„Ştiaţi că femeile dace nu practicau epilatul inghinal?”

Din punctul meu de vedere, cel mai bun roman al Cristinei Nemerovschi este Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes.

Poate pentru că a lansat-o vara, când nimeni nu citeşte, poate pentru că a lansat-o concomitent cu altele 33 ale editurii şi s-a pierdut în mulţime, cert e că e cartea ei cea mai ignorată. Şi cumplit de nedrept. Pamflet mai coroziv şi mai necruţător la adresa literaturii române contemporane, cu toată sărăcia ei de mijloace, mai rar.
Am invitat-o pe Cristina să intre un pic în pielea protagonistului. Cât să-mi dea un interviu. Iată rezultatul. Partea I, mai exact. Că mie îmi ies lungi şi de aceea vi le dau în rate. 🙂

***

Rep: Domnule Anghelescu, vă salut cu respect. Sunt Doina Cimilişanu, studentă la jurnalism în anul III la privat şi redactoriţă la gazeta Florile spiritului. Sunt onorată, încântată şi emoţionată că port un dialog elevat cu dvs. Ce mai faceţi în ultima vreme?

Gigi Anghelescu, scriitor de succes: Bună seara, stimată domniţă, sărut-mainile cu respect. Ce să fac, tocmai mă duceam să-mi prepar un ceai infuzat de fructe… Sper să nu se mai producă niciun accident neprevăzut şi neanticipat. În rest, îmi respect programul de scris. Cu sfinţenie! În această seară am reuşit să compun patru versuri. Doriţi să vi le împărtăşesc?

Vă rog.

Pe malul lacului agale / Ne-am spălat pe pcioare / O pasăre se pierdea pe linia orizontului / Migrând la infinit (aici n-am găsit o rimă satisfăcătoare…)
Dar voi mai lucra la acest poem!

Chiar voiam să vă întreb dacă preferaţi poezia sau proza.

Eu sincer prefer poezia, fiindcă este mai înălţătoare pentru spirit. În plus, în poezie parcă este mai uşor să construieşti versuri. În proză este mai greu… Dar nu imposibil! Iar proza este, cum să vă spun eu…. aşa, prozaică. Îmi place mai puţin. Nu poţi vorbi despre marea iubire a vieţii tale în proză. Este un sacrilegiu! O impietate!

Ce special sunteţi, că spuneţi atâtea adevăruri mari ale sufletului omenesc. Acum că stau să mă gândesc, aveţi perfectă dreptate. Dar asta mă face să vă întreb: cum staţi cu dragostea?

Domniţă scumpă, stau… cum să stau… Stau la pământ, trebuie s-o recunosc. Am avut o mare iubire. Adina… Mi-a fost răpită mişeleşte! A fost sedusă de cei şapte şi jumătate dintre cei mai buni prieteni ai mei, i-au furat inima zburdalnică şi paf!… dusă a fost. De atunci, nu mi-am mai putut reface viaţa amoroasă. N-am avut cum. Adina a fost totul pentru mine. Fireşte, sper s-o reîntâlnesc într-o bună zi… De asta am şi visul de-a deveni scriitor de succes. Pentru ca Adina să audă de mine şi să se întoarcă. Vă pot face o confesiune?

Vă rog!

Dar să ştiţi că este confidenţial!

Dar cum. Rămâne între dvs., mine şi cititori.

Eu, în fiecare seară, înainte de a adormi, pun pe perna de lângă mine o bucată din pijamaua Adinei. O bucată pe care am mai păstrat-o din pijamaua ei roz, după ce mama, într-un acces de furie, a sfâşiat-o în faţa mea. Pijamaua, desigur, nu pe Adina! Dacă ar fi sfâşiat-o pe Adina, nu i-aş fi iertat-o niciodată mamei mele… Pun bucata de pijama pe pernă şi aştept ca Adina să se întoarcă.

Ah, ce romantic. Întotdeauna m-au înduioşat bărbaţii romantici. Şi i-aţi scris o odă şi pijamalei?

Pijamalei, nu… Dar mi-aţi dat o idee excelentă! Credeţi că ar fi mai multe şanse ca Adina să se întoarcă în felul ăsta?!… Nu înţeleg cum, timp de 18 ani, nu m-am gândit să-i scriu şi pijamalei…

Dar nu v-aţi simţit niciodată tentat de alte doamne?

A, ba da… Am avut o scurtă aventură galantă cu o amică de suferinţă literară, preaminunata doamnă Maria Sofia… Numai că nu s-a sfârşit atât de bine, din păcate. Dânsa era o mare, mare poetă. Când două spirite atât de înalte precum sunt ale noastre se întâlnesc, sar scântei, iar o posibilă relaţie devine nulă. După doamna Maria Sofia, am încercat să-mi refac viaţa amoroasă cu o domnişoară care apare la televizor. Dar mi-a frânt inima! Mi se mai întâmplă uneori, pe stradă, să fiu atras şi de alte domnişoare…. Dar atunci îmi recit o strofă din poezia Luceafărul şi îmi trece imediat! Mereu această poezie a avut un efect ciudat la mine. Îmi trecea pofta de mâncare şi de aventuri amoroase.

Staţi puţin. Aţi curtat o vedetă mondenă? Unde aţi cunoscut-o?

Da! Pe domnişoara Daniela…
Am cunoscut-o pe scările rulante, uşor avariate, ale unui mall bucureştean
Era o domnişoară stilată, bine crescută, decentă, cu bun simţ… Cel puţin, aşa am crezut!
M-am înşelat teribil. Daniela mi-a frânt inima. A frânt-o şi pe a mamei mele… Nu ştiu ce să spun, poate că destinul unui scriitor de succes în devenire este să-i fie frântă inima în amor de fiecare dată.

Dar cum v-a frânt Daniela inima?

Stimată domniţă, mi-e şi ruşine să vă povestesc… Rămâne între noi, sper?

Clar, o să scriu la ziar şi cititorilor să nu zică mai departe. Spuneţi.

Această domnişoară Daniela, de fapt, s-a amorezat de mine printr-o regretabilă confuzie. M-a văzut din spate, în timp ce coboram în mall-ul bucureştean, pe scările parţial avariate, şi m-a confundat cu un alt artist. Cu un domn puţin plinuţ şi mai întunecat la piele, care poartă multe bijuterii mari la gât… Şi are ca semn distinctiv o unghie ascuţită la degetul mic al mâinii stângi… Un domn respectabil, de altfel, care apare la televizor şi cântă un gen muzical a cărui denumire îmi scapă acum…. Ceva cu accente orientale… Sau latino…. Ceva ce se cântă preponderent la nunţi. Şi la botezuri.

Şi, la un moment dat, în timp ce consumam o cafea într-o cafenea din centrul oraşului (o cafea care avea preţul greşit pe nota de plată, chelnerii îi trecuseră nişte zero-uri în plus, nu am idee cum…), Daniela şi-a dat seama că domeniul artistic în care acitvez eu este diferit de domeniul artistic în care se produce acel domn. Printr-o gravă şi inexplicabilă eroare, dulcea şi tandra Daniela a concluzionat că eu mi-am propus să o seduc, deghizându-mă în acel domn. S-a răzbunat, lovindu-mă cu poşeta în cap. Am suferit. Nu doar fizic, ci şi la nivelul spiritului. Unde mai pui că nici n-am putut scrie un vers o după-amiază întreagă…
Culmea este că Daniela nu a suferit deloc! Doar o săptămână mai târziu, am văzut-o pe coperta unei reviste, îmbrăcată sumar. Într-un fel, m-am felicitat că pusesem punct relaţiei noastre. Acea poză indecentă mi-ar fi putut compormite cariera literară!

Credeam că suferinţa înnobilează şi fertilizează artistic.

Aveţi dreptate, stimată domniţă. Chiar înnobilează! O zi mai târziu, am reuşit să compun trei versuri!
„Sânii tăi ca două piersici în pârg cu puful de soare / În oglindă-mi ies în cale / Buciumul sună pe vale.” Însă, să ştiţi, eu acum încerc alte experimente literare… Încerc o combinaţie de postpostmodernism cu clasicism! V-aş putea împărtăşi un vers, proaspăt compus, din această nouă îmbinare inedită de stiluri literare?

Abia aştept.

Şoricelul ţup ţup ţup / Nu s-a dus azi la şcoală / A venit toamna şi i-a confiscat penarul.

M-aţi întristat, mi-a dat şi o lacrimă. Sunteţi conştient de impactul pe care-l aveţi asupra cititorilor dvs.?

Stimată domniţă, nu ştiu ce să spun… Anul trecut, când reuşisem să mă înscriu pe 28 de site-uri literare, aveam doi cititori şi, într-adevăr, îi preţuiam nespus. Problema este că unul dintre aceştia era chiar doamna Maria Sofia…. Odată ratată relaţia noastră amoroasă, mi-e tare teamă că am pierdut-o de cititor! Iar celălalt cititor şi admirator înfocat era chiar mama, pe care, din fericire, încă nu am pierdut-o! Deci, dacă mă întrebaţi, răspunsul este pozitiv: asupra mamei mele am un impact eminamente pozitiv!

Cât e de greu să slujiţi muza literaturii în vremurile astea?

Este foarte greu! În primul şi-n primul rând, dacă vă uitaţi în jur, totul este numai stres. Stres, nervi şi pornografie. Multă violenţă, limbaj de stradă… Înţelegeţi, este foarte greu pentru un artist în zilele noastre să-şi creeze opera. Eu, în unele zile, mă confrunt cu un inepuizabil şi copleşitor marasm general. Este o perioadă agitată a istoriei şi, chiar dacă eşti un poet de geniu, uneori îţi este ucisă inspiraţia de către realitatea prozaică şi vulgară. Ştiţi când mi-ar fi plăcut mie să creez şi să trăiesc? În vremea dacilor! Atunci, spiritul prima, era o perioadă liniştită şi frumoasă. În acea vreme, a înflorit spiritul neamului nostru! Nu era ca acum, pornografie pe toate drumurile, postmodernism, vers alb… Nişte mizerii. E greu, foarte greu.
Bine, bine, mai sunt şi excepţii… Uneori, pornesc de la ideea ca feng shui-ul meu artistic oricum va fi nenorocit, şi admir nuditatea în toată splendoarea ei. Noi, artiştii, suntem spirite contradictorii adesea!

Aveţi vreo metodă de a lupta cu aceste impedimente creative?

Am o metodă… Cum văd un posterior dezgolit, sau un sân proeminent, încerc să privesc în altă parte. Toamna am un aliat de nădejde, fiindcă în acest anotimp pleacă păsările călătoare spre zările calde şi eu pot privi spre cer! La păsări. În felul acesta, lupt cu nuditatea… Sau o sun pe mama.

Vă întrebam de restul problemelor, nu neapărat de nuditate.

Ah, înţeleg. Cu restul e mai greu, pentru că, din nefericire, nu am găsit încă o modalitate prin care să ne întoarcem în timp… Eu, dacă aş găsi-o, m-aş întoarce categoric pe vremea dacilor! Totul era mult mai frumos pe atunci, era mai autentic… Ştiţi, de pildă, că femeile dace nu practicau epilatul inghinal? Mie, să fiu sincer, nu-mi place deloc nuditatea fără păr pe ea… Ce nuditate mai e aia?!

Să trecem, vă rog insistent, peste asta. povestiţi-mi cum vă mai împăcaţi cu minunile tehnologiei. ca de exemplu Facebook.

(To be continued)

9 gânduri despre „„Ştiaţi că femeile dace nu practicau epilatul inghinal?”

  1. „Mie, să fiu sincer, nu-mi place deloc nuditatea fără păr pe ea… Ce nuditate mai e aia?!” e o replică antologică. Merită să apară într-un dicţionar al prejudecăţilor. Din păcate repetăm povestea. Judecăţile de azi devin mâine prejudecăţi. Pe urmă sunt uitate. Redescoperite, devin din nou revelaţii. The way of all flesh. 🙂

  2. Incredibil! Tu ai o Doina. Noi (eu și un prieten-coautor) am avut o Doinița Stilescu, studentă la Intact Media Academy. :)))) (bine, la noi era o parodie după Fifty Shades of Grey, deci profesia personajului era deja bifată)

  3. epilatul inginal a fost introdus in Dacia de catre Romani dar s-a stabilit ca obicei dupa retragerea acestora din Dacia Felix. nu se cunosc originile epilatului inghinal insa se pare ca la baza stau ritualurile de purificare practicate in templele afroditei

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s