurile celor de azi! :DD
Eh, uite că la asta nu m-am gândit. 😀
Deci, fiecare secol cu boalele sale. :DDD
Sau…mi-e ca in secolul XXI artistii vor muri de…ciuda! 😀
Adică, s-a găsit tratamentul pentru oftică pulmonară, dar pentru oftică la rărunchi, nu? 😛
Nu! si mor de ciuda pe tema asta! 😀
Da’ de ce vrei să treci la clasici aşa repede? mai rămâi puţin contemporană, plzzzz.
Pentru ca io o sa mor ultima mwahahaha si o sa scriu despre toti cum imi convine mie mwahaha si noi 2 deja avem o arhiva bogata mwahaha asa ca purtati-va frumos cu mine mwahaha.
this is becoming sort of chat…mai lipseste sa ne dam smsuri 😀
gata, inaf for tudei.
PS:si cand te gandesti ce limba chinuita vor trebui sa descifreze din conversatiile virtuale de azi! 😀 Desi io am un feeling ca marii si inegalabilii clasici ai galeriei personalitatilor autohtone isi codificau scrisorile si noua azi ne par inofensive, dar…lasa ca stiu eu, ca prea erau mierosi (sper ca dl.profesor de lit.rom. nu are blog 😀 )…
Nici nu-i trebuie blog, îi ajunge o conectare la net…. poate ne citeşte chiar acum, că văd 4 useri online. :))
totusi sa schimbam subiectul. insii de la catedra (cel putin nu astia de la anul I si nu exceptia despre care am vorbit deja pe blogul meu-dl. Ion Manolescu) nu-mi sunt dragi. cu atat mai mult insele! 😀 dar noi muncim, nu barfim!
buh bye pisi
(nu mai vreau la scoala…:(…scuze…defulez si io pe unde apuc :D)
un pic offtopic>
referitor la scris…sur le papier sau cu pixeli…i se acorda prea multa importanţă şi degeaba de tot…istoria inregistrează in fiecare din noi primul olliveti pe care ai pus lăbonţul, caietele de dictando 48 file veline cu randuri mari….scrisorile cu stampila postei romane….in afara acestor memoirs, pana la urma e un mediu pe carele se inscripteaza ceva….sau poiamele îs mai ghini gânditurate dacă-s pe carton?
in alta ordine de idei, ma gandesc la masina de scris a lu bukowski si la foile luia patate de vin, grasime, carbune si altele. acesta bukowski, adică charles
sayonara