Clasificare superstelara la blogurile romanesti

guest post de dadatroll

Blogurile romanesti se impart in urmatoarele:

a) alea care apartin la Gramo cares mai multi

b) de alea imblastamate

c) alea care e scrise de intelectuali ca Tiberiu Orasanu

d) Mircea Popescu

e) Fantasya

f) de alea care are poze cu actori si femei dezbracate

g) Eufrosin si parteneri lui de sex?

h) alea care nus incluse in aceasta clasificare

i) alea cares scrise de niste nevrozati ca Vadim Tudor

j) cu si fara numere

k) alea care scriu despre pene pari si dromaderi

l) si altele

m) alea la care tocmai ceam scris o postare

n) alea care daca nu te uiti bine la ele ti se pare ca au si ceva postari interesante

Strange Dream / Un vis ciudat

I chased a pickled cucumber all night

Usually, I keep my dreams for myself. First of all, because I don’t remember them in the morning; and second, because I think people have more interesting topics than what I dreamed last night. But this one was the freakiest dream I had in a long time, and I remembered it perfectly.
I had entered a huge stone castle, with beautiful mahagony furniture and an overall fairy tale flavour; except for the inner yard, where a huge and contemporary pool was awaiting swimmers. Actually, it was awaiting me, as I was all by myself in the castle. The only swimmer at hand.

I had a huge issue: that all its gates were locked, and all its cellars were empty, and I was starving to death. Continuă lectura

Hard 2 Get

Niciodată nu mi-au plăcut oamenii care joacă „Hard 2 Get”. Întotdeauna mi s-a părut că nu au nimic de spus şi nimic de gândit, şi preferă să ascundă acest nimic sub o mie de subterfugii şi de pretexte ridicole.
Un om sigur de sine şi de valoarea sa umană nu are de ce să facă pe interesantu’/evazivu’/big bossu’/stufosu’. Pentru simplul fapt că este. Şi ştie că este. Şi ştie că, cu cât se deschide mai mult, cu atât are mai mult de oferit.
Pe când genul „Hard 2 Get” funcţionează cam pe următorul model uman scârbos şi ridicol:

– îţi flutură o oportunitate aparent tentantă (fie profesională, fie personală) pe la nas

-dispar cu ea cu tot

-se lasă sunaţi – mailuiţi – căutaţi, dacă se poate imploraţi şi acatist-uiţi (probabil de fiecare dată când îi suni se masturbează frenetic şoptind printre gemete „Mamă, ce bengos, EMPORTANT şi CĂUTAT îs! eu-eu-eu! Ah!” şi jetul de spermă (sau, după caz, de lichid vaginal)împodobeşte tavanul.

-dacă în cele din urmă îţi acordă o audienţă, se lasă aşteptaţi până te găsesc dracii. (şi probabil mai dau o labă la gândul că EMPORTANTA lor personalitate e aşteptată.)

-în cele din urmă, apar cu un aer de burici exclusivi ai pământului

-îţi fură toate ideile, şi le lansează la apă cu numele lor – şi nici morţi n-ar recunoaşte că sunt ale tale. Continuă lectura

În legătură cu Roblogfest 2008

Aflu de pe www.roblogfest.ro, că cineva nu are de lucru şi încearcă să îmi compromită blogul cu tot soiul de manevre. Aş aprecia ca acel cineva să se potolească.

Nu ştiu dacă ceea ce faci tu e o încercare de a mă susţine – cu efect contrar – sau o încercare de a mă pune într-o lumină proastă. Eu mă detaşez de orice fel de activităţi de acest gen. Oricum, activitatea ta e monitorizată, deci problema poate fi considerată rezolvată.

Îmi pare rău că lucrul acesta i s-a întâmplat blogului meu, şi îi mulţumesc lui adi ciubotaru, că mi-a atras atenţia.

there’s no emoticon to express how i feel :(

Pe http://ioniliescu.wordpress.com, tataia are o cujetare pompoasă cât o firmă de bar: „Cea mai nobilă preocupare a omului e omul.” Eu l-aş completa, dacă e permis ca un şoarec umil ca mine să completeze ditamai former Prezident of Rumeinia: „Cel mai crâncen drog al omului e omul (altul, nu tot tu. Cazurile în care eşti un mare egocentric, sau un labagiu cu diplomă le discutăm în numărul următor al revistei )”.

Şi cel mai naşpa moment al existenţei umane – v-o zic io, aia care nu v-am sufocat cu sentimentalisme, ceruri înstelate, roze îmbobocite şi tricourile cu paiete pe care (nu) mi le-am luat de la Mall – e ăla în care te laşi de acest drog numit altul. Faza unu’ poartă numele tehnic denial. Simptome: Continuă lectura

Comerţ

(publicat iniţial pe yahoo 360, 1 septembrie 2007)

Acum doi ani, mi s-a întâmplat un episod care m-a descumpănitenervatrănitdurutofticat. Treceam prin faţa magazinului „Unirea” şi am văzut un ţigan, ţinând în mână trei sau patru dobermani mititei – recent născuţi.

Am uitat să menţionez, era miez de decembrie. Frig de crăpau pietrele. Astfel că animăluţii stăteau flămânzi şi înfriguraţi, tremurând din toate încheieturile lor fragile. Imaginaţi-vă nişte bebeluşi scoşi la vânzare în faţa Unirii, taman la fix pentru Crăciun. Imaginaţi-vă efectele unui frig crâncen asupra organismului sensibil…

-Cu cât îi daţi? l-am întrebat pe ţigan.

-Două milioane.

Whaaaaat!?

-Păi e pur-sânge!

-Aşa, şi dacă sunt pur-sânge, trebuie ţinuţi atâtea ore pe frig?

-Dă-te, fă, în sânge, dacă n-ai două milioane, cară-te, nu-mi ţine mie predici!!

Într-o situaţie similară sunt puişorii de găină şi iepuraşii de la Universitate. Bine, ăia măcar sunt accesibili ca preţ… şi au şanse mai mari să găsească repede cumpărători.

Şi totuşi, cum să omori de frig, cu sânge rece, trei căţeluşi, în ideea că vei găsi un turist fraier să ţi-l cumpere pe al patrulea?