Dragă mămică isterică

Stăteam azi la coadă în urma ta, într-un Mega Image. Ţi-ai plătit cumpărăturile, ţi le puneai în plase, când copilaşul tău a început să tropăie în spaţiul strâmt din faţa caselor, blocându-mi trecerea. Eu, pasămite, îmi luasem doar o îngheţată şi o sticlă de apă, am terminat repede.

Eu am mângâiat finuţ copilaşul pe cap şi l-am rugat: Te dai puţin la o parte? Până să reacţioneze el, tu l-ai smucit cu mojicie. Era fetiţă. Şi ai început să urli ca apucată de streche: Proasta dracu’, mereu stai în drumul oamenilor. Dă-te la o parte!

Ţi-am zis pe un ton calm, deşi mi-am reprimat cu greu impulsul de a te da cu capul de marginea metalizată a casei de marcat: „Stimată doamnă, nu era nevoie!” Ai dat din umeri şi ai mai smucit copilul o dată.

În primul rând, dragă mămică isterică, procedând astfel, i-ai dat copilului tău informaţia că, în ochii tăi, el valorează mai puţin decât un străin la nimereală de la casa de marcat. L-ai umilit verbal în faţa unui întreg magazin şi a unei persoane străine cărora voi nu-i datoraţi nimic şi, care, evident, nu e nici o secundă recunoscătoare că ai ales s-o ajuţi aşa.

Eu nu ţi-s nimeni şi nici n-am reţinut nimic din fizionomia sau personalitatea ta, am reţinut doar brutalitatea faţă de făptura aia mică şi fragilă. Făptura aia mică şi fragilă, însă, e urmaşul tău de drept, viitorul om mare care te va privi într-o zi în ochi şi-ţi va spune cu seninătate: „Mi-a fost ruşine toată viaţa să fiu copilul unui jeg uman cum eşti tu!”

Şi, poate, te va brutaliza verbal aşa cum ai brutalizat-o tu. Asta e chiar indicat, pentru că ţi-o meriţi. Dar poate ţi-a moştenit prostia şi-şi va brutaliza copiii aşa cum a învăţat de la tine, iar asta mi s-ar părea impardonabil.

Aşadar, dragă mămică isterică, tocmai ai călcat în picioare fiinţa pe care trebuia s-o protejezi, în favoarea unui străin oarecare.

Apoi: eu rugasem frumos copilaşul să se dea la o parte şi, mai mult ca sigur, s-ar fi dat. Era doar cu privirea pironită la mine. Întâi am crezut că e din cauza frumuseţii mele răpitoare. 😀 După ce ai deschis tu clonţul, m-am prins că era altceva. Copilul ăla auzea pentru prima oară în viaţa lui nişte cuvinte rostite pe un ton uman.

Te mai miri că sunt atâţia proşti pe Internet care intră mereu în discuţii pe un ton de parcă te-ar fi scos din cur? Probabil că sunt copiii unor astfel de mame.

Dar ce e mai trist, dragă mămică isterică, e că-i vei transmite ăluia mic preconcepţia instinctuală că toţi oamenii sunt proşti şi răi ca tine. Şi asta e cel mai grav. Nu pentru că va tinde în mod natural spre singurătate, pentru că l-ai obişnuit de mic cu faptul că interacţiunea umană e un chin de nedescris, care trebuie scurtat pe cât posibil. Ci pentru că, urmărindu-te cât eşti de grotescă şi hidoasă în prostia şi răutatea ta, va dezvolta un ochi special pentru prostia şi răutatea altora.

Dragă mămică isterică,

probabil că tocmai ţi-ai condamnat copilul la comedie.

Update: Nu fi al nu ştiu câtelea care mă întreabă de ce comentez dacă n-am copii. Uite răspunsul aici.

354 de gânduri despre „Dragă mămică isterică

  1. Din pacate, e f probabil ca fetita sa mosteneasca ceva din apucaturile astea, la fel cum si maica-sa probabil le-a mostenit de undeva. E cam greu sa spui ce e impardonabil, ca treaba e in lant…

    • In liceu, la o olimpiada nationala, am cunoscut candva o oafa acra si pasiv-agresiva. De genul: noua oameni simpatici nimeriti impreuna intr-un grup ne hlizeam/distram/simteam bine, numai oafei ii putzea absolut-absout tot. Principalul subiect de conversatie la ea fiind: „vaaaaai, da stii ce naspa sunt colegii mei de clasa? Ala e cocalar, aia e curva, aia vrea sa-mi fure gagiul… da’ apropo, asa uitandu-ma la tine, vad ca nici tu nu esti mai ca lumea”. Indiferent ce scotea pe gura, avea un talent deosebit sa te faca sa te simti prost. (Incidental, pe „curveta aia” din povestirile ei nemuritoare am cunoscut-o ulterior, in imprejurari fara nicio legatura, si- dupa cum ma cam asteptam- e o persoana absolut OK, foarte draguta si muuuult mai putin interesata de persoana oafei decat oafa de a ei; dar asta e alta poveste).

      Din prima, mi-a fost foarte clar de ce anume era individa asa cum era. Pentru ca am cunoscut-o pe ma-sa. Deci, inainte de plecarea la olimpiada, am organizat o mica intalnire cu profii coordonatori: aia la care ni se spune: „uitati, io sunt profu’ cu care mergeti, trenul pleaca la ora de, din gara cutare”. Oafa cu ma-sa dupa ea, ca o closca, uitandu-se la noi ailalti cu cel mai profund dispret si in acelasi timp tratand-o pe fi-sa de parca n-ar fi fost in stare sa faca singura nici doi pasi. Mai avea un pic si ne tinea o predica de „sa nu cumva sa-mi corupeti odorul”.

      Pe urma, in gara. (Background: si eu si oafa eram olimpice la logica, eu m-am calificat prima pe lista, oafa a doua). Maica-mea pe peron, incearca sa faca conversatie politicoasa cu mama oafei. „Si, ce mai faceti/ ce vreme interesanta e afara/ succes fetelor la olimpiada, a dumneavoastra la ce materie e?” Aia incepe sa toarne foarte indignata, ca fie-sa e a doua pe lista la logica, dar merita sa fie prima, ca STIE EA SIGUR ca toti aia care sunt pe locul I au pile la inspectorat.

      Peste doi ani, m-am revazut cu oafa la alta olimpiada. Din fericire de data aia am avut de a face mult mai putin; pentru ca a stat la hotel cu muma-sa si a plecat cu trenul separat, tot cu muma-sa. (Da, maica-sa a facut drumul Bucuresti-Arad si a stat 4 zile la hotel sa nu cumva sa scape pupuleaca din ochi).

    • @Anca, asta pentru ca esti si tu o isterica si asta este motivul pentru care te-ai ofuscat atat de tare si ai inceput sa jugnesti de la prima fraza. Urasc toate ‘mamele’ care fac copii doar pentru ca e un obicei….sau pentru ca au si altii in jurul lor. Urasc toate aceste persoane care aduc copii pe lume si habar nu au sa ii educe dar au aere si pretentii din cele mai inalte. Comentariile tale demonstreaza ca inteligenta iti lipseste cu desavarsire si ca esti o acritura frustrata. Ai grija, evident, atat cat esti in stare, sa nu iti semene copilul; ar fi tragic, in primul rand pentru el.

  2. Dupa cum te prezinti in scurta prezentare, probabil esti o ignoranta, gata sa judece dupa aparente.

    Poate esti si tu mamica… desi n-as miza pe asta. O sa ai si tu copii si o sa vezi si tu cat de obosita si tracasata o sa fi. E foarte usor sa ‘explodezi’ la cel mai mic gest atunci cand esti marunt tocat de catre copil. Si cred ca poti sa iti imaginezi ca ei fac destule.
    De acord, a reactionat foarte prost la acest mic lucru, insa poate… chiar poate… acel copil i-a facut viata grea atunci cand a fost la cumparaturi prin magazin.
    Ca exemplu, uite ce imi face fi-miu cand sunt in magazin cu el:
    – alearga ca disperatul printre toate rafturile / culoarele fara sa inteleaga ca poate sa sparga ceva sau sa se piarda de maica-sa
    – ia de la casa cosuri mai mici, se urca in ele, cade din ele si se loveste si urla, loveste produsele de pe rafturi si oamenii din magazin
    – tipa, urla, aduna orice e interesant pentru el, se joaca cu ele dupa care le abandoneaza pe nici nu stiu unde si foarte multe altele
    Asta pentru ca nu vrea sa stea langa cosul de cumparaturi niciodata sau sa ma tina de mana. Imi este fizic rau cand ma duc la cumparaturi. Nu pot sa il las pe undeva pentru ca bunicile sunt departe si nici eu si nici taica-su nu avem solutii la comportamentul sau. Doctorii au spus ca este un copil activ si ca trebuie sa am rabdare, dar nu cred ca intelegi cat de greu poate sa fie si cat de usor poti sa te enervezi.

    Asa ca inainte sa dai cu piatra… POATE… te gandesti si din perspectiva parintelui. Asta poate sa fie o teorie, poate sa fie si exact cum ai spus tu.

    • mi-e foarte greu să răspund politicos la un comentariu care îmi pune eticheta de „ignorantă” din prima propoziţie. drept care, nu voi citi acest comentariu. învăţaţi să comunicaţi!

      • Atunci confirma faptul ca ai judecat inainte si cand ai scris in articol. Dau cu ‘cuvinte’, nu cu piatra. Acelasi fel de agresiune ai manifestat-o si fata de mama isterica. Eu am expus si un alt punct de vedere, pentru ca intr-un fel ma vad in aceeasi pozitie, chiar daca nu procedez la fel.

        • Agresiune???? Agresiunea că ţi-am atras atenţia că nu citesc un comentariu care mă insultă încă din primul rând?

          Femeie, cred că avem şi răspunsul pentru comportamentul copilului tău. Priveşte-te în oglindă şi-l vei afla.

        • Da, agresiune. Verbala. Te-am agresat verbal la inceput pentru ca articolul stris de tine este o agresiune verbala. In plus am citit si „Despre tine”:

          About Lorena Lupu
          „Fut tot ce mişcă. Dacă nu mişcă, îi dau un ghiont.”

          Grozav!

        • Ah, uitasem că nu poţi pretinde simţul umorului decât de la oameni inteligenţi.

          Şi tu ai impresia că tonul indignat al unui articol justifică tonul obraznic al unui comentator? Pe bune?

        • Draga Anca, iti convine sau nu, copiii noștri sunt exact „dupa chipul si asemănarea noastra”! Faptul ca băiatul tau este atât de greu de controlat nu este decât un rezultat al lipsei de reguli si al răsfățului exagerat. Daca iti vei analiza comportamentul cu obiectivitate, sigur vei vedea unde ai greșit. Si eu am copii, băieți chiar, doi, si numai ușor nu este! Dar copiii mei nu au fost niciodată genul care sa se dea cu curu’ de pământ în magazin din N motive. Secretul meu este comunicarea. Cand erau mai mici si făceau unele lucruri de ma apucau dracii, încercam sa imi păstrez tonul calm si sa le explic unde gresesc. Spre exemplu, stabileam înainte sa intram în magazin(daca asta e subiectul…), ca vom cumpara doar X, Y, Z!! Daca vor ceva, au voie un singur lucru, sau doua, depinde de bugetul zilei. Daca au început sa o ia pe aratura, in special cel mic, si sa urle ca sunt cea mai rea mama, etc… îi spun pe un ton calm sa se potolească altfel plecam fără sa cumpăram nimic. Nu înțelege, am lăsat cosul cu totul si am plecat, cu tot timpul meu extra prețios în zilele noastre pierdut si fără cumpăraturi făcute!! Sigur ca fierbem ca oala de fasole, dar cel n-ai important a fost faptul ca jr a înțeles ca „nebuna” vorbește serios! Am făcut asta de doua ori, de atunci nu e nevoie sa repet un lucru. Este suficient sa îi rog frumos si ma asculta! Încearcă si tu! „Vorba dulce, mult aduce”, dincolo de toti medicii, tu esti langa copilul tau, daca acum te-ai îndepărtat de el, ce vei face la 15-16 ani???

        • Da, un copil poate fi o povara, iar o mama ingrata si denaturata poate spune ca face sacrificii de tot felul pentru acel copil. Imi permit sa intervin pentru ca am participat activ la cresterea si dezvoltarea a o groaza de copii, copii pe care acum ii consider norocosi pentru ca m-au intalnit si pentru ca am facut parte din viata lor (cu toata modestia! )
          Lorena, m-a impresionat articolul tau, nu pentru ca e scris grozav, desi este, ci pentru ca surprinde ceea cemultora le e teama sa dezgoleasca, surprinde faptul ca in zilele noastre copilul nu mai reprezinta acel cadou divin pe care, la randul nostru, ar trebui sa-l divinizam, sa-l iubim, sa-l ocrotim si sa-l sprijinim neconditionat, ci, mai degraba, o punte de legatura prin care femeia nesigura se asigura ca a spanzurat pe viata de gatul ei un barbat e care se teme ca-l va pierde oricand, desi oricum il va pierde sau, mai crunt, de dispretul si ocarele caruia va avea parte intreaga viata.
          Sunt de parere ca, inainte de a da nsatere unei fapturi atat de gngasa, de cruda, de sfanta, ar trebui ca fiecare femeie sa citeasca putin despre ce va insemna viata ei alaturi de un copil.
          Nu exista copii rasfatati, ci doar parinti dezinteresati care aleg calea cea mai simpla; iti dau ce vrei, numai sa taci.
          Anca, daca ai dedica macar o mica parte din timpul pe care-l aloci treburilor casei, internetului si altor activitati copilului tau, daca ai fi facut asta mai demult, ai fi invatat ce inseamna un copil minunat care te rasplateste smulgandu-ti un zambet si in cele mai triste momente, ai fi invatat ce inseamna un copil cu personalitate complexa, un copil-ajutor inca de mic.
          De foarte curand am intalnit o fetita de patru ani, doar PATRU, o fetita care mi-a incalzit sufletul intr-un moment in care ma simteam a nimanui. Am petrecut doar 3 ore cu ea, n-am avut nevoie de mai mult ca sa inteleg ce inseamna un copil minunat, un copil care ofera, un copil care stie sa ceara, un copil care stie sa mangaie, sa iubeasca, sa manipuleze in cel mai frumos si dumnezeiesc mod de pe pamantul asta plin de mizerii. De ce era acel copil asa? Simplu, pentru ca au avut parinti suficient de neocupati ca sa-l invete aceste lucruri. Sunt curioasa daca ai idee cum este sa petreci trei ore cu un copil si sa nu mai vrei sa-i dai drumul de langa tine niciodata, pentru ca acolo, langa el, te simti intr-o alta lumea, in lumea aceea utopica pe care toti ne-am dori-o, esti inconjurata de atata caldura, tandrete, bunavointa si toate oerite intr-un mod atat de natural ca n-ai mai vrea nicicand sa te trezesti din asa-zisul vis in care-ai intrat de mana unui COPIL.
          Copiii sunt minunati, crede-ma pe cuvant, un copil tratat cu respect inca de mic, va fi un om pentru aceasta lume, un om ce, cu siguranta, va-ntelege ca nu exista oboseala psihica. De ce? Pentru ca-n copilarie, rezervorul sufletului sau a fost incarcat cu atatea emotii, cu atata incredere si bunatate incat pentru el vor fi un izvor interminabil!
          Te sfatuiesc, Anca, sa schimbi viata ta si a copilului tau, apropii-te lui, deschide-te lui, deschide-l tie, invata-l ca poate si e bine sa aleaga, invata-l ca parerea lui conteaza si, mai ales, fii calda, asta e un sfat pentru toate mamicile, nu va transformati copiii in niste oameni, fie joscnici si misei, fie inchisi si sensibili care vor fi raniti de fiecare frunza batuta de vant!

        • Mai sunt încă părinţi care cred că educaţia poate fi făcută cu bâta. Şi asta spre binele copilului.
          De curând, am terminat de citit Revolta trupului şi Deşteptarea Evei, de Alice Miller. Cărţi care vorbesc pe şleau despre efectul violenţei asupra copilului. Pentru cei ce nu au timp să caute şi să citească aceste cărţi, am postat „Despre scaltoace” – dacă după ce citiţi veţi mai rămâne la aceeaşi părere… nu ştiu ce argumente aş mai putea aduce….
          http://frumuseteasimplitatii.blogspot.ro/2014/08/despre-scaltoace-de-alice-miller-mi-as.html

      • draga mamica Anca esti la fel de isterica precum mamica descrisa de Lorena. ce pula mea va plangeti de plozi cum sunt, cati sunt , care sunt cand voi ii faceti si-i educati si sunt fix dupa chipul si asemanarea voastra ??? cum dracu sa mai si descrii ce-ti face plodul in magazine cand este doar educatia ta si efectul educatiei tale ? personalitatea, atitudinea, purtarea ta – prima lui legatura, ca pe tac-soo sigur il corectezi si pe ala- asupra lui ? baaa, ma uit pe strada si vad mamici mai mult sau mai putin tinere, dar multe, prea multe urate, babite, acrite, incruntate, tafnoase, posace, INGALATEEE… in treninguri nespalate, cu carpe atarnand pe ele, cu burti, cu cururi mari, cu parul nespalat, neingrjite, ce dracu faceti, ca altfel va plangeti ca de voi n-aveti timp, ca aveti grija de copii, de educatia lor ??? faceti copii in trendul societatii sau la concurenta cu colegele de serviciu, cu verisoarele si prietena din copilarie, dar sunteti zero la educatie, purtare si uitati de felul in care trebui sa va purtati ca femei si ca sotii . in era masinii de spalat, de calcat, de facut paine, cico, de pampersi aratati si va purtati ca dracu, de sex nu mai zic…

        • Cu mitocani si misogini eu nu vorbesc. Ai putea sa fi si tu un barbat care ajuta in casa la facut paine, schimbat pampersi si altele… Pentru ca si la voi au aparut progresele tehnologice.
          Sper sa nu ai copii, pentru ca ai fi un exemplu negativ pentru copilul tau.

        • Sa stii ca ai mare dreptate!!
          Citind , imi dai senzatia ca esti sot si tatic 🙂
          Daca e asa, atunci e cazul sa vorbesti cu sotia ta :), daca nu, sunt sigura ca vei si un perfect sot si mai ales un minunat tatic.
          No offense, dar e adevarat ce zice omu’ 🙂 intr un mod agresiv si ofensator… dar una peste alta, are dreptate 🙂

        • In calitate de mama si soție (peste doua zile facem unspe ani), iti dau dreptate! Ca ofensezi urechile sensibile, problema lor, sunt si femei care fac sex (ca dragoste e deja prea departe de ele) cu soțul programat, o data pe luna cu lumina stinsă!! Suntem toti copii Domnului!! 🙂

        • Draga Anca, eu am 28 de ani si am 2 copii, unul de 1 an si unul de 4 ani si ai mei sunt la fel de activi ca toti copiii, dar am avut cat de cat grija sa ii explic celui mai mare deocamdata, cateva chestii de baza cum ca nu se alearga prin magazin, nu se tipa si nu se fac crize si crede-ma CHIAR NU SUNT „PROSTII DRACULUI”, chiar te poti intelege cu ei. Si in al doilea rand mie mi-a fost intotdeauna rusine sa fac circ in public si sa atrag atentia asupra mea si asta cu siguranta e de la educatia data de parintii mei. mai degraba il rog sa ma ajute sa pun produsele din cos pe banda si asa ii distrag atentia de la prostii. Cred ca si eu fac parte din mamicile frustrate si obosite dar prefer sa ma detensionez prin alergat seara, nu pe copii. Si crede-ma functioneaza. Si inca ceva(probabil tot din educatie vine), eu cand vad ca e cineva in spatele meu doar cu doua produse, il las in fata.

        • Oua ce urat vb de ele mamicile nearanjata uite ca eu nu fac parte din categoria asta si dupa 3 sarcini cu 3 copii am 52 de kg la 1,70, merg la sala, masaj, manechiura sunt aranjata si vopsita mereu imbracata la moda si nu am bona ma ocup singura de 3 copii impreuna cu sotul si mamicile ma cam invidiaza si se uita un pic rautacioase cum indraznesc sa ies din tiparul descris de tine, dar pun pariu ca la cum vb nici asa nu ti-ar convenii sa vezi o mamica!!!!….a si ador sa fac sex numai ca eu ii spun dragoste ca vezi tu pe langa sexul asta ne mai tb si noua ceva afectiune nu barbati nemultumiti, incruntati, nervosi care le stiu pe toate si ca ei nu mai e nimeni asa ca poate mai ai si tu de lucrat la tine ca sotia ta sa isi doreasca sa arate bine ptr tine!!!!

        • Tudor, nota 10! Asa, cu tot limbajul tau,ai 10! Unele … nu stiu cum sa le zic…. Ca mame nu se comporta, ca femei nu arata, ca sotii nu se comporta,din nou… Nu stiu, alegeti voi cuvantul, existentze sa zicem… Au nevoie sa fie injurate ca sa se trezeasca, si daca dupa ce ca arata ca niste epave, si sunt praf ca sotie si mama, mai si sar de cur in sus,pana si cand li se atrage atentia. Si copilul nu leaga un barbat de tine, exista si divortul. :v Sicopilul nu se facedin acest motiv. Revenind la fizic, „Sunat mama si se vede”. NU! Esti mama si nu mai arati ca o femeie, arati ca o vaca si apoi te miri de ce barbatul nu te vrea si se uita dupa altele, zici ca sufletul conteaza, dar nici nu te mai ocupi de barbat, ca estiprea ocupata sa fii mama. Aaaahahahhahaa. Pai barbatul te ia gazela si apoi arati ca un hipopotam nevrotic. Ma scuzati, dar astea de genul meritati sa fiti inselate. :)) Care va simtiti jignite de cuvintele lui Tudor, inseamna ca va simtiti cu musca pe caciula si mai bine taceti din gura. 🙂

      • Anca draga , spre deosebire de Lorena, mi-am luat rabdarea necesara sa iti citesc imbecilitatiile pe care le-ai scris acolo,am un sentiment de revolta mai mare decat in momentul in care am citit postarea Lorenei,mi se pare inadmisibl sa ii dai intr-un fel dreptate si credit acelui comportament acelei persoane pe care nu o poti numi mama,sa iti jignesti copilul doar pentru ca statea langa tine la locul nepotrivit !!! Ai incercat sa ii gasesti o scuza,deoarece esti ca ea, o incapabila sa iti cresti si educi copilul, tot comportamentul asta agitat din familie ii vine ! Oameni buni, nu mai faceti copii daca nu sunteti in stare sa ii cresteti ! Nu va mai bateti joc de ei !!! Copilul se naste atat de pur si nevinovat….si vine una ca tine care ii da o educatie de cacat….si mai tarziu da in cap pe strada…..

        • Dar nimeni nu isi bate joc de ei cucoana… Lasa Antena 3 si citatele inspirationale de pe Facebook si poposeste in prezent. Copiii se nasc puri si nevinovati dar si cu personalitate. Sunt foarte dificili cateodata, iar daca ai avut norocul sa nasti un copil care este calm, asta este… norocul tau.
          NU, in familia mea (sau a sotului) nu este nimeni asa. Eu ma chinuiesc si dedic o groaza de timp si bani (cu doctori si pedagogi) ca sa il aduc pe linia de plutire. Sa n-am un copil care ulterior va fi izolat de societate. Bineinteles ca vor da vina pe parinti. Asa cum dai si tu acum, fara sa stii cum e el in realitate.

        • Pt Anca: ¨Eu ma chinuiesc si dedic o groaza de timp si bani (cu doctori si pedagogi) ca sa il aduc pe linia de plutire.¨
          Nu pot decat sa te consider o incapabila sa cheltui bani cu doctori ptr educatia copilului, cauti exemple de mame ca tine sa nu te consideri o ratata, dar e prea tarziu esti deja, probabil esti tipu de femeie care si a legat barbatul cu un plod si acuma esti nefericita pentru alegerie tale

        • „Izolat de societate”?! Doctori şi pedagogi?! WTF. Vorbim de un copil bolnav, cu tulburări serioase de comportament, sau de unul normal şi energic?
          Anca, ai grijă, prin felul în care vorbeşti despre el, îi pui tu însăţi etichete copilului tău. Fie că-ţi dai seama de asta sau nu (mai degrabă nu).

      • Lene. Lene de a încerca să cunoşti omuleţu’ care creşte pe lângă tine. Lene de a încerca să interacţionezi şi altfel cu el, nu numa’ cum fac io cu vitele: gata – dau comandă, e obligat/ă s-o execute! 🙂

        • adică vine una care nu ştie să pună spaţiu după semnul întrebării şi după puncte de suspensie să mă latre pe un articol impecabil.

          genial.

        • Lorena Lupu, cand ramai in pana de argumente arunci cu ce mai gasesti la nimereala. Vezi ca propozitiile tale ar trebui si ele sa inceapa cu majuscula. Dar nu e asta buba. Profesori necalificati de limba romana, psihologie, sociologie, politologie, belles lettres s.a.m.d. se gasesc la toate colturile strazii. Dovada vie este chiar dumitale si blogurile astea critice scrise in argou si cu o moralitate de Evul Mediu. Ura si discriminarea au priza la romani, probabil de asta vreo 3-4 indivizi din lista mea de FB tot dau share la blogurile astea scrise intr-un limbaj de birjar si fara morala. Ti-am citit 2 articole (cu greu) si NU SUNT IMPECABILE. Nu te supraevalua. Si nu reactiona agresiv la critica altora. A scrie corect limba romana nu e aceeasi cu a transmite un mesaj. Degeaba scrii corect si (probabil) sofisticat daca tehnica e proasta. Mai bine ti-ai schimba vocatia si ti-ai canaliza energia negativa in alte scopuri decat cele de informare. Informezi prost si formezi si mai prost mintile maleabile ale tinerilor impresionabili. Blogareala nu e nici pe departe o vocatie. Este doar o metoda moderna de lamentare. Si ca sa nu ma mai lungesc, inchei printr-un mesaj de incurajare a criticii pozitive.

        • „Dovada vie este chiar dumitale”.

          ahahahaha.

          Cum vin mereu agramaţii să dea lecţii de gramatică. GENIAL!

          Restul comentariului, plin de atacuri personale speculative, nu mă interesează şi nu-l citesc.

        • Cand Ego-ul primeaza, e absolut normal ca parerea celorlalti sa nu conteze. Am putea concluziona ca morala articolului nu este binele copilului, ci a Lorenei Lupu. 🙂

        • claaaaaar. despre Lorena Lupu era articolul, ce noroc că te-ai prins tu.

          PS: când un comentariu e complet paralel cu tema, îl latră doar pe autor şi geme literalmente de rea-voinţă şi oftică, nici un om sănătos la cap nu ţi-l va lua vreodată în considerare. va da ochii peste cap, îşi va spune în gând „ce proastă-i asta” şi va merge mai departe.

          PS2: nu mă interesează să-ţi descarci ciuda şi răutatea la infinit pe pagina mea. drept care îţi dau de ales:
          a) vei comenta articolele – autorul nu e problema ta, că nu-i dai tu de mâncare.
          b) te blochez şi latri în spam până când paranoia te va despărţi.

        • Da, mai Lorena. Pocnesc de ciuda si rautate. 🙂 Cred ca trairile astea sunt mai degraba o proiectie a propriilor tale trairi. Te rog blocheaza-ma. Am terminat aici mai repede decat credeam.

        • Wow! „Tigan”… Hmmm, speram ca macar persoanele rasiste sa ocoleasca blogul asta. Colegul respectiv nu era repetent pentru ca era tigan. Nu mai etniciza defectele sau lipsurile oamenilor, ca nu au nicio treaba cu etnia lor, deci nu stiu de ce trebuie sa precizezi ca era rom. Incredibil!!!

      • Articolul e bun insa numai din perspectiva ta… Eu as fi mai deschis si la alte perspective. E greu sa fii parinte si probabil nu ai de unde sa stii asta. Imi dai senzatia asta dupa micile ironii din articol. In fine, iti doresc un copil model ca sa poti fi si tu un parinte model…

      • Doamne,incredibil… deci sa inteleg ca virgula comentariul de mai sus e facut de o „mama” reala???? deci daca e copilul tau si te enerveaza ce face el in magazin ai o problema,DOAMNA…mergi la psiholog! adica ce vrei sa inteleg,eu ,mama de doi copii??? ca baietelul tau merita tratat ca in articol pentru ca TU esti in pragul unei crize de nervi si NOI nu intelegem cum e sa fii scos din minti de propriul copil ???? adik-lumina ochilor mei,sufletelul cel mai pretios pe lumea asta si pe toate lumile existente si inexistente,ratiunea mea de „a fi” ?????
        deci-O,DOAMNE….. si atat.

      • 🙂 Scumpa mea, tu tocmai ai pus o eticheta unei persoane pe care nu o cunosti, nu stii motivele pentru care a smucit copilul sau a strigat la el, nu stii absolut nimic despre mamica aceea, care, intr-adevar, si-a iesit din fire intr-un moment prost… si intr-un mod si mai prost… Daca stai bine si te gandesti, tu ai aruncat cu o piatra. Nu stii cat de mult isi iubeste copilul mamica aceea, in pofida iesirii urate la care ai asistat… Este adevarat ca ea a urlat, dar tu, tu, oare, ce-ai gandit??? Ca ai fi dat-o cu capul de marginea metalica a benzii… Un gand absolut non-violent… Lorena, Lorena, esti plina de contradictii in acest articolas… Adica esti om. Acorda-i si mamicii in cauza un pic de indurare si n-o infiera in public, asa cum a strigat ea la copilasul ei… In plus, ai fi putut sa iei atitudine, nu dand-o cu capul de banda, ci spunandu-i, politicos, asa cum iti place tie, parerea ta despre comportamentul ei… E mai usor, clar, sa scrii pe blog, asa nu risti sa primesti un raspuns pertinent, care sa-ti intoarca pe dos constiinta… Perfecta mea Lorena, banuiala mea este ca esti tinerica… Abtine-te… Ce faci tu este exact ceea ce nu-ti place: propagi uratul, violenta, generalizarea fara discernamant… Sa fii bine!!! Si sa ajungi sa ai copii, daca nu-i ai, cu care sa ai toata rabdarea din lume, astfel incat sa nu fii nevoita NICIODATA sa ridici tonul la ei sau, Doamne fereste, sa-i atingi cu o palma la cur (cum iti place tie sa vorbesti) 🙂

        • poate n-o să-ţi vină să crezi, dar există gesturi care caracterizează un om. poţi da un copil la o parte cu fineţe, şi îl poţi smuci ca pe o păpuşă de cârpă. Caz în care nu există scuze.
          Îmi dau seama că toţi cei care aţi sărit să mă faceţi troacă de porci la textul ăsta sunteţi genul de oameni care-şi tratează odios copiii şi li se pare normal să o facă. Ţineţi minte ce vă spun: copiii nu vor uita şi să vor scoate pe nas chestia asta.

        • Inca o frustrata care se simte cu musca pe caciula….. Imbecilelor, ce cautati pe aceasta pagina daca va displace Lorena atat de mult? Vi se pare gresit sa comenteze despre parinti infecti care nu stiu sa isi educe copiii cu blandete si intr-un mod inteligent? Va intrebati oare de ce va deranjeaza atat de mult? Oare nu pentru ca voi sunteti acele mizerii? Ba da, exact asta este motivul. Imi este lehamite de toate razvratitele care au scris aici. Oricum sunt convinsa ca toate regretati ca ati cutezat sa va lamentati. Sunteti toate niste laturi.

    • Doamna draga, de aceea este copilasul dumneavoastra agitat si alearga si tranteste si loveste. Din cauza agresivitatii de care se loveste zilnic. Si inainte sa va credeti sigura mama obosita de copil hiperenergic si sa gasiti scuze, mai bine incercati sa va controlati intai dumneavoastra si apoi sa invinuiti copilul, care nu face decat sa oglindeasca comportamentul din familie

      • Inca o data, eu si taica-su suntem extrem de calmi si calculati. Nu procedam sub nici un fel violent la comportamentul sau. Am consultat doctori, pedagogi si nimeni n-a putut sa ne sfatuiasca astfel incat sa ii schimbam comportamentul. Nici la gradinita nu au reusit sa faca ceva in acest sens.

        Face toate alea in magazin pentru ca asa e natura lui. E un copil foarte nazdravan. Si din pacate asa mi l-a dat Dumnezeu iar eu nu sunt decat o mama ca oricare alta.

        Daca eram un pic mai impulsivi probabil ca am fi fost comparati cu parintele isteric din magazin. E foarte usor sa iti pierzi calmul cand esti tocat zi de zi, minut de minut.

        E foarte usor sa vorbesti cand esti in necunostinta de cauza! Foarte multi ‘experti’.

        • Mda, avand in vedere ca fie-mea implineste 18 ani peste mai putin de cinci luni, cred ca sunt un pic in masura sa-mi dau cu parerea. Dar tu lasa-l pe al tau copil sa faca ce vrea el si, ca sa te citez (desi nu am inteles ce vrei sa spui): „nu proceda sub nici un fel violent la comportamentul sau”. Lasa-l ba sa urle, sa se agite si sa se agate de rafturi. Altfel cine stie ce tulburari comportamentale o sa dezvolte. Ma scot din minti metodele astea „moderne” pentru crescut copiii, care-i permit aluia micu’ sa se pise pe toata lumea, din mers. Dar na, voi faceti ce si cum stiti si va duce capul. La revedere!

        • E un copil foarte nazdravan. [b] Si din pacate [/b] asa mi l-a dat Dumnezeu…

          Vinde-l pe mercador sunt sigur ca cineva il va cumpara

        • auzi Anca, nu stiu ce psiholog ti-a spus ca asa e personalitatea copilului, din moment ce un copil nu are personalitate, asta din punct de vedere anatomic. sau tu nu crezi in anatomie, ca asa ti l-a dat Dumnezeu?
          mai schimba doctorii. si nu, nu incerca sa iti dai dreptate, esti o mama ingrozitoare sa-ti gasesti scuza la a smunci un copil. si asta iti spune o persoana care a lucrat cu copii si care a facut psihologie. iti spun eu ca daca iese copilul tau din mediul de acasa o saptamana, si vine intr-un mediu cu adevarat calm, va fi o persoana schimbata. dar degeaba, ca oricum o sa-l strici la loc. tu nu intelegi ca un copil e exact ca un burete. absoarbe toata informatia pe care o primeste, fara sa o filtreze in functie de bine si rau, ca inca nu are varsta necesara. nu cred ca ai luat in serios vorba „nu e usor sa cresti un copil” si l-ai facut totusi, ca asta era urmatorul lucru pe lista in viata ta, nu?

        • Draga, Anca…se poate sa ai si tu dreptatea ta. Copilul tau pare sa fie cam coleric, si fiind aici vorba de temperament trebuie sa stii ca este innascut. Temperamentul il face sa aiba aceasta stare de spirit si nu personalitatea, intrucat copiii la nastere nu au personalitate. Aceasta se formeaza de.a lungul anilor si este, pe de o parte mostenita de la parti, pe de alta parte este modelata de mediul social cu care interactineaza. Acest copil nu este agresiv, este cel mult temperamental si asa va fi toata viata pentru ca temperamentul este inascut si permanent. Ceea ce poti tu sa faci este sa il.ajuti sa isi cizelele aceste porniri native si pentru asta iti recomand sa citesti despre temperamente de Carl Gustav Jung. De asemenea iti recomand sa citesti despre terapia ABA care face minuni in cazul copiilor cu autism care au probleme de comportament. Bineinteles, nu este cazul copilului tau, dar terapia aceasta se bazeaza pe cateva principii esentiale pentru educatie care te.ar putea ajuta. De ex., educatia vazuta ca sistem organizat de recompense. Incearca, daca cu acesti copii care sunt hiperenergici si neatenti fubctioneaza, sunt sigura ca va functiona si in cazul tau.

        • ‘din păcate așa mi l-a dat Dumnezeu’ – asta spune tot.

          Eu zic să nu vă mai obosiți cu doamna asta. Știți cum e… dacă tot îl invocăm pe ăl de sus: De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.

        • Doamna Anca, citind comentariile dvs, am vrut sa va intreb daca si in alte circumstante copilul se comporta asa, daca este agitat, nu poate sta intr-un loc etc. Daca este asa cum am spus, e posibil sa fie vorba de ADHD. Nu ar strica sa mergeti la un medic psihiatru pentru un eventual diagnostic.

        • Nici nu meriti sa ai acel copil daca spui ”din pacate asa mi l-a dat Dumnezeu” eu cred ca ”din pacate” asa l-ai crescut…ma dezgusti.. sper sa nu mai dau peste oameni ca tine de acum inainte…

      • Pentru Paula care a facut psihologia: mai citeste (inca) o data tot ce se poate despre ADHD, ti-au scapat niste lucruri esentiale. Si mai du-te (inca) o data la cursul acela unde te invata ca un psiholog n-are voie sa ofenseze pe cineva in public, nici sa dea verdicte aiurea folosindu-se de cunostintele sale sau facand caz de diploma. Unde ai studiat psihologia, btw?

        • Și un psiholog are dreptul la opinii sale OMENEȘTI și la sentimentele sale OMENEȘTI. Cu atât mai mult cu cât răspunde cuiva care motivează violența asupra copilului și lipsa de control a părintelui prin faptul că ăla mic e dificil

    • Poate fi foarte simplu; Anca: copilul dvs are nişte nevoi care cer a fi împlinite (nu ştiu ce v-au spus doctorii, însă nu de doctori are nevoie copilul dvs).
      Poate copilului dvs îi place nespus de mult să se joace. Aţi încercat să-l lăsaţi cât timp sunteţi la cumpărături la un loc de joacă?
      Sau poate e felul lui de a cere atenţie de la părinţi sau de la alte persoane cu care este la cumpărături.
      Poate că-i lipseşte reguli simple pe care să le urmeze şi de aici agresivitatea de care vorbiţi, pentru că un copil echilibrat are voie să facă orice, atâta vreme cât
      – nu-şi face rău lui însuşi
      – nu face rău celor din jur
      – nu face rău lucrurilor.
      Deci, răspunsul este în altă parte …

      • – nu-şi face rău lui însuşi (Da isi face rau singur – alearga fara sa se uite in urma pe unde ii sunt parintii, in plus, nu e prima data cand fuge din parc sau supravegherea persoanelor care l-au avut in grija)
        – nu face rău celor din jur (Nu face rau celor din jur)
        – nu face rău lucrurilor (Distruge lucruri, inclusiv cele din magazin care nu pot fi puse pur si simplu la loc)

        Imi place multimea persoanelor intelepte care pur si simplu nu vor sa admita ca exista copii extrem de dificili cu probleme speciale care nu sunt mostenite de la nimeni. De aceea am vizitat pedagogi si medici – am fost si sfatuiti sa facem asa de la gradinita.

        P.S.: Am cerut si ajutorul prietenilor cu copii de aceeasi varsta. N-au avut ‘leac’.
        Inca o sursa de inspiratie:
        http://www.ahaparenting.com/parenting-tools/positive-discipline/handling-anger

        Inca o data: eu nu imi pedepsesc copilul, insa pot sa admit ca este FOARTE GREU sa te controlezi. Imi inchipui ca unui om normal ii va fi foarte greu sa se controleze in preajma unui copil ca al meu.

        • De ce nu încerci încurajarea? Si actiunea pozitiva. Recompenseaza-l dupa fiecare comportament pozitiv si iesi din magazin IMEDIAT ce începe criza. Afara, te asezi la înaltimea lui ( nu îl ridici, te asezi tu), îl iei de mânute pentru a stabili un contact fizic si îi spui, pe cel mai calm ton : «Mama te iubeste, dar nu putem sa mai stam în magazin. Când o sa crezi tu ca o sa poti sta frumos în carucior/ de mâna cu mama, o sa ne întoarcem. Daca nu, o sa mergem acasa» Oricât de urgent ar fi sa faci cumparaturile alea, NU TE ÎNTORCI. Acasa, nu trebuie sa te lamentezi, nu trebuie sa reprosezi. Seara, cand crezi ca e gata sa se culce, faci un rapel. «Mama vrea sa te întrebe ceva: Tu crezi ca a fost bine azi?» Îl lasi sa-ti explice si ÎL ASCULTI PÂNA LA CAPAT. Apoi îi vorbesti, pe un ton EXTREM de calm, care au fost sentimentele tale. Fara sa exagerezi. Poti folosi imagini, ca sa poate pune un nume sentimentelor. «Crezi ca mama era asa? Nu? Cum e omuletul din imagine? Vesel? Mama era asa? Nu? Dar cum crezi ca erau ochisorii mei? Tristi? Da, mama a fost trista, dar stiu ca tu ma iubesti si nu vrei sa ma superi. Mâine o sa încercam sa mergem la magazin. » Si atât. Si repeti figura asta pâna o sa se calmeze. Îti promit ca nu o sa dureze mult. Copilul tau face asta din doua motive: vrea atentia ta EXCLUSIVA si nu stie sa puna un nume sentimentelor si sa le comunice.
          Succes!

        • Copilul nu trebuie pedepsit si recompensat, pentru ca astfel accentul este pus pe lucrurile pozitive si nu pe cele negative. Astfel, ii creste si stima de sine. Uite, poti sa ii promiti ca daca sta linistit cateva minute ii oferi o bombonica. Iti pui alarma la telefon sa sune si cand ai sunat ii oferi recompensa. Apoi maresti recompensa pana ajungi sa i.o oferi la iesire din magazin. O.mamica a povestit mai sus cum ii promite copilului ca ii cumpara ceva ce vrea el daca este cuminte. Aceasta este o recompensa, insa ceea ce aceasta mamica nu intelege este faptul ca nu toti copiii reactioneaza la fel. Ai nevoie de recompense adecvate specificului copilului tau. Ceea ce pentru un copil functioneaza, nu este obligatoriu sa functioneze pentru altul. Aceste comportamente vor fi greu de cizelat si imi pare rau ca trebuie sa te confrunti cu asa ceva, dar in timp…gen cateva luni, vei vedea diferente. Insa aceste principii trebuie aplicate si acasa si la scoala. Urmareste cateva emisiuni de super nany care aplica aceste principii. Iti va da idei de tabele de premiere pentru acasa si multe altele.

        • Tu Anca, nu intelegi ca problema pleaca de la tine?! Cum sa spui „din pacate asa ti l-a dat Dumnezeu” ? in loc sa fii recunoscatoare pt copilul minunat pe care l-ai nascut, tu spui: „din pacate” ?! Da, e posibil sa ai si tu dreptate si sa aiba anumite probleme comportamentale care sa necesite experienta profesionala a unui psiholog poate, dar parerea mea e ca in primul rand, tu ai nevoie de un psiholog, fara suparare. Schimba-te tu si modul tau de a gandi si de a privi viata si poate schimbarea asta va fi benefica comportamentului copilului tau.

        • Dragă Anca
          Dacă înţeleg bine, copilul tău este un copil care te pune la grea încercare şi, ştiind cât de greu e cu el, îţi vine uşor să îi acorzi mai multă înţelegere mamei despre care se vorbeşte în articol.
          Făcând însă abstracţie de limbaj, articolul subliniază câteva lucruri:
          „Proasta dracului”, de exemplu. Nu numai că e dureros pentru copil, dar n-o avantajează deloc nici pe mamă. Ca să fiu mai clară, în momentul în care mama îşi vede copilul ca fiind prost, îl va trata ca pe un prost. Greşelile obişnite pe care la face orice copil,, pentru mamă vor constitui dovezi de necontestat că fetiţa ei e proastă. .. Şi dacă îi repeţi copilului mereu că e prost, la ce te poţi aştepta de la el?
          Poate că femeia respectivă a fost obosită. E de înţeles. Doar că neputinţa ei se va răsfrânge nu numai asupra fetiţei, ci şi asupra ei înşişi. Pentru că fetiţa va reacţiona. Fie va accepta ideea mamei că e o proastă şi că nu valorează nimic…fie se va revolta. Eu, unai, îi doresc să aibă puterea să se revolte şi să găsească oameni care să o ajute să crească, să evolueze şi să se auto-aprecieze. Să nu devină o victimă.
          Cât despre mamă, aproape că i-aş dori succes dacă n-aş şti că n-are cum să obţină un rezultat bun folosind astfel de metode…
          Cred, totuşi, că dacă aş fi asistat la scenă, aş fi întrebt-o dacă ar fi fost o situaţie diferită, dacă ei i-ari fi blocat drumul un copil străin, l-ar fi tratat la fel? Cel mai probabil că nu. Cred că i-ar fi fost frică de reacţia părintelui copilului respectiv. Dar pe fetiţa ei nu are cine să o apere de ea, aşa că se dezlănţuie….
          Cine ştie… poate şi ea, mama, a fost tratată la fel în copilărie… Îi doresc să ajungă cumva să conştientizeze efectul comportamentului său şi să îl schimbe…

        • da, Ana, sunt de acord. dar când le explici asta dobitocilor siniştri, ei îţi răspund cu „aaa, păi nu eşti mamă, tu de unde să ştii?”

        • Stimata doamna anca – un copil cand se naste este exact ca si un calculator nou nout cumparat de la magazin – daca imi este permisa asocierea – asa cum pe un calculator instalezi sistemul de operare din prima zi cand l-ai adus acasa fericit , la fel procedezi si cu un copil – din primele lui ore de viata inmagazineaza si invata constant despre lume , obiceiuri si altele. Ce nu intelegeti dumneavoastra este un lucru foarte simplu – si nu o sa ma repet aici cu citatul copilul este oglinda parintelui , desi este perfect adevarat – dar daca copilul dumneavoastra de foarte mic nu a fost obisnuit cu ce e rau sau bine – calm si explicat pe intelesul lui , si nu prostelile de rigoare facute de sute de parinti si aberatiile gen e mic lasa-l , ii iau acuma sa taca plodul si mii si mii de alte exemple – acel copil intai de toate este bulversat si dezorientat – simplul fapt ca dumneavoastra care l-ati nascut il plimbati prin doctori si va cheltuiti banii aiurea in tramvai pe diverse tratamente si pastile menite sa va tampeasca si mai mult copilul de cap – denota ca nu aveti in cap nici macar cei 2 neuroni si ca sincer prin lege nu cred ca aveati dreptul de reproducere -aici nu e vorba de antene sau aberatiile debitate de dumneavoastra , e vorba strict de faptul ca foarte multi din cei ce se numesc parinti ar trebui castrati – credeti-ma decat gene de tipul acesta sa se perpetueze , mai bine lipsa – vedeti dumneavoastra si lumea noastra ar trebui sa se ghideze strict dupa principiul calitate si nu cantitate – a se vedea dumneavoastra si progeniturile – apoi , sa continuam – faptul ca va duceti si cereti sfaturi – la gradinita – scoala sau la alti parinti denota prostia monumentala de care dati dovada – cum ar putea oricine altcineva , indiferent ca acel cineva isi petrece 4 ore pe zi cu copilul dumitale si cu inca 30 pe langa sa iti cunoasca copilul mai bine ca tine femeie??? si sa stie ce trebuie facut , cum trebuie facut si ce vrea de fapt copilul sub toata aceasta fatada de razboi pe care spuneti ca o afiseaza ? este foarte clar faptul ca din pacate v-ati multiplicat fara a sti de ce , din simplul fapt ca trebuie sau ca avea si vecina de la 6 si ca habar nu aveti ce are nevoie de fapt si de drept un pui de om si cum se creste – nu mai cere sfaturi si nu mai cheltui bani – cunoaste-ti copilul facut de tine – programat sau la betie tot aia e se pare dar nah , te-ai pricopsit cu el pe cap – invata sa il iubesti nu sa il ponegresti la altii si sa ceri sfaturi de tampita si apoi vezi daca nu ai alte rezultate – aceste vorbe poate spuse mai dur vin de la o femeie simpla care vede viata in felul ei si care crede ca daca spui fut nu e o tiganie de coltul drumului. Sper pentru binele copilului tau care va creste ca vei citi de cateva ori ce ti-am zis si ca vei incerca in ciuda lipsei de neuroni sa pricepi ceva. O dupa amiaza frumoasa

        • Dacă îți este foarte greu să te controlezi probabil cea cu nevoi de terapie ești tu și nu copilul?
          Sau dacă copilul tău este cu sindrom, nu-l mai da ca normă.

    • Draga mea, copilul tau alearga ca un copil, nu ca un disperat! Daca abandoneaza niste lucruri prin magazine, nu e un capat de tara, sunt oameni platiti sa le puna la loc sa iti satisfaca tie impulsul de cumparare si nu in ultimul rand poti sa ii propui sa il pui tu in cos, de la inceput; in felul asta va realiza ca vrei sa ai un minim de relatie cu el (si chiar te pui la mintea lui) si ca urmarirea listei de cumparaturi nu e mai importanta decat persoana sa.

    • Copilul este asa cum stii sa-l cresti, mai bine zis sa-l educi. El va deprinde anumite lucruri sau atitudini asa cum a vazut la cei mari. Dialogand cu calm si explicandu-i de fiecare data ce este bine si ce este rau sa faca, pedepsindu-l fara violenta ci doar prin puterea cuvantului si exemplului copilul nu va avea comportamente care sa te faca de ras in societate. Daca a fugit de langa tine printre rafturile marketului, sau deranjand cumparatorii, ce pedeapsa i-ai dat. Intotdeauna un copil isi doreste ceva. Pedeseste-l prin nesatisfacerea acestei dorinte. Insista si bate din picior, face rautati, atunci umbla la orgoliul lui, si tot asa. Nu-i neaparat nevoie de constrangere fizica. Dar daca te vei apuca sa faci „educatie” copilului cand deja prea tarziu, munca ta va fi foarte grea si mai ales cu rezultate foarte intarziate. Totul este sa ai rabdare….
      Bafta Anca!..

    • nu va suparati doamna ANCA, dar dupa cum descrieti copilul, el pare sa aiba foarte multa energie, si lipsa acuta de atentie din partea parintilor. poate daca o sa invatati dumneavoastra sa colaborati cu micutul, veti invata si dvs ceva, si copilul.
      si va rog, nu ma intrebati daca am copii sau sa nu imi spuneti ca nu stiu ce greu se creste un copil. este absolut irelevant.
      pe de alta parte, pentru a va putea bucura de o relatie mai calma cu mediul si copilul, incercati sa va tratati propria depresie (si nu incerc sa va insult). daca o sa mergeti la un psiholog o sa intelegeti.

      best regards

      PS. din punctul meu de vedere, daca vedeam ce a vazut Lorena, cel mai probabil i-as fi scos fo’ doi dinti mamei isterice. asa, din rever.

      • Doamna nu are depresie. Va reconand si dumneavoastra o carte de psihologie pentru ca ceea ce ati spus este echivalent cu a spune ca daca tusesti de 2 ori ai pneumonie.

    • Ma gandesc ca fiecare isi vede prioritatile in viata inclusiv in viata de familie. Din nefericire sunt foarte multe mamici care fac copii fara sa realizeze ceea ce inseamna. Au asteptari de la ei ca de la un adult, ceea ce mi se pare aberant. Ceea ce nu pot intelege este de ce credeti ca acel copil are prea multa energie si mereu cand e vorba de astfel de incidente cand un copil urla – parintii il snopesc in bataie sau il lasa sa urle ca nebunu la nesfarsit fara sa vada unde e problema, Voi stati vreodata dragi parinti sa va ganditi cat timp ii alocati copilului vostru? Cata atentie ii dati atunci cand va vorbeste? cat va jucati si cat va puneti la mintea lui? Sunt mama si am si eu un copil care este foarte activ, si ma mai scoate si pe mine din minti si imi vine sa urlu de nervi dar ma gandesc oare de ce urla copilul, de ce tranteste, de ce da in mine? Pei de ce??? Pentru ca asa isi exprima momentan neplacerile, daca o doare ceva, daca o ustura ceva, daca ii e foame, daca e obosita si asta din cauza ca inca nu vorbeste foarte mult dat fiind fatul ca este bilingva. Nu neg faptul ca ii dau peste mana daca greseste sau la fundulet cand nu asculta dar nu la orice lucru si nu din orice motiv. Mamici asa zise cum le putem numi sau nu pe unele femei care au copii si nu le acorda atentia necesara, ca acel copil sa simta ca parintele lui este alaturi de el si ca il intelege si ca il sustine si ca ii este un prieten extraordinar, ganditi-va inainte sa dati vina pe acei pui, puneti-va in locul lor si raspundeti singure daca ati fericite in locul copilului vostru, Totodata de ce nu va ganditi ca asa cum voi dati in acel copil acolo unde se intampla, vi s-ar putea intampla si voua de la sot de la sef de la cineva mai puternic ca voi si sa va faca sa va simtiti la fel de josnice de neascultate nebagate in seama, exact cum se simte acel copil. Si aici nu sunt doar mamele si tatii intra in schema pentru ca ea nu la facut singura si el trebuie ia parte al educatie si atentia necesara copilului. Eu de exemplu vad mame in parc unde ies cu fata mea dupa ce vine de la gradinita, si stau fara exagerare, exact ca vacile ba la barfa ba singure pe banca iar copii sunt lasati in legea lor, nu conteaza daca da sau nu in vre-un copil nu conteaza daca face sau nu ce trebuie, si aici ma refer la copii de 2 ani jum in sus. Nu toate sunt asa insa marea majoritate si-au terminat din punctul meu de vedere treaba ca mame. Pei dragelor fata mea are 2 ani si 5 luni insa eu stau cu ea ma joc cu ea si cu alti copii in nisip, alergam impreuna, cantam impreuna, si am grija la fiecare pas gresit sa o atentionez si sa actionez inainte sa reuseasca sa dea in vre-un copil spunandu-i inante ca nu e voie sau ii opresc mana ca sa nu dea si ii explic ca nu este voie. La fel facem si cu jucariile, le scoatem afara pe majoritatea si dam si altor copiii, insa sincer m-am cam saturat sa vad cum copilul meu da la altii si altii nu vor sa ii dea ba mai mult mamicile nu iau nici o actiune ca ele sunt cu mintea la stele nu stiu unde exact, si ma intre oare daca eu vad ca pot de ce altii nu pot??? si raspunsul este- pentru ca nu vor, nu vad si nu vor sa vada aceste lucruri, nu ii intereseaza sau nu sunt capabili de aceste lucruri. Lasand la o parte fatul ca acum sunt mama, in urma cu 8 ani am lucrat la un club de copii, unde venea un copil foarte activ, foarte nescultator, statea cu mama pentru ca parintii sunt divortati, si care care in fiecare zi il aducea la noi si ea statea sa isi savureze seara de seara berea iar el se juca cu mine, subliniez- doar cu mine, copilul nzdravan rau si neascultator si obraznic, mai degraba tot tacamul. Dupa 3 zile fara exgerare a venit mama lui na sefa mea si a intrebat-o ce i-am fact lui Dani al ei??? ca e linistit, calm,ascultator, sa schimbat si nu stie cum si de ce. Femeia era bucuroasa in acest sens insa nu stia secretul si vroia sa il afle. Dragilor nu am facut altceva decat sa ma joc cu el, sa ma pun la mintea lui DAR totul cu limita, cand vedeam ca nu ma asculta si vrea sa faca nazbatii care nu erau de varsta lui il atentionam si intelegea. Era un desene animat cu Dexter si ma punea sa fiu nu stiu cine si ca atunci cand ma impusca sa cad si inversam rolurile si ne jucam si cu mingiile si la Plasy Station, dar copilul era satisfacut, multumimt, era feriict ca cineva il asculta si il baga in seama si face tot ce face si el si asa cum eu faceam ceva cu el facea si el ceva pentru mine si era mia uminte nu doar cu mine ci si acasa. Ma gandesc ca nu e vorba doar de mine, asta e cazul meu, mai sunt si alte persoane ca mine insa atata timp cat eu stiu clarca se poate asa este. Inca un caz de un copil maltratat de mama lui. Va dau cuvantul meu de onoare ca de fiecare data cand o vad pe femeia aia imi vine sa dau teleon la protectia copilului sau sa o iau si sa o bat cum o bate ea pe fata ei. Pe aceasta femeie cu fetita ei am vazut-o de cateva ori bune dimineata cand pleca femeia la munca si o lasa la gradi (am aflat dupa o perioada buna ca o duce la gradi), eram in masina si se urca in diferite locuri si la un moment dat incepea sa o dracuie sa o bata peste fata sa ii vorbeasca urat sa o invinovateasca pentru tot, va jur ca zici ca era copilul de vina ca mama e idioata si nu stie ce sa faca si cum sa se comporte cu copilul ei. Dar oare daca sotul ei cand ea nu intelege ceva, ar veni sa ii dea cateva plame,nu palmute, ca sa inteleaga femeia ca omul vorbeste cu ea, cum ar fi fost??? Intr-o buna zi am gasit-o si culmea ca acum eram cu fata mea, si cum ea e lipcioasa a mers la ea a pupat-o si nu stiu cum o certa pe aia mica nenorocita aceea si sa mai potolit cand am ajuns langa ele, dar cand am intrebat-o pe cea mica ce face, imi raspunde maicasa – ma innebuneste de cap, nu mai pot nu stiu ce sa fac, i-am zis calm si frumos – eeeee, sunt copii, daca nici acum nu ii intelegem atunci cand? trebuie sa avem rabdare. Culmea e ca ma aprobat. La cateva zile am revazut mama cu fetita si de data asta mi sa parut ca e mai calma, insa dupa o perioada de cateva saptamani iar am vazut-o si eraa la fel de crizata. Ceea ce vreau sa spun este ca nu cred ca acel copil (care locuieste la doua blocuri distanta de mine) este atat de nazbatic ci ca nu are atentia necesara de la parinti si normal ca orice fel de rugaminte de la ea catre mama sau tata este un lucru nefiresc. Dragi mamici in primul rand, iubiti-va copii, ganditi-va cum ar fi sa fiti in locul lor in aceleasi conditii. Treaba in casa se face si dupa ce le oferiti dragostea si atentia necesara, sa nu uitati ca nu o sa va mai intalniti cu anii acestia, si daca atunci cand unt mici nu sunteti alaturi de ei, atunci cand vor fi mari nu vor mai avea ei nevoie de voi pentru ca nu va cunosc atata timp cat voi nu ati incrcat sa ii cunoasteti. Nu invinovatesc pe nici o mama, fiecare are problemele lui, insa vreau doar sa stiti ca eu cu sotul meu ne-am crescut fata singuri, nu ne-au ajutat parintii cu piata sau stat cu fata sau venit la noi ca sa ne faca mancare chestii de care au nostrii parinti au beneficiat. Si drept dovada ne facem timp pentru tot, e greu insa asta e viata, dar avem un copil cuminte, atat cat se poate, ca are si el momentele lui ca si noi oamenii mari, si e iubitoare si foarte activa si este exact asa cum am educat-o, cum am format-o, si noi lucram 9 ore pe zi plus drum si ea e la gradi de L pana V. Ma gandesc ca nu toti au bani ca sa plateasca pedagogi si psihologi in lumea asta,si in loc sa asteptam sa ne rezolve altii problemele ar trebebui sa vedem noi daca am facut tot ce este posibil uman. Va doresc tuturor multa sanatate si intelepciune. Imi cer scuze pentru greseli, daca exista.

      • Andreea, sunt de acord ca trebuie sa ne jucam cu copiii, cred ca trebuie sa ii tratam ca pe niste adulti in miniatura, carora daca le explici si le ceri lucrurile asa cum ti-ar placea sa fie cerute de la tine, in cuvinte simple, in functie de varsta, vor coopera. Parintele este de cele mai mult ori modelul lor, asa ca vor face tot ceea ce vad ei ca produce o reactie din partea adultului. Faptul ca parintele „sta cu gura pe el” este si ea o reactie.
        Ceea ce nu mi-a placut deloc in comentariul tau ” Nu neg faptul ca ii dau peste mana daca greseste sau la fundulet cand nu asculta dar nu la orice lucru si nu din orice motiv.” Din punctul meu de vedere, asta e partea care trebuie revizuita si o atitudine gresita in reactia cu copilul. Gandeste-te tu cum ar fi ca peste 30 ani, cand tu o sa ai pareri diferite de ale fetitei tale sa-ti dea si ea peste mana sau o palma la fundulet, pentru ca ai gresit sa ii spui de fata cu sotul ca nu ti-a placut tocanita (e si asta o greseala).
        Da, ma joc cu copilul meu, sunt mama care se aseaza cu fundul in nisip alaturi de copil cand acesta imi arata ca vrea sa ma asez langa el, particip activ la jocurile lui si ale noastre, nu am probleme in magazine pentru ca nu ii cumpar jucarii luminoase si care il suprasolicita, da, cred ca un copil face o criza pentru ca are un motiv foarte bine intemeiat si e metoda lui de a se face vazut/auzit/inteles. Si da, imi tratez copilul cu respect si dragoste.

    • Anca cred ca esti putin bătută în cap….oricât de nervos,obosit etc esti , asta nu e o scuza sa te adresezi copilului tau, sânge din sângele tau,o fiinta plapanda (chiar daca e un razgaiat,nazdravan e COPIL ,NU ROBOTEL) cu „proastadracului”.
      Eu daca păteam asa ceva nu ma adresăm cu stimată doamna… Nici nu imi vine sa cred ca o mama ii poate vb asa copilului ei (oricarui copil pana la urma), iar pe tine nu pot sa te inteleg cum ii iei apararea sau ii cauti scuze….doar daca faci parte din aceiasi categorie, de mame cretine (a se citi ca nu te fac cretina personal doar mentionez categoria de femei care se poarta in asemenea hal),care nu merita sa aibe copii.

    • Oh, dă-mi voie să mă îndoiesc că faci tot ce trebuie așa cum trebuie pentru copilul ăla și că e fix vina lui sau cine știe ce cauză fiziologică misterioasă e la mijloc, în mod independent de tine, din moment ce primele tale două reacții la materialul ăsta au fost 1) să jignești, 2) să-i aperi ceva absolut de neapărat în comportarea față de un copil, indiferent de circumstanțe! Pe cuvîntul tău că acasă nu te porți așa, ci doar în public? 😀

        • Apropo de remarcat: după trei ani de vizitat îndelung o anume țară, am remarcat că toți copiii de acolo sînt cuminți. Dar toți. Dacă auzi răcnete sau isterii pe vreundeva, garantat e un copil de turiști sau de imigranți. Concluzia se impune: pe copiii scandalagii îi țin închiși localnicii cu lanțuri prin beciuri (avînd ei și sumedenie de clădiri de 4-5-600 de ani vechime), nu le dau drumul pe stradă. 😀

    • Evident, copilul e de vina, ca deh copilul vine educat din pizda.Se stie desigur, in pizda au loc foarte multe procese de autoeducare.
      Nu-s eu asa geniala dar mi-a explicat un terapeut (de copii) ca orice face un copil gresit e exclusiv vina lu ma-sa si mai putin a tasu-lui.
      In fond, nu e nici vina mamelor nici a bunicilor, pentru ca e un intreg lant al slabiciunilor.
      In final singurele care pot schimba ceva sunt mamicile din prezent sau cele care propavaduiesc educatia FARA VIOLENTA de orice tip ar fi ea.
      Inclusiv Lorena prin articole de gen poate deschide ochii unor mame dornice sa ii deschida.
      Ai retinut, da, tanti Anca? Daca nu e cuminte copilul in supermarket, fa niste introspectie. Ca numai si numai augusta ta persoana era responsabila sa il educe astfel incat sa fie cuminte.

    • Esti una dintre cretinele care n-ar trebui sa aiba copii, orice ti-ar face, nu il umilesti in public jignindu-l si facandu-l in toate felurile. Daca nu esti in stare sa cresti un plod, mai bine taca-ti gura. Altii se chinuie sa-i faca, voi va bateti joc de ei. Halal muiere esti.

    • Draga mama Anca, di pacate nu exista scuza pentru isterie. Copilul, in mod normal e preparat de acasa, i se vorbeste, i se demonstreaza. Cu calm si nu cu nevi in stomac pentru ca te simti o mama obligata sa creasca un copil.. Se foloseste limbajul semnelor ca alternativa, diverse jocuri de mimica. Nu e nevoie sa faci discursuri. Copilul cand o face lata in general si stie ca o face, priveste intotdeauna mama sau pe cel care i-a vorbit de interdictie. Intotdeauna. Ajunge sa-i faci gestul discret care il va atentiona ca se trece limita bunului simt despre care i-ai vorbit cu dragoste in fiecare zi acasa si se va purta civilizat apreciind ca a vazut doar el semnul.

    • Serios?! Tu iti dai seama ca vorbesti despre copilul tau ca despre un individ nedorit care te deranjeaza? Tu gandesti? Tu, marea femeie in toata firea, matura (ma rog, discutabil), invinovatesti un copil!! ca nu stiu ce face prin magazin? Hello! Copilul nu are inca un discernamant dezvoltat, stiai asta? De-aia tu, om matur care te crezi, nu ai voie NICIODATA sa spui asa ceva despre propriul copil. Ci sa incerci, chiar daca esti obosita, stresata, nf, orice, sa il inveti ce e bine si ce e rau. Si daca el va continua sa faca, sa fii sigura ca e vina ta, nu a lui. Ca n-ai stiut sa ii arati corect. Cica nu aveti solutii! Nu aveti chef sa ganditi solutii, sunteti mult prea lejeri si autosuficienti. Fratilor, daca sunteti nervosi, stresati, nf, tot respectul. Da’ nu mai faceti copii! Va rog! Daca stiti ca nu sunteti in stare sa va stapaniti nervii fata de propriul copil, nu il mai faceti! Va chinuiti si pe voi si pe el. Practic, am avut impresia ca ti-ai „pârât” copilul, aici, pe blog. Pe principiul „da’ el a facut si aia, si aia, el e de vina, nu eu”. Si te intreb acu’, cine e mai copil la minte? Tu sau el?

    • Interesant ce spui tu Anca…

      „Alearga ca disperatul peste tot fara sa inteleaga ca poate sa sparga ceva sau sa se piarda de maica-sa”
      „ia de la casa cosuri mai mici, se urca in ele, cade din ele si se loveste si urla, loveste produsele de pe rafturi si oamenii din magazin”
      „tipa, urla, aduna orice e interesant pentru el, se joaca cu ele dupa care le abandoneaza pe nici nu stiu unde si foarte multe altele”

      Probabil ca detii un model de copil care nu e pre-programat cu chestiile astea, deci e foarte posibil sa fie nevoie sa umbli tu impreuna cu taica-su la treaba asta. Am senzatia ca expertii si nu numai ei numesc treaba asta „educatie”. Dar e posibil sa ma insel, dupa cum tu vei fi mai mult ca sigur dispusa sa-mi demonstrezi.

      In loc sa te lamentezi pe tema asta, mai bine foloseste-te de ce observi la copilul tau ca sa ii dai o ocupatie.
      Ii place sa alerge ca disperatul? Du-l in parc mai des. Ghici ce? O sa-i placa.
      Ii place sa umble cu obiecte? Ia-i LEGO si pune-l sa construiasca chestii, sa investeasca efort si intelect in a invartii si combina obiecte pana nu mai poate. Tipa, urla? Poate are voce! Du-l la un cor vocal.

      Dar in conditiile in care este CLAR ca tu nu investesti suficient timp cu copilul tau, probabil cam ca tanti aia din articol, sa NU indraznesti sa pierzi si mai mult timp pe Internet, pe un blog, luandu-te fix ca o ignoranta de persoana care sesizeaza un lucru grav! Poate cat timp citesti tu ce porcarie am scris eu si ti se ridica tensiunea ai uitat deja de copilul tau. O fi bine?

      • Desi tonul este unul de repros la adresa unei persoane pe care nu o cunosti catusi de putin, ideile expuse mi se par foarte bune de pus in practica de catre Anca. Si eu merg pe acelasi principiu in educatia copilului meu: ii ofer preocupari in functie de ceea ce observ in comportamentul lui. S-ar putea sa iti dai seama ca ai un copil extraordinar pe care pana acum nu l-ai inteles si de aceea (probabil!) au aparut niste frustrari pe care el le exprima asa.
        Si ideea cu Super Nanny, pe care ti-a dat-o cineva care a comentat inaintea mea, este la fel de buna. Eu am urmarit aceasta emisiune de multe ori inainte de a naste si mi-am insusit destul de bine principiile de educatie ale Irinei. Dupa ce am nascut, eram hotarata sa-mi cresc copilul in functie de toate aceste idei ale ei si asta am si facut. Si pot spune ca sunt foarte multumita de rezultate.
        Nu-ti imagina ca am un copil care sta cu capul in jos si zice la orice cerere a mea „Da, mami…”. Nu imi doresc sa am un astfel de copil, pt ca acel copil cu siguranta nu ar fi in regula. Am un copil de aproape 4 ani, care trece si el prin etapa de protest care exista la orice copil. Cu toate astea, eu stiu sa gestionez destul de bine (zic eu) aceste proteste ale lui. Poate ma ajuta si experienta pe care o am deja in a „creste” copii, pt ca lucrez cu copii. Nu-ti imagina ca am niste nervi de otel pentru ca nu-i am. Dar am invatat sa-mi controlez nervii pentru ca copilul meu are intotdeauna un motiv sa planga sau sa se poarte urat. Iar eu trebuie sa-mi pastrez calmul si sa gasesc cauza „crizei” lui. Uneori crizele de plans se datoreaza unor frustrari stranse mai multe zile si copilul rabufneste din senin, aiurea, aparent fara motiv. Eu ii dau voie copilului meu sa planga in aceste momente si nu ii cer sa inceteze. Doar stau acolo, langa el. Si asta il ajuta sa se elibereze de tot stresul si sa revina dupa 2 minute ca si cum nimic nu s-a intamplat. Si eu plang dupa o zi foarte stresanta doar ca sa ma eliberez, fara niciun alt motiv. Dar daca eu stiu sa ma controlez si sa fac asta singura, fara sa deranjez pe nimeni, copilul meu nu are de unde sa aiba invatat acest comportament.
        Apoi, este nevoie sa comunici copilului exact ce urmeaza sa faceti. Eu cand intru cu el intr-un magazin ii spun exact ce trebuie sa cumparam (daca e vorba de 2-3 produse). Cand vrea ceva ce nu ne permitem ii spun frumos „acum nu avem bani de x, dar mami poate sa-ti ia un iaurtel din care iti place tie”. Si copilul este foarte fericit ca ii iau acel iaurtel. Cand avem o lista mai mare de produse de cumparat, il pun in carutul de cumparaturi si ii ofer lui placerea de a pune in carut fiecare produs pe care-l cumpar. Si nu ai idee cat de fericit il face faptul ca il implic.
        De cand era mic l-am implicat in tot ce faceam (dupa dorinta si puterea lui). Cand vrea, ma „ajuta” la sters praful, intins rufele la uscat, udat florile , spalat vase (inca nu a spart niciunul). Si niciodata nu corectez in fata lui ceva facut de el „gresit” pt ca nu vreau sa inteleaga ca nu-i valorizez munca. De ex atunci cand intinde rufe, le pune bineinteles stramb, dar daca ii atrag atentia si nu vrea sa „repare”, eu nu le indrept decat pe balcon, dupa ce copilul nu se mai uita la mine. Pentru mine este foarte important faptul ca ma ajuta si asta este mesajul pe care vreau sa i-l transmit. Nu faptul ca nu face lucrurile bine. Este foarte important sa dezvolti in el dorinta de a face, chiar daca la inceput va face gresit.

        • Superb! Mă bucur când văd un om care înţelege ideile şi nu-mi scoate ochii cu tonul, de parcă ar fi trebuit s-o felicit pe femeia care-şi face copila „proasta dracu'”.

    • Draga Anca, probabil (sau nu) autoarea articolului initial nu este mama, chiar nu conteaza cand e vorba de a trata si relationa cu oameni. Eu sunt mama si conform celor scrise de tine sunt „indreptatita” sa-ti raspund. Te rog frumos reciteste-ti postul si apoi analizeaza … asa iti vezi tu copilul???

      Sunt si copii care au foarte multa energie, este adevarat, dar nu exista din partea unui parinte ” nu avem solutii la comportamentul sau”. Daca te duci in magazin cu el, iti asumi comportamentul copilului tau, de care esti raspunzator.

      Spui ca alearga prin magazin…wow…este de neimaginat. Rupe-ti 2 minute si alearga si tu cu el, nu e rusine si chiar nu conteaza ce spun cei din jur. Sau poate inainte de shopping, mergeti la alergat in parc si poate sa faca acolo ce vrea el.

      Spui ca poate sa sparga. Si TU poti sa spargi. Singura problema e ca trebuie sa si platesti.

      Aduna tot felul de chestii inutile, dar foarte colorate. Nu te impiedica nimeni sa le lasi la casa si sa ramai cu un set de abtibilduri de 5 lei, daca vrei sa-i cumperi ceva.

      Se suie in cosurile de cumparaturi :))…incearca cu un carut de 50 de bani, poate o sa-i placa sa se „dea” cu ala.

      Si inca ceva…ar fi bine sa-i spui exact de ce va aflati acolo; cere-i ajutorul sa le puna in cos si lasa-l sa aleaga intre produse similare. Este parte din familia ta, nu este supliment familial

    • Draga Anca ,poate esti mamica cum spui tu ,si poate copii te aduc in pragul exasperariiiiiiiii de n ori ,si eu am 2 fetite si cea mica e mai rea ca Denis pericol public insa asa cum zicea si tipa de mai sus,trebuie sa iti amintesti in fiecare secunda ca ceea ce faci este ceea ce trimiti mai departe,comportamantul tau cladeste caracterul lor,maine cand „la casa” fata ta scumpa si draga se va adresa cu „ho fa toanta dracu” cuiva mai mult ca sigur ai sa intri in pamant de rusine…copii pana la capat sunt copii,si noi am fost candva ca ei si ei vor fi candva ca noi…important e sa intelegem ca pe langa faptul ca orice ar face ei sunt centrul universului nostru si noi ptr ei suntem exemplul principal….respect ptr randurile de la care au portnit aceste discutii,copii sunt tot ce e mai pur si mai frumos pe pamant,cine nu simte asta inseamna ca s/a nascut degeaba si nu merita sa ajunga intr-o zi parinte…e ca si cum ei s/ar fi nascut oameni mari direct…Bravo Lorena,am intrat din gresala pe blogul tau insa de acum cred ca voi citi cu placere postarile tale!

    • Anca, eu sigur sînt mămică. Ba chiar de băieţi. Şi prefer să folosesc scrierea comunistă, respectiv cu î etc. Fac această precizare pentru că, fără răutate, vreau să îţi atrag atenţia că ai lacune majore în exprimare (cel puţin în cea scrisă). Revenind la postarea ta, da, ai dreptate să susţii că pruncuşorul tău te poate înnebuni, dar, crede-mă, este numai şi numai vina părinţilor dacă el a ajuns un mic terorist. Dacă nu a trecut de cinci ani încă sînt speranţe, însă, garantat, nu bătaia este soluţia.

    • Un copil o sa actioneze in functie de ceea ce i se permite. Ai incercat vreodata sa ii explici in detaliu cum si de ce sa se poarte in diferite situatii? Sunt de acord ca un copil cere multa atentie si multa rabdare, dar in momentul in care te inhami la maternitate, trebuie sa fii constienta de toate aspectele. Unui copil trebuie sa ii explici multe , nu te baza pe faptul ca „lasa ca e mic, nu intelege… ce rost are sa-mi bat capul sa-i explic? Mai binr trantesc un

    • Oricat de obosita si enervata ai fi, nu te razbuni si nu-ti ineci amarul insultandu-ti copilul! Punct! Si, poate ar trebui sa te intrebi de ce copilul tau alearga printre rafturi si nu asculta de tine nici o secunda, de ce loveste si arunca 😉 Eu ti-as zice, da’ mi-e ca n-ai intelege! Iti dau un singur indiciu: INTOTDEAUNA PROBLEMA E LA PARINTI!
      Si eu am copil, dar a mea nu se arunca pe jos, in speranta disperata de a primi atentia care i se cuvine de drept! Fiecare celula a mea ii este dedicata si, oricat de obosita, rupta, stresata si terminata as fi la 00 cand fii-mea ma trezeste din somn si imi cere un pahar de apa, n-as numi-o intr-un fel anume si nici n-as refuza-o! Sa fiu intr-un picior si tot as avea grija ca psihicul ei sa nu fie afectat de prostia mea! M-as gandi de doua ori inainte de a-mi ignora propriul copil sau de a-l priva de atentia necuvenita… nu de alta, dar n-as vrea sa se ia la intrecere cu fiu-tu….

      • Ştiu că ar fi confortabil să te judece doar cine vrei tu să te judece dar nu funcţionează aşa. Din nici o poziţie nu e normal să-ţi umileşti copilul, ca pe un duşman, în faţa unui magazin plin de străini.

    • De acord cu tine, n-are copii si multi care nu copii au tendinta idioata sa dea sfaturi despre cum sa cresti un copil in conditiile in care nu sunt sa faca unul sau macar sa aiba grija de ei!!!!

        • Eu am cum sa ii cresc si am trei si venituri cat sa ii tin in puf ca venii discutia am inteles ca era un comentariu de genul ” ca pot sa imi exprim parerea daca am peste 5000 de euro ei pai uite eu am un venit in familie de peste 5000 de lire lunar si copii sunt invatati sa le fac toate pretentiile sunt razgaiati abia pot sa ma inteleg cu ei in public si cu toata rabdarea mea educata in 8 ani de cand am copiii se poate ca ei mi- o pun bine la incercare sa ii cunosca limitele incat la un moment dat patesc si eu ca persoana de la supermarket si mai scap aiureli, amenintari si alte cele in disperare de a indrepta cumva situatia cand nimik din ” cu explicatii si frumosul „nu mai functioneaza!!!! Si am o rabdare de fier, sunt sigura ca ti-ar confirma toate prietenele mele….. Si ideea este si alta toate suntem obosite si tracasate de copii spre exemplu ai mei in noaptea asta s-au sculat fiecare de cate trei ori ba sa bea apa, ba sa faca pipi, ba ii durea cate ceva o mana, un picior deci e normal ca eu dupa 9 treziri in noaptea asta sa nu fiu fiinta aia rationala la care te astepti tu sa ma vizionezi la supermarket plina de duceata, ravdare si rational ….. Think about it!!!

          Sent from my iPhone

          >

        • nu. ai înţeles greşit. dar aşa e românul, citeşte cu neatenţie.

          comentacul îmi dădea instrucţiuni de scriere. iar eu am spus că nu primesc instrucţiuni de scriere decât de la oameni care-mi plătesc un salariu de cel puţin 5000 de euro.

          şi chiar dacă nu mai eşti fiinţa aia raţională, poţi alege să nu te descarci urlând la copil de faţă cu lumea. zic. e o traumă teribilă. oricât te-ar tracasa, presupun că vrei să creşti oameni, nu epave emoţionale.

        • A…si am fost in stare sa ii fac nu la nimereala ci in deplinatatea unei gandiri mature de dupa 30 de ani si a unei situatii materiale deosebite deci nu se pune problema de chinuirea cuiva!

          Sent from my iPhone

          >

        • Asta e treaba mea de cei trei si nu mai putini ….a fost alegerea mea ptr o familie numeroasa si sa te uimesc putin as mai vrea sa mai fac unul, dorinta mea si a sotului si nu sunt vreo specie de nush ce religie ciudata! 🙂

      • @Manuela Popescu

        eu am un venit in familie de peste 5000 de lire lunar si copii sunt invatati sa le fac toate pretentiile sunt razgaiati

        Păi în aceste condiții cum vă așteptați ca ei să nu vă toate la nervi? Adică nu înțeleg, ce pretenții aveți în condițiile în care i-ați învățat să le fie îndeplinite toate poftele? Educația, la fel ca viață, implică și disciplină iar a-i răsfăța în mod exagerat denotă prostie. Pentru că vor ajunge mari și se vor aștepta ca toată lumea să-i privească drept buricul pământului și să le ofere totul pe tavă fără ca ei să facă nimic pentru asta. Și dacă vor rămâne fără suportul financiar al părinților, se vor prăbuși. Cum vă permiteți să-i educați în felul ăsta? Sunt copiii dvs, ar trebui să-i transformați în oameni, nu în încrezuți cu potențial de epave.

        Urmăriți să dați dovadă de mai multă inteligență în ce privește educarea lor, acum cât încă lucrurile se mai pot schimba în foarte bine.

    • Draga Anca, si eu am un fiu de 1 an jumate, maiobraznic decat al tau, care de dimineata pana seara te toaca la nervi, bate copiii afara, ii musca, urla, da si in noi, tranteste tot ce prinde, vrea sa sparga geamurile, strica toaaate jucariile, ne-a aruncat telefoanele pe balcon, in WC samd…. Eu si logodnicul suntem amandoi studenti la Medicina generala, abia am terminat anul acesta, Licenta, Rezidentiat, restante, alea alea… Samd. Deci cu timpul stam cat se poate de prost, cu somnul la fel. SI TOTUSI!!!! Nu il bat/smucesc/jignesc in public. Asta e dovada de buna crestere. El va creste, si mai tarziu va intelege mai bine ce ii zic, momentan abia vorbeste, abia scoate cateva cuvinte, desi intelege aproape tot ce ii zicem. E in perioada lui de copil rebel, dar asa a fost inca din burta. Daca vreau s ail educ, il educ acasa. Ne da una peste ochi? Il cert, si ii dau peste mana usor, explicandu-i ca nu e voie, ca ne doare, ca nu e furmos samd. Ne trage de par? Il trag si eu de par usor si ii zic ca ma doare, nu e voie s ama traga, ci sa imi faca Mai mai, si ii iau mana si il pun sa ma mangaie, apoi ii fac si eu la fel. Arunca ceva pe jos? Ii zic ca e obraznic, ilpun sa o ia de jos si sa o puna la loc… Stiu, are doar 1 an jumate si stie sa punalucrurile la loc, pana si Pampersul murdar il duce la cos. Eu vreau sa cresc un copil increzator in fortele proprii, sa stie ca il iubesc si il respect, si ca la fel astept si de la el, Sa stie ca nu bataia, jignitul, smucitul e solutia, ci vorba buna si puterea exemplului. Si eu una, am fost crescuta de o mama isterica, ce si-a luat bataie pana nu a mai putut, sa nu mai zic ca nu eram buna de nimic, desi am fost olimpica la biologie, am castigat concurs de poezie, concursuri nationale de dansuri, de gimnastica, am vut o expozitie cu desene, desi in prezent am terminat Medicina generala… Nu conteaza, nu sunt buna. 🙂 Si tocmai pt ca stiu cum m-am simtit sa fiu crescuta de un asa parinte, nu vreau ca baiatul meu sa stie acest sentiment. Simt ca imi vine sa explodez si sa il dau cu capul de toti peretii pt ca imi toaca nervii? Inspir adanc, imi zic in sinea mea ” Calmeaza-te, Andra….”, numar pana la 10 daca nu m-am calmat, apoi incerc sa il fac sa fie disciplinat, dar intr-un mom in care nu deranjez pe altii, nu ma fac de rusine, nu imi las copilul cu traume psihice, samd. Asadar, „Sunt mama, sunt nervoasa si nu am chef de prostiile lui” nu e o scuza. Nu ai chef de copil si de tot ce face el? Nu il mai face! Toate putem sa facem copii, nu toate insa il si putem creste corect si intr-un mediu iubitor, astfel incat sa scoatem cea mai buna versiune a lor la suprafata!

    • Anca,omoara-l daca te agaseaza sau te face de rusine!:)))Copiii sunt oglinda caracterului parintilor!Parintii isi reprima uneori caracterul agresiv in public pentru a nu se face de ras sau pentru a nu fi judecati,dar copilul reactioneaza inconstient…deci…poate ai btimp sa reflectezi asupra caracterului copilului tau.

    • Si eu am 2 copii, fata de 13 ani, baietel de 2 ani, acum e pe picioarele mele, l.am adormit si am dat peate aceste discutii. Fata a fost si eate un copil foarte calm..dar duracell al lui mami, maimutica mea….este un nazdravan..si un energic….are trambulina, piscina in curte, toboga….alearga toata ziua, cu mine, sunt tot timpul acasa cu el, cu suri, cu tataie….si tot e plin de nergie si nazdravan…..dar, cum nu toti copiii sunt,la fel, are 2 ani si 2 luni si inca dupa.masa il legan pe picioare….de ce?pt ca altfel nu adoarme,.am asteptat si o ora, si nimic….seara in schimb, se.culca singura, ca.baietii mari….si mai are si suzi, asta este, o sa renuntam si la ea,.dar eu ca mama am simtit ca inca ii mai trebuie, si nu imi pasa ca altii nu mai au la varsta lui….trebuie sa ne cunoastem copii, asa.este..si el alearga prin magazin,.si ce? alerg si eu cu el, il las sa aseze produsele pe raft, mergem si la raionul de jucarii si ne jucam…..e greu, nu zic ca nu….dar in nici un caz nu ii spui copilului prost sau mai stiu eu ce….dar nici nu imi place agresivitatea dintre noi, asa, in general….am putea fi mai buni si civilizati…nu strica. Nici eu credeam ca e asa greu sa ai o minune care nu sta locului,o clipa…dar, cu rab dare si calm se rezolva…si inca ceva, eu nu judec pe nimenipentru

    • Copilul tau poate face toate astea pentru ca vrea sa-ti spuna ceva. Tu nu-l asculti ci dimpotriva il duci la doctor, „trebuie sa fie bolnav de alearga asa”. Nu e. Copiii sunt doar mai plini de energie decat adultii. L-ai intrebat vreodata de ce ia lucrurile de pe raft si le pune aiurea? L-ai intrebat ce vrea sa-ti spuna cu asta? Incearca. Oricum, umilitul copilului tau in fata unui strain n-ar trebui sa-l faca nimeni. Articolul e foarte bun. N-are importanta daca Lorena are sau nu copii. Zice bine ceea ce zice, si chiar ma pregateam sa spun ca persoanele care ar trebui sa citeasca si sa bage la cap nu vor ajunge sa citeasca aceste articol. Si un minut mai tarziu am citit ce ai scris tu si mi-am dat seama ca m-am inselat.

  3. Sunt copildeastfel de parinte.
    La 30 de ani inca sunt timida, inca urasc oamenii rai si n-am sa iert nici eu nici un parinte pe care-l vad comportantu-se asa. Cand voi avea copii, voi fi blanda cu ei, si-i voi invata decent ce e bine si ce e rau.
    Nu suport mamele de genul asta, si eu probabil c-as fi explodad si o faceam de toata jena in fata intregului magazin. Si raspunsul clasic probabil ar fi fost „de ce te bagi tu sa-mi zici cum sa-mi cresc copilul, tu cine esti, cum indraznesti, tu n-ai copii de ce stii tu mai bine?”… alt raspuns de cacao.

    • Te rog, nu mi-o lua în nume de rău, însă abuzurile de acest fel iau ceva timp pentru a fi vindecate. Iar chestia cu „eu nu o să fac ce au făcut ai mei cu mine” e din alt film atâta vreme cât comportamentul alor tăi părinţi este adânc întipărit în creier.
      Cere dezvăţare şi auto-educare în altă direcţie.
      Şi ăsta e un efort pe care nu ştiu cât din noii părinţi sunt dispuşi să-l facă şi-l şi mai fac.
      Închei scriind : … Şi porcu’ o să aibă aripi să zboare până la Crăciun 🙂

      • Si eu sunt copil de astfel de parinte (oarecum), nu atat de grav, la fel ca Maria de mai sus, sunt timida la prima vedere, insa mi-am creat mecanisme de aparare. Si la mine porcul chiar zboara pentru ca atunci cand observ ca ar putea aparea comportamente de genul asta, ma controlez. Nu tip la copilul meu, nu il cert pentru lucruri care nu tin de el, ii spun tot timpul cat e de minunat, sunt blanda si calma cu copilul meu si incerc sa ii dau cele mai bune exemple Eu stiu ce nu e in regula si unde am eu probleme si lucrez tot timpul la psihicul meu, sa incerc sa le rezolv. Si cu timpul devin automatisme. Dar nu e usor.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s