Cuvinte violate cu perversiuni (1): Educaţia

Am o pasiune specială pentru a începe rubrici pe care nu le ţin, de aceea vă propun o nouă temă. Tratăm cuvinte cu un sens iniţial frumos, dar care au căzut pradă atâtor invazii de tembelism, care au îmbrăcat atâtea minciuni de la obraz şi atâta ticăloşie, încât au ajuns stindarde ale ipocriziei. În aşa fel, încât urăşti să te întâlneşti cu ele într-un text.

Azi: educaţia.

Pe când era un cuvânt proaspăt şi roz, abia fătat, educaţia era o chestie tare mişto. Era vorba de tot ce trebuia să ştii ca să deschizi gura fără să te temi că moare totul în jur pe o rază de jumătate de kilometru. Plus reguli de conduită, bazate în linii mari pe generozitate şi empatia faţă de semeni. Pe scurt, cam ca toate gospodinele acre care se îmbracă azi cu ea de parcă ar fi şorţ de bucătărie, odinioară, educaţia a fost un bebeluş frumos.

Apoi a început să se ducă în vizită pe la mătuşi bătrâne şi nefutute. Pe la uncheşi posaci şi fără simţul umorului. Pe la boşorogi incapabili de a urmări linia logică a unui enunţ. Pe la tot soiul de ţărani cu mucegai pe creier, a căror supremă realizare intelectuală e că au reuşit să deprindă un limbaj de lemn sută la sută artificial. Pe la snobi, pe la parveniţi.

Efectul a fost dublu devastator.

Pe de o parte, „educaţia” s-a umplut de toate clişeele, prejudecăţile, ideile puţine, dar fixe, frazele stereotip şi imbecilităţile mascate în limbi de lemn ale ăstora. Şi pe de alta, toţi oropsiţii menţionaţi mai sus au învăţat să se refere la educaţie de câte ori le convine, chiar dacă se vede că oponentul a citit de cam zece ori cât ei şi manevrează argumentele aşa cum joacă un jongleur profesionist merele.

Şi pe bune, asta a făcut ca „educaţia”, dintr-un lucru plăcut şi dezirabil, să se transforme în fata pe care nu vrea nimeni s-o invite la dans. Cine ar vrea o parteneră care te calcă pe bombeu, îţi comentează dezaprobator cravata, ignoră ritmul piesei că ea ştie mai bine, şi îţi şi rade o palmă dacă nu ţii palma regulamentar pe mijlocul spatelui?

Vă rog, dragi înţepeniţi, dragi fixişti, dragi pisălogi, dragi femei fără bucurii amoroase, coborâţi de pe educaţie. Lăsaţi-o să fie şi prietena noastră. Pentru că un lucru e cert: o vrem în sine. Nu o vrem la pachet cu mutrele voastre detestabile.

14 gânduri despre „Cuvinte violate cu perversiuni (1): Educaţia

  1. nunțeleg de ce dacă au perversiuni, ar trebui voalate. da ideea cu categorii îi bună. ai putea însă să le implementezi la propriu, introducând articolul X în categoria Y corespondentă. ar rezulta un blog extatic, pe care aș găsi – dând click pe categoria „limbă” – exact articolele care mă interesează și-mi produc plăcere, legate de exemplu de modelatul cuvintelor. că acum toate sunt la fără categorie.

  2. Cobor in putul gandirii si imi amintesc de o carticica citita in vremurile cand eram flacau, o carticica despre societatea de maine (se intampla prin anii 70). Carticica asta spunea ca in viitor memoria nu va mai fi atat de importanta, pentru ca omenirea se va incojura de un fel de nor de memorie. Cu alte cuvinte nu va mai fi nevoie sa citesti zece tomuri ca sa afli cine a fost X, va ajunge doar sa te infasori in norul de memorie si sa iesi din el cu rezumatul in cauza. Vizionarul se numea Alvin Toffler si cartea se numea, parca, Socul viitorului.

    Desigur, ce faci cu informatia, cum o procesezi, cum iti construiesti enuntul e partea a doua. Tine de inteligenta, pe care daca n-o ai poti sa citesti sute de tomuri ca tot nu-ti vine. Confuzia dintre cultura si inteligenta e si ea destul de raspandita. N-as baga mana-n foc ca cineva care are raspunsul la orice intrebare – de la anii domniei lui Napoleon pana la biografia lui Peter Higgs – e tocmai inteligent. As zice ca are o memorie prodigioasa. HDD-ul e una, microprocesorul e alta.

    In rest povestea e veche de cand lumea si pamantul. Snobilimea a existat probabil inca din epoca pesterilor, nu e o inventie atat de noua.

  3. Mie îmi place cum se utilizează cuvântul respect, mai ales la noi în Moldova. De la domnule porc pana la vina fa aici olecuță. Ăia însurați îs cei mai tari: „Io pe femeia mea o respect!” „și cum faci asta bre?”. „Apă nu i fac scandal când vin acasă, mănânc tot ce îmi pune în fața și sâmbăta când are de făcut curățenie nu-i zic că mă deranjează sunetul aspiratorului dis de dimineață. Plus că o las să mai iese cu fetele, dar numa cu alea măritate și la casa lor(cu alea curve nu o las că poate îi bagă idei în cap)

  4. Ma bag in seama fara sa am ce spune la acest articol. E pur si simplu perfect. Vroiam doar sa spun ca te-am descoperit relativ recent, dar ai devenit placerea mea vinovata si te citesc si urmaresc cu drag. Esti foarte talentata si frumoasa, o placere sa avem asemenea actrite si scriitoare.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s