Momentul debutului: cum să eviţi să devii un căcat cu ochi

Nu vreau să mă transform în haterul debutanţilor. Cred din toată inima că un om care şi-a descoperit talentul şi e la început de drum trebuie încurajat să capete încredere în talentul lui.

Dar, mai ales dacă succesul vine din prima – ceea ce e destul de uşor în perioada Facebook – pe nepusă masă, şi dă peste cineva care pierde uşor busola, omul cu pricina tinde să se transforme în ceva complet imposibil de digerat fără Triferment, Colebil, Mezym forte şi o vadră de ceai de muşeţel. Subit îl năpădeşte un amestec de egocentrism, attention whoring şi impresie a unicităţii pe pământ încât îi faci pe toţi cunoscuţii tăi să-şi dea cu palma peste ochi şi să zică: „Cine căcat era de fapt Gigelu sau Getuţa asta care părea ok înainte?”

Nu, doar pentru că ai scris tu o carte care a plăcut, ai avut un hit la radio sau un rol cu care ai luat aplauze, nu înseamnă că soarele şi-a mutat punctul de răsărit în distinsu-ţi cur. Şi, ce e mai trist: nu înseamnă că succesul va dura până când moartea vă va despărţi. Dimpotrivă. Tocmai au trecut nişte alegeri electorale în care succesul i-a dat cu flit candidatului care se fela singur cu nesaţ şi s-a dus la ăla care, deşi nu părea foarte vesel şi nici nu dansa the chilly cha cha, arăta a om normal.

De aceea, fără hatereală, că, pătruns de tine cum eşti la primul succes, vei tinde s-o iei personal, cum a făcut-o superba Petronela, hai să facem un curs rapid de managementul primului succes.

A) Mai scrie şi despre altceva, uăi!

Da, ok, ai avut acel succes. Înţelegem. Da, înţelegem că e plăcut să zgândări punctul G al respectivului succes iar, şi iar, şi iar, şi iar, şi iar, şi iar, şi iar, şi iar, şi iar, ca să te împănezi în faţa poporului român.

Problema e că o bună parte dintre oameni o să se sature până peste cap. Inclusiv ăia care la început te plăceau. Inclusiv ăia care la început, când nu te credeai miezul, te urmăreau.

Bun, we got it, ai avut un succes. Bun, we got it, ai scris o carte care a plăcut. DAR CÂT PULA NOASTRĂ NE MAI FRECI CU ASTA?

Logic, e wallul tău, să-mi văd de al meu. Zis şi făcut. Am o plăcere nebună să dau unsubscribe oamenilor care se felează singuri până le ţâşneşte sperma proprie pe ochi. Şi din câte am discutat eu cu lume, mulţi fac fix asta.
Cred că limitarea la 30%, hai 40% chestii despre cât de unic / minunat / neasemuit eşti tu şi restul de 70% (hai 60%) teme de discuţie care să intereseze şi omul normal e cea mai bună.

În fond, gândeşte-te la iubire. Nici iubirea nu e 100% sex. Mai schimbi şi tu o vorbă, mai bei un vin, mai ronţăi un covrig. Monotonia e moartea tragică a pasiunii. Insist: MONOTONIA E MOARTEA DUREROASĂ, ÎN CHINURI, CU SPUME PE NĂRI, A PASIUNII.

B) Nu insista cu un obositor CUMPĂRĂ-MĂ CUMPĂRĂ-MĂ CUMPĂRĂ-MĂ.

Bine, asta nici nu înseamnă să dai apă la moară genului sloboz-cu-ochi care, după ce că te trolează cu zeci de comentarii, mai are şi impresia că e foarte interesant când face pe clientul dificil: Nu ştiu dacă s-o cumpăr.

Vorbesc de oamenii normali. Pe care-i oboseşti dacă la orice compliment făcut în trecere îi întrebi: „Ai cumpărat?” Pari ţigan şmenar care trage de om să-i vândă cu sila şampoane contrafăcute.

Una dintre cele mai enervante muieri pe care le-am cunoscut era o tipă care, de câte ori făceai un compliment aşa, să faceţi conversaţie, voia să-ţi vândă ceva. Citez:
„Ai un pulovăr frumos.”
„Vrei să-l cumperi? Îl vând cu un milion.”
„Îţi stă bine cum te-ai machiat azi.”
„Vrei să cumperi fardurile? Le vând cu trei sute de mii.”
Etc. etc.
Dacă-i complimentai baia, sigur ţi-ar fi vândut un sul de hârtie igienică pe jumătate folosit.

Am ajuns să-mi înghit orice formă de compliment faţă de fiinţa aia. Să mi le reprim cu pumni pe interior. Senzaţia că un om se uită la tine şi vede un sac de bani, ca-n desene animate, e absolut terifiantă. Da, bun. Vrei să vinzi. Am înţeles cu toţii. Dă-ne voie ca decizia de cumpărător să fie a noastră. Nu vine niciodată restaurantul după tine, să te tragă de mâneci să mănânci acolo. Mănânci acolo fiindcă vezi reclama şi ţi se pare interesant. Dar decizia e a celui care cumpără. Nu a ta.

C. Nu începe să dai comenzi în jur cu „dă-mi like”, „dă-mi share”, „fă-mi”, „citeşte-mi”, „scrie despre”

Un efect secundar al succesului la oameni slabi de înger e că încep să aibă impresia că lumea din jur le datorează chestii. Şi subit te pomeneşti că ŢI SE COMANDĂ: sharuieşte-mi şi mie aia / recomandă şi la prieteni / scrie şi despre mine / fă şi mie cutare.

Dragi pretenaşi debutanţi cu impresii mari despre voi. Fie AI BANI ŞI ANGAJEZI UN OM să-ţi facă aia, aia şi aia, fie PROPUI / SUGEREZI / ROGI FRUMOS.
„În caz că aveţi timp” / „Dacă ai plăcerea” / „Pot să te rog ceva” / „Uite de ce ar fi frumos să facem asta”.

Şi superawesome e să nu porunceşti nici măcar celor pe care-i plăteşti. Să le câştigi respectul, nu supunerea. Să te aprecieze, nu să execute o sarcină.

D) Şi nu umili public oameni care te susţin.

Pentru că va fi ultima susţinere pe care o vei mai pupa din partea omului respectiv. Chiar dacă e prea domn / doamnă să te fută-n gură public în revanşă.

3 gânduri despre „Momentul debutului: cum să eviţi să devii un căcat cu ochi

  1. Pingback: Când suferi de Corinită | De dragoste pentru Jeana

  2. Amuzant este că persoana despre care cred eu că ai scris, care nu-şi vedea numele „între orele 14:00 şi 16:00” ieri, când o mare doamnă îi făcea reclamă gratis, a dat şi un mare like la statusul tău care trimite la această postare.:))

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s