Nu-mi inhiba generozitatea

De câte ori încerci să-mi impui să fac ceva,
Mă obligi să inventez refuzuri
Şi mă faci să avortez spontan
Embrionul bunăvoinţei pe care aş putea-o avea
Într-un univers paralel
În care tu nu ai încerca să-mi impui nimic.

De câte ori mă presezi
Mă obligi să iau toporul
Şi să sparg în fărâme
Atât presiunea ta
Cât şi orice bună intenţie legată de tine.

De câte ori ceri
Mă obligi să mă sustrag
Şi în lupta de a te evita
Omori orice urmă de dărnicie din mine.

De câte ori mă smuceşti să storci milă şi atenţie din mine
De parcă aş fi un uger uriaş
De care tragi tu, să mulgi strict ce te interesează
Îmi usuci izvoarele oricărui sentiment.

Într-un univers paralel
Aş fi fost, poate, un om bun.
Dar cu tine în coastă
Nu pot fi decât un om cu un topor
Şi te urăsc pentru asta.

8 gânduri despre „Nu-mi inhiba generozitatea

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s