Taţii sunt noile mame

Am enervat / perturbat / isterizat toate proastele posibile cu şlagărul meu de mare angajament, Dragă mămică isterică. M-au acuzat de rea-voinţă, nesimţire, curvăsărie, herpes vaginal şi multe, multe altele.

Şi a venit întrebarea: Dar de tătici de ce nu zici nimic?

Pentru că relatam un caz particular, nu făceam o analiză exhaustivă a societăţii, vito! Şi scriam pe blogul meu personal, nu efectuam o datorie sacră faţă de societate. Prea multă lume tratează texte de pe bloguri de parcă ar fi materiale oficiale, prezentate de TVR şi finanţate din banii lor câştigaţi cu greu.

Dar hai să zic şi de tătici.

Azi, la acelaşi Mega, stăteam la coadă între două exemplare de taţi. Primul era de mână cu un băieţaş blond şi serafic, foarte cuminte şi roz în obrăjori. Tatăl pune pe tejghea o pungă de caramele.
-Atât? îl întreabă vânzătoarea.
-Da.
-A zis tati că dacă nu fac nici o greşeală la dictare toată săptămâna îmi cumpără ce-mi place mie mai mult, mărturiseşte suav băieţelul.

Păi pula mea. E uşor să fii copil serafic şi adorabil când ai un părinte care apreciază asta. Să mă fi motivat pe mine cineva aşa pe când eram copil şi în prezent aş fi avut minim un premiu Pulitzer.

***

Al doilea tătic a venit după mine. Era cu un coş imens, plin de cumpărături şi se uita îngrijorat spre intrare. M-am uitat şi eu într-acolo. Fetiţa lui tocmai făcea nişte acrobaţii spectaculoase pe uşiţele alea batante de la intrarea în zona cu mărfuri.
-Hai, mă, tată, cuminţeşte-te!
-A-ia-iaaa! scoate aia mică un strigăt de război.
-Hai, mă, tată. Dă-te jos de acolo. Dacă vrei, mergem în parc după ce-ţi faci temele şi ne căţărăm cât vrei tu.
-A-ia-iaaaa!
Şi omul mă roagă să-i ţin locul, apoi se duce şi ia drăcoaica de pe uşile batante.
-Hai, mă, tată! Nu ne dăm în spectacol la magazin.
-De ce??
-Pentru că la magazin cumpărăm lucruri. Mergem în parc şi ne jucăm acolo.
-Când mergem??
-Dacă eşti cuminte, terminăm repede treaba şi mergem.
Nu mai ştiu continuarea, dar, pe măsură ce au intrat în etapa negocierilor, mi-a fost clar că nu urmează decât armistiţiul.

Nu mi-e clar când s-a întâmplat mutaţia asta, de ce o grămadă de femei s-au transformat în nişte jigodii nesuferite, complet incapabile de comunicare şi, invers, foarte mulţi bărbaţi au devenit infinit mai umani decât bunicii lor boi inflexibili. Şi punctez: sunt observaţii particulare, nu studii aprofundate de caz. Cert e că, în lumina acestei tendinţe, cuplurile de gay par familia ideală a mileniului al III-lea. 😀

27 de gânduri despre „Taţii sunt noile mame

  1. „Să mă fi motivat pe mine cineva aşa pe când eram copil şi în prezent aş fi avut minim un premiu Pulitzer.”
    -nu neaparat Pulitzer, dar macar niste carii.

    p.s. – Dar tu ce cumperi asa des la magazin? Consumi mult ulei la salate ? 😀

  2. Moamaaa…ce-ai zis?! Ca „cuplurile de gay par familia ideală a mileniului al III-lea”?
    Blasfemie! Sa inceapa a doua isterie a mamicilor 🙂

  3. Eu! Eu! Eu! Pot sa fiu eu Iuda? 😀
    Capacitatile mele psihologice non-existente spun ca taticii incearca sa compenseze in fata copilului lipsa de diplomatie si maleabilitate avuta cu mama acestuia. Pe genul: „mi-am bagat-o prima data… dar acum am invatat”…
    Apoi vine avalansa de motive reale.

  4. Pai tatii stau mai putin timp cu copiii lor= nervi mai tari.
    Sau pt ei copilul e o placere, nu o obligatie= o fac ca sa demonstreze ca sunt mai buni decat jumatatea lor teoretic la fel de buna
    Copiii de care povestesti par a fi mai mari decat cei din primul caz= sunt mai usor santajabili.

      • Șantajul nu este egal cu amenintarea. Am folosit cuvantul pt a face diferenta intre un copil de 6-7 ani caruia ii poti oferi ceva in schimbul a ceva, deci un schimb, impropriu spus santaj, si un copil de 3 ani care pur si simplu are chef sa urle si sa topaie in magazin. Bine, cazurile sunt diverse, si cauzele la fel de diverse.

        • a oferi ceva în schimbul a ceva nu e şantaj. e negociere. şi e un tratament uman normal.

          a forţa prin insultă, umilire şi jignire e tratament uman degradant.

  5. E pe modelul ‘taticul cel bun’ si ‘mamica cea rea’. Transformarea se produce si pentru ca mamica face urmatoarele lucruri: a) naste, b) alapteaza la doua ore in primele luni, – de obicei noaptea, cand ti-e somnul mai dulce – c) gateste d) spala, calca etc. Asta in afara de job. Taticii ar face bine sa tina minte anumite lucruri atunci cand o ajuta pe ‘mamica cea rea’, ca de exemplu sa nu mai puna rufele albe cu cele colorate la gramada in masina de spalat, pe motivul ca ‘asa incap toate’.

    • Taticii ar face bine sa nu stropeasca nici capacul de WC pe motivul ca nu au fost atenti. Sau sa nu se scarpine la `oua` apoi sa faca salata, uitand ca e important sa se spele pe maini. Si poate ar trebui sa alapteze si ei mai des.

      • Nu toti suntem tintasi perfecti. Alfel am participa cu totii la competitiile de tir cu arcul. Am retinut si punctul de vedere cu igiena, dar noi consumam deseori bere sau alte lichide pe baza de alcool, ori se stie ca aceasta substanta elimina microbii.

        • Ok, imi voi permite sa fac presupunerea ca esti casatorit, cred ca ar fi util sa-i dai de inteles sotiei ca nu vei face salata sau mancare pt familie dupa ce te-ai scarpinat cine stie unde decat dupa ce ai consumat o cantitate importanta de alcool, in felul asta dezinfectezi si capacul de WC, cred ca va rasufla usurata.

        • Corect, mai putin partea cu alcoolul, pe care din anumite motive nu-l suport deloc. Daca poti crede asa ceva. 🙂

  6. Ipoteza legata de mamele isterice (si tati, dar mai ales mame); si de persoanele (de ambele sexe, dar iarasi mai des femei) care se uita urat la tine daca nu ai/nu vrei copii si iti tin predici de genul „vaaaai, dar e datoria societatii”. Eu sunt convinsa ca astia sunt oameni care la viata lor nu si-au dorit copii (sau nu si-ar fi dorit copii daca ar fi fost crescuti cu un minim de autonomie si fara spalare pe creier).

    Oamenii care fac copii nu pentru ca vor sa aduca pe lume o fiinta care la un moment dat o sa fie adult independent ci pentru ca asa-dicteaza-traditia/asa ne cere noua religia si Doamne-Doamne sa nu facem sex fara sa facem copii/nu se simt adulti daca n-au copii/e datorie fata de societate/bla-bla-bla sunt mult mai putin interesati sa si-i creasca ca lumea si sa le dezvolte potentialul.In schimb, isi doresc copii cuminti si blegi care sa stea fix unde-i pui, si care sa fie spalabili pe creier cu aceleasi tampenii care ti s-au bagat si tie pe gat la vremea ta. Iar resentimentul ca nu duci viata pe care ai fi vrut sa o duci se varsa pe de-o parte asupra plodului care n-are nicio vina, si pe deoparte (sub forma de pizma voalata de indignare self-righteous) asupra alora care au rezistat spalarii pe creier si care isi traiesc vietile cum le doreste muschiuletu’.

    Sunt convinsa ca taticii de care povestesti si-au dorit, ca plan de viata sa aiba copii. Si mamicile care isi doresc copii (copii, nu animal de companie sau clona care sa le calce musai pe urme/sa le indeplineasca visele nerealizate) sunt asa. Mamici isterice sint mai multe decat tatici isterici probabil pentru ca barbatii care nu-si doresc copii, dar li se baga pe gat de catre mama/tata/partenera/societate sunt mai degraba super-distanti si neimplicati decat isterici. Sau fug cu secretara.

    • Totusi asta ar acredita ideea ca familiile care isi doresc cel mai mult copii sunt si cele care ii vor creste in deplina armonie. Problema e ca o familie aflata la start are o viziune idilica despre ce urmeaza sa se intample.

      Intotdeauna apare formula ‘noi nu’ sau ‘noi o sa’. Daca imi cresc copii cu multa intelepciune si rabdare atunci o sa am acelasi raspuns, o sa fie o relatie senina si plina de veselie. Atunci cand socoteala nu se potriveste cu cea din targ apare stresul, adultul se simte cumva ‘pacalit’, are impresia ca ceea ce ofera nu este pretuit. Insa linistea si calmul unui adult sunt rezultatul unor ani lungi de autocontrol, in timp ce copilul se naste fara aceste mecanisme. Pana sa le capete trebuie sa-si exerseze emotiile.

      Cei care n-au copii vad doar portiuni dintr-un sir lung de evenimente care se inalntuie inca de la nastere. Lucrurile se acumuleaza si se intersecteaza cu alte probleme (jobul, familia partenerului etc.) Nu sunt genul care sa lanseze acuzatii de tipul ‘habar n-ai, tu n-ai copii’ sau alte aiureli. Daca cineva fara copii imi da un sfat bun atunci il incerc. Totusi am senzatia ca din interior se vede altfel decat din afara. Concluzia e combinata: calmul e esential iar cei care nu si-l pastreaza pot gresi amarnic, insa ideea ca e simplu ca buna ziua sa ti-l pastrezi e falsa. Dovada ca multi nu si-l pastreaza. Asta nu ii face parinti rai, ci mai degraba speriati.

  7. Corect ! Felicitari pentru postare ! Asa este ! drama mare este la divort cand mamele astea isterice vor sa isi mutileze copii de tatal acesta, cel descris de tine, fara sa sa gandeasca la suferinta copilului, doar asa, ca ii faca fostului sot rau !

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s