Doină de beţie

Stâlpule de telegraf
Ce mă ţii când eu sunt praf
Şi nu mă iei la perdaf
Că-mi stric viaţa cu-ăst năraf
Te iubesc că mă înduri
Nu mă iei la-njurături
Ca pizdeştile făpturi
Balauri cu şapte guri.

Stâlpuţule, spune-mi dară
Cum să merg acasă iară
Jurat-am s-ajung pe seară
Nu în dalba zilişoară.
Am muiere ca un drac
Cu gură de pitpalac
Cu suflet de-amoniac
Şi cu dinţi de vârcolac.

Mi-e şi frică că m-o lua
Calabalâc mi-o făcea
Şi pe străzi m-o arunca
C-ar lăsa-o inima.
Dar mai frică mi-e şi jale
Pe unde s-o iau agale?
Că prea mult m-am îmbătat
Şi adresa am uitat.

9 gânduri despre „Doină de beţie

  1. O rubedienie; omu’ simpatic si jovial, da’ cam bun consumator…
    Se abtiguieste el zdravan intr-o seara si fix ca in poezioara, uita adresa. Si o suna pe nevasta-sa, ca hac… d’raga… hac… ia-ma si pe mine de la… hac… ca’ciuma.
    Nevasta-sa: „Bun, hai ca te iau; unde esti?”
    El: Pai… hac… nu’stiu.
    Aia oftand adanc: „Uita-te in jur; ce vezi”?
    „Hac… vad… hac… vad lumini”

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s