Avalanşa scuzelor

Faptul că Gogu nu-şi mişcă hoitul din casă să vină la evenimentul tău e perfect ok. Lenea e un lucru de înţeles.

Faptul că, după aceea, te copleşeşte cu scuze, de parcă evenimentul tău ar fi fost o vizită la mătuşa Aglaia cea ultraplictisitoare, cu un borcan de compot, e cel mai umilitor lucru posibil.

La lansarea asta de carte şi-a anunţat participarea tooot poporul român. Cu mic, cu mare, cu frunză, dar mai ales cu iarbă. Ziceam că Greenul o să fie insuficient. Că o să ocupăm şi redacţia revistei 22.

Greenul a fost destul de plin. Nu cât să n-ai unde să arunci un ac, dar a fost ok.

Fetele mele au fost absolut minunate, cum mă aşteptam să fie, iar combinaţia celor patru personalităţi puternice a dat exact energia de care era nevoie.

Lia Bugnar, cel mai atent cititor al cărţii mele ever. Ever-ever. A observat nişte detalii de m-a spart.

Ana Barton care ne-a promis o frizură de iac şi ne-a făcut să gugălim, să vedem cum e un iac, apoi a arătat aşa.


Maria Răducanu, pe care n-am reuşit s-o satisfac.


…dar care a încheiat apoteotic evenimentul.

Şi, ca gazdă bună şi iubitoare, eu:

A fost un event mişto. La care s-a râs, s-a glumit, au fost momente de suspans, momente de improvizaţie, răsturnări de situaţie, tot ce vreţi voi. Cine a fost acolo, ştie.

Tocmai de aceea, e îngrozitor de jignitor să-mi ceri scuze de parcă eram mătuşă-ta plicticoasă de la ţară. La evenimentele mele, fie că-s lansări de carte, fie că-s spectacole, nu vii să-mi faci mie plăcere. Vii să o trăieşti tu.
Şi dacă ţi-e lene să-ţi târăşti hoitul până acolo, nu eu pierd. Ci fix tu.
Tocmai de aceea, nu mai vreau scuze „că n-ai ajuns”. N-ai ajuns că n-ai pornit. Motivele sunt irelevante. A fost o seară superbă fără tine. Cere-ţi scuze ţie, dacă vrei să-i ceri scuze cuiva.


Dona Juana făcută poştă pe cale orală.

Fotografii de Petru Ivu.

8 gânduri despre „Avalanşa scuzelor

  1. Ai dreptate cu scuzele, sunt inutile in mod proportional cu cat de mult trebuia ca persoana x sau y sa fie acolo sau cu cat de mult iures a facut aratand ca vine. Si totusi nu vrei sa stii cum au trecut cele 90 de minute (19-20.30) in care o auzeam pe tanti aia cum bea tacticoasa si calma cafea in ciuda faptului ca eu tropaiam ostentativ cu tocurile pe gresia de pe holul cel lung. In plus, al meu, abia convins sa sacrifice meciul pt mine se facea din ce in ce mai comod pe canapea. Cand am cedat si m-am descaltat mi-au dat lacrimile. De ciuda. Pt ca imi permit sa ies destul de rar iar in aceasta iesire as fi cuprins toate punctele mele de interes.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s