Jurnal de festival (V): Maidan şi atât, că e important

Încet-încet, acest miniserial se apropie de final. Ultimul episod, Mâine.

Dacă e un film care ar trebui să devină obligatoriu pentru toată lumea, ca vaccinul, necesar de văzut cu mic cu mare, la oraş şi sat, acela e Maidan, filmul ucraineanului Sergei Loznitsa. Un film făcut exact cu tehnica pe care am întrebuinţat-o eu în scrierea acestor texte. Omul ieşea zilnic cu camera în Piaţa Independenţei din Kiev şi filma. Dar, în timp ce eu documentez un fenomen artistic benign, şi unicul lucru pe care-l pot păţi e să mai mârâie câte o Crenguţă nazistă la mine, Loznitsa şi-a pus viaţa în pericol zi de zi şi a încasat şi o bătăiţă de la berkut, varianta ucraineană a securităţii, pentru că încerca să documenteze o filă din istoria propriei sale ţări. Pentru că Euromaidan, copii hăi, este o mişcare populară de o amploare şi de o forţă care ar trebui să ne facă invidioşi pe vecinii noştri ucraineni şi pe spiritul lor de sacrificiu pentru eliberarea naţiunii de sub un Victor. Da, ştiu, numele de Victor e funest pentru regiunea asta.
Victorul lor, cu numele de familie Ianukovici, s-a trezit prin 2013 să anuleze discuţiile pentru semnarea Acordului de Aderare la UE, din cauza unei boli crunte, numite popular „lipeala de Putin”. Spre deosebire de poporul de oi care suntem noi, şi care am fi dat nişte statusuri supărate pe Facebook, înainte să ni-l interzică Victor, ucrainenii au ieşit cu mic cu mare în numita piaţă a independenţei, şi au pornit o serie de proteste, numite Euro-Maidan. Iar rezultatul, după lungi bătăi, gaze lacrimogene, incendii şi alte bucurii similare, a fost că pe 22 februarie, Victor a fugit din propria ţară.

Când a început balamucul, Loznitsa însuşi trăia bine mersi la Berlin. Era „the one that got away”, după cum mi-a povestit la un moment dat, când l-am prins într-un colţ mai liniştit. Dar când a auzit de genul ăsta de proteste, n-a rezistat impulsului să nu înhaţe o cameră şi să nu revină în Kievul natal, deşi intuia că o va lua pe cocoaşă. A filmat, cu alţi doi cameramani, câte 14 ore pe zi. A adunat, dacă am reţinut eu bine, vreo 10.000 de ore de material. Are pe bandă şi momentul în care a halit bătaia de la Berkut, dar nu l-a băgat în film pentru că „personajul filmului nu sunt eu, ci mulţimea”. A evitat destinele individuale şi s-a concentrat pe dinamica grupului.

Acum, o să urmeze câteva paragrafe foarte patetice. Cine are o problemă cu asta, să părăsească incinta.

Vizionând filmul ăsta, înţelegi că patriotismul, ca şi religia, ca şi dragostea, înseamnă responsabilitate. Succesiunea cadrelor ample şi a close-upurilor îţi arată atât numărul mare al participanţilor, cât şi varietatea lor: bărbaţi, femei, tineri, bătrâni, eleganţi şi pauperi. Încă de la bun început, Biserica Ortodoxă Ucraineană (cu membri vizibil mai zvelţi decât omologii de aici) s-a alăturat protestelor şi popii ortodocşi au oficiat slujbe de binecuvântare a Maidanului, cot la cot cu unii musulmani şi cu alte religii pe care nu le-am identificat. Eu fiind praf la religie. Când o să vedeţi voi BOR apărând activ democraţia statului nostru şi înfruntând puterea politică?

Vizionând filmul ăsta, înţelegi că apărarea democraţiei trece de interesele personale, de lene şi de „ce-mi iese mie din asta” şi înseamnă să pui osul la treabă pentru apărarea unui bine comun. Şi înseamnă curaj. După primele intervenţii ale berkutului şi gaze lacrimogene, a doua zi, mulţimea s-a regrupat cu mic cu mare pe ruine.

Treptat, a apărut o organizare bine pusă la punct, cu asistenţă medicală, alimente distribuite protestatarilor, comunicare prin radio legat de luptele care se desfăşurau în anumite puncte, care te făcea să bănuieşti că în joc au intrat şi nişte băieţi cu bani care voiau în Europa. Mi se pare superb. Pentru că asta înseamnă democraţie. O stare de bine comun care trebuie apărată. Şi cheia succesului este în comuniune. La un moment dat, întregul Maidan era ca un imens furnicar, unde fiecare ştia ce are de făcut (inclusiv adunarea cu lopata a cenuşii din precedentul incendiu) şi toţi munceau pentru comunitate fără să facă gâţi şi fără să comenteze aiurea.

Şi m-am gândit din nou ce naţiune de căcat suntem noi, cum vrem numai „să ni se dea” şi cum nu avem niciodată nimic de oferit. Şi de aceea cred că filmul ăsta ar trebui văzut de tot poporul român. Pentru o perspectivă nouă asupra ideii de cetăţean.

De asemenea, pamfletele lor la adresa lui Victor sunt mai hazlii decât ale noastre.

Ce m-a exasperat, însă, a fost Q & A-ul, ţinut de un ilustru cineast în vârstă pe care-l respect prea mult ca să-i dau numele.

Dacă vreţi să vi se demitizeze 90% dintre artiştii români de orice gen şi să nu-i mai puteţi privi niciodată ca pe nişte fiinţe umane, nu trebuie decât să-i urmăriţi luând un interviu altor artişti. Modul în care sunt incapabili să-şi extragă capul din propriul anus; modul în care parada vastei lor culturi generale li se pare mai importantă decât scopul pentru care se află acolo, şi anume prezentarea omului din faţa lor şi a filmului care tocmai a trecut; modul în care nu izbutesc să penetreze cu vasta lor inteligenţă ideea că interviul nu este despre ei, ci despre cel din faţa lor, mă bulversează de fiecare dată. Pentru că văd în asta un egoism atât de meschin, de scârbos şi de incalificabil în micimea lui, încât nu e decât o prelungire a ideii de „ce ne iese nouă de aici”, punctată mai sus.

Şi exact de asta merită poporul nostru să moară sărac şi ignorat. Pentru că nu avem urmă de generozitate. Nici la nivel de gesturi, dar nici măcar la nivelul unei simple conversaţii.

7 gânduri despre „Jurnal de festival (V): Maidan şi atât, că e important

  1. Nimic teribil ori patetic. Bun simt se numeste pentru mine.
    Cat despre „cineastul” in cauza ar merita sa-i susuri numele, sa stim si noi/eu. Sper doar sa nu fie „eroii” anilor mei de studentie 🙂 (alde Daneliuc, Pitza)

  2. Bravo pt acest comentariu pertinent,merita citit de foarte multa lume avizata,la fel ca toate ante articolele tale despre filmele din acest festival!

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s