Începe să îmi placă în România

Ocupaţi fiind cu mici probleme, necazuri, facturi, contracte, dat cu aspiratorul, vaccinurile pisicii în cazul meu, şcoala copiilor în cazul vostru, omitem să remarcăm un lucru foarte frumos.

Şi anume, că România devine un mediu din ce în ce mai prietenos cu micul artist.

În 2004, când am terminat eu facultatea, teatrele aveau posturile blocate, cultura era ferm confiscată de instituţiile de stat, timpul liber al cetăţeanului obişnuit nu includea arte contemporane, iar online-ul ca promovare includea o nişă atât de mică de useri încât nu aveai efectiv nici o şansă.

Şi m-am angajat. Am muncit. Pierdută în joburi, am cam uitat să fiu artist. Opt ore de muncă (iar la revistele mari, câte 12, niciodată remunerate ca extra time), îţi cam sug energia vitală.

Dar am scris câteva cărţi, să trăiesc alternativ latura artistică pe care n-o puteam exersa în realitate.

În 2007, când am publicat-o pe prima, aveam deja blog. Pe altă platformă. Tot aşa, blog hipercitit.

Iar discuţiile erau ceva de genul:
-Vreau şi eu cartea ta.
-Desigur. Cumpăr-o aici.
-Cum adică s-o cumpăr? Io-s comentac stabil la tine pe blog, o merit cadou.

Multe prietenii din acea vreme s-au rupt şi mulţi comentaci s-au transformat în hateri pentru că ratau ideea de bază a blogului. Şi anume: eu îţi ofer nişte texte free, ca promo. Texte mai puţin elaborate, de care să râzi. Dar aceste texte nu înseamnă că m-ai câştigat la belciuge, ci că descoperi eventualul potenţial pe care îl vei achita.

Comentacii ăia au plecat, sau au înjurat cu alte usernames. Au trecut pe la alţi poeţi, prozatori, artişti. Şi, pas cu pas, ei şi alţii au înţeles o treabă simplă:

Arta trebuie plătită. Arta trebuie susţinută. Arta trebuie consumată şi remunerată. Arta are nevoie de public plătitor, nu de mocangii. Arta nu e treaba statului, decât până la un punct. Artistul care îţi exprimă durerile şi veseliile mai bine decât o faci tu trebuie recompensat să continue să o facă.

Acum, în 2014, în aprilie, mi-am pierdut ultimul job de om în rândul lumii, şi, judecând retrospectiv, a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat. Pentru că publicul s-a educat.

„Vreau şi eu cartea ta. Unde o cumpăr?”

„Vreau şi eu să invit spectacolul tău. Care-s condiţiile?”

„Vreau şi eu să-ţi găzduiesc o lansare. Ce presupune asta?”

„Vreau şi eu să colaborăm pe un eveniment / articol / whatever. Cât ne costă?”

Pe scurt, cu excepţia câtorva imbecili, care sunt şi vor fi în orice societate, oricât ar fi ea de evoluată, lumea începe să privească cu alţi ochi relaţia cu micul artist. Care nu e vedetă, dar e portavoce. Şi ăsta e un lucru teribil de încurajator. Din acest punct de vedere, 2014 e cel mai frumos an din viaţa mea. Anul Proclamaţiei de Independenţă.

21 de gânduri despre „Începe să îmi placă în România

  1. Mie imi place la nebunie blogul tau si n-as cumpara cartea. Blogul tau e mai misto. Cartea e statica, blogul musteste de viata. Pe blog poti sa comentezi, pe carte nu. Blogul interactiv, cartea nu. Bine, daca ai pune taxa pe blog… nah, nu stiu ce sa zic…

    Glumeam 😉 Sigur ca ti-am cumparat cartea. 🙂

  2. Hai nu-mi spune mie cum merge cu piata de carte ca se intampla sa stiu. Nu-mi spune ca preturile la care a ajuns cartea in ziua de azi se justifica. Intamplator stiu ce inseamna ‘hartie cu grad ridicat de alb’. Adicatelea cu cat e mai alba hartia cu atat bagi mana mai adanc in buzunar. Frate, pe vremea lui Ceasca citeam literatura buna pe hartie igienica si n-a murit nimeni. Si nu statea nimeni sa vaza cat de alba-i hartia.

    • fratiwhere, e a doua oară când atentezi să faci pă deşteptul cu noi în numai două zile, şi începi să devii fenomenal de iritant.

      fratziwhere, când îţi replicam la tentativa ta eşuată şi penibilă de glumă că a cumpăra o carte nu înseamnă a înceta să citeşti blogul sau invers, nu făceam filozofia pieţei de carte în românia. şi nici nu mă interesează s-o fac.

      fratziwhere, la următoarea tentativă de făcut pe interesantul în mod inutil eşti block – ban – aidipa – sănătate. pentru că te bagi excesiv în seamă şi numai cu rahaturi.

      să nu zici că nu ţi-am zis.

  3. Am inteles foarte bine ce ai spus ca nu-s tampit, numai ca am facut un pic de off topic incercand sa duc discutia si pe o alta panta. Acum inteleg bine regulile blogului si inteleg ca aici cu cat esti mai mic, mai cuminte si mai inregimentat ai viata mai lunga.

    Da, am facut off topic, recunosc cinstit, merit sa fiu scuipat in piata publica si acoperit cu coji de cartofi putreziti.

    Nu-mi da ban ca nu mai intru aici EVER!!!!! Hai noroc si viata lunga!

    • Da, evident. Orice imbecil pisălog, agasant şi obraznic plânge că vreau să-l fac mic, cuminte şi înregimentat.

      Dacă te consolează să crezi asta, n-ai decât. Evident, nu tu eşti un bou sinistru, care transformă orice conversaţie în ceva detestabil, eu sunt de vină.
      Vorba belgianului: Du-te cu Domnul.

  4. Nimeni nu inregimenteaza pe nimeni, doar ca tu esti off topic fara sens in incercarea (poate) de a parea interesant. Discutia pe alta panta nu avea asa mare sens sa incerci s-o duci, ideea era clara. Sau daca tineai neaparat s-o faci – cred ca era bine doar sa-ti expui ideile intr-un mod mai putin abrupt ca nu toata lumea are rabdare sa se chiloteasca „agresiv”.

    Posesorul de „teren” – Lorena aducea in discutie concepul de freelancing si libertatea de exprimare a unui artist, nu calitatea fizica a paginilor cartii. Daca tu esti GicaContra cu care am mai conversat si cu alte ocazii iti repet sfatul meu: incearca sa raspunzi la problema prezentata, nu la parerile tale adiacente subiectului. Doar un sfat personal, tu faci cum consideri.

    • Dragă cos, din îndelungata mea experienţă personală cu cretini, explicaţiile tale binevoitoare sunt fix pierdere de vreme. Sper doar să se ţină de cuvânt şi să se care.

      După experienţa mea, genul ăsta de cretinătate vine la pachet cu o imensă lipsă de ocupaţie şi cu absenţa completă a demnităţii. Aşa că prevăd că îl vom mai vedea, punându-ne nervii pe bigudiuri cu remarci similare, la fel de dobitoace şi fără sens.

      • Cu riscul de a nu-mi respecta temporar promisiunea sunt nevoit sa ma apar macar in virtutea dreptului la replica. Dupa ce ma voi apara cat imi va permite gratioasa noastra gazda promit ca nu voi interveni in urmatoarele postari.

        Promit ca NU mai intervin in urmatoarele postari, dar aici rog doar dreptul la replica. Cat de politicos se poate.

        Orgoliul si dorinta de a parea interesant nu sunt atat de condamnabile incat sa justifice aplicarea unor etichete ca „idiot” sau „cretin”, chiar si atunci cand se sare calul. Cunosc persoane de marca de zece ori mai ireverentioase, mai livresti si mai zgomtoase care in niciun caz nu pot fi etichetate ca drept ‘cretini’. Inteleg perfect nevoia de a impune reguli pentru o buna desfasurare a discutiei, dar am impresia ca acest blog mai mult le provoaca. Pare genul de loc unde inevitabil iei foc pentru ca intr-un fel sau altul esti cumva provocat si zgandarit. Exista o doza de mocirleala care e cumva acceptata tacit pentru a rezista pe blog. Asta intriga pe oricine, e cum ai vedea ceva ciudat si ai zice „au, ce-i asta? ia sa zgandar putin, sa vad ce iese”. Recunosc cinsitit ca doza de scabros m-a atras si pe mine si chiar mi-am pierdut cumpatul. Nu regret nici ca m-am dat interesant si nici ca am sarit calul, regret doar ca m-am lasat prins in capcana. Ceva se intampla aici si voi urmari blogul de la distanta, chiar banat fiind. In definitiv intentia mea este de a crea un persoaj, iar blogul imi ofera material din belsug. Este extrem de interesant.

        Asa ca scuze din nou si sper ca discutia sa e incheie aici.

        • P.S. A nu se crede ca e singurul blog pe care il urmaresc, dar mi se pare exterm de interesant. A urmari anumite comportamente umane e important in a crea persojane, iar Lorena, ca actrita si scriitor de talent (nu neg asta) cunoaste. Banuiesc ca si ea isi compune personajele observand cu lupa comportamente umane. Lupa pe care o folosesc si eu. Astept deci banarea, dar pentru urmatoarele postari ma consider deja banat.

        • A te da interesant e o artă, prietene. A te da interesant şi a eşua / a irita interlocutorul e forma supremă a ridicolului.

          E ca atunci când unul se dă mare mâncând cu beţigaşe şi-i cade toată mâncarea chinezească în poală.

        • Lorena, i-am raspuns pt ca simt ca undeva in el se duce o lupta ciudata. Practic imi pare oarecum „salvabil”. Altfel nu il luam in seama. Si in plus imi pare o personalitate „interesanta” (ca o ironie la personajele pe care le cauta)
          Dan, eu cred ca tu te lupti cu idei si concepte irelevante. Iar orgoliul de orice fel e pur si simplu o prostie. Cred ca cel mai mare dusman al tau esti tu si modul in care-ti proiectezi ideile in discutie si asupra celorlalti. Compari situatii care n-au legatura cu subiectul (cei etichetati ca idioti, etc) si iti gasesti obstacole – iar – in lucruri irelevante.
          Citesc blogul asta de ceva vreme si nu a existat o singura situatie cand cineva care isi expunea ideea calm, clar, cu argumente si fara insinuari pasiv-agresive sa fi fost luat la pla.

  5. Stiu si e normal sa fie asa. Adevarul este ca mi-a placut sa fac pe porcul dintr-un motiv ceva mai subtil. Am mai participat la discutii si am mai fost injurat, iar la randul meu am injurat si eu, insa acest blog are altceva, ceva ce nu pot pune degetul. La prima vedere pare un blog porcos ca oricare altul, dar undeva – si chiar prin multe locuri – lucrurile devin atat de reale incat masca jucata cade si simti cuburi de gheata pe sira spinarii. Ceva s-a intamplat undeva, un declic. Lucrurile sunt bine jucate, cu maiestrie magistrala, dar in spatele lor simti seriozitatea, o seriozitate atat de rece incat te ingheata. Ca sa dansezi cu atata ferocitate pe capul unei fiinte umane – fie el si idiot congenital – iti trebuie arc, un resort. Si ceea ce incepe ca o simpla poezie a scabrosului devine de un realism inspamantator la un moment dat. Asta gasesc fascinant. In fine, e greu sa expic rational o problema pe care doar o intuiesc. In orice caz, o respect pe Lorena ca artist si scriitor, si nu e doar simpla politete. In fine, chiar aberez… Scuze din nou.

    • Ii inteleg pe oameni inspaimantator de bine (chiar si pentru mine). De ceva ani nu am mai reusit sa ma insel asupra unei personalitati – o destructurez dupa cateva cuvinte rostite, gesturi, priviri. Nu vreau sa fac pe desteptul si nici sa par interesant dar: daca „fumezi” constant opreste-te sau schimba neaparat tipul. Daca nu, ia-o mai usor. In legatura cu tot. Asta daca nu „aberezi” intentionat.

      • Hahaaa, touche! Cred ca aici te-ai inselat putin. Nu „fumez”, dar tot anii 60 au cam plutit in fum. Si Morrison ramane tot Morrison, cu sau fara fum. Eu nici macar alcool nu pun in gura. 🙂

        Ok, cu intentionatul ai cam ghicit-o putin. Nu poti folosi hartia de turnesol decat daca o pui in contact cu ceva. Ma rog, blogul e plin de reactii si contra-reactii. Ma opresc aici cu explicatiile. Cauta pe net cum se compune o fictiune, mai multe nu-ti spun.

        A nu se crede ca intregul esafodaj se bazeaza doar pe ce e aici, si in plus o fictiune nu e o copie a realitatii. Ma intereseaza mai mult esenta. In plus si eu ma pot trezi pus pe scena in vreo piesa a Lorenei. Sa nu-mi spui ca acest loc de joaca nu-i serveste si ca materie prima pentru piesele pe care le compune. Categoric o influnteaza. Poate ca e ciudat, dar mecanismele cam astea sunt.

        • P.S.: precizez, a nu se crede ca am in vedere o copie a realitatii, insa acest blog face parte din putinele care mi-au atras atentia si m-au inspirat. Eu unul am incheiat discutia si imi voi tine promisiunea de a nu mai reveni cu vreun comentariu in postarile viitoare.

  6. In fine, ca sa concluzionez, Lorena e un artist, iar acest blog e probabil cea mai reala si mai interesanta forma de arta. Daca voi invata ceva de aici ma pot considera fericit.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s