Dragi beţivi din listă,
Că ştiu că sunteţi mulţi. Am destui scriitori (cea mai beţivă îndeletnicire din univers), muzicieni (locul II în top) şi actori (bronz), plus suficienţi beţivi pur şi simplu, încât să am un tablou complet al interacţiunii dintre alcool şi om.
Deci, dragi beţivi, spuneţi-mi dacă vă e familiar genul meu de băutor.
Eu, boieri dvs., nu prea beau cu prietenii sau cu alte persoane. Cel mult o bere-două, sau un pahar-două de vin, dar în limita fermă a autocontrolului. Dacă întâlnirea e cu persoane care-mi sunt foarte noi, de cele mai multe ori, nu beau alcool deloc.
În schimb, adooooor să beţivănesc singură, în timp ce scriu câte ceva sau ascult muzică. Băutul de unul singur îmi place la nebunie. Mă relaxează, mă încântă, mă ameţeşte, mă împlineşte. Toate cărţile semnate de mine din biblioteca voastră, toate revistele cu articole de mine din revistoteca voastră şi tot acest blog – toate sunt rezultatele unor sesiuni de lonely drinking.
Deci, dragi beţivi din listă – aţi mai văzut aşa ceva? Vi se pare firesc?
Luaţi-o ca pe un reality check.
Dragoste la prima cafteală 
La fel. Numai că nu mi-s scriitor. Ăia scriu și beau când apucă, pentru inspirație și restul. Eu scriu numai când beau. Partea aiurea e că faptul că îmi place să beau (și am deja toleranță serioasă) mă face alcoolic. Partea bună e că, citind postarea ta, nu mă mai simt atât de singur. Acum mă scuzi. Tre să dau pe gât un pahar, ceva..
🙂
Iar când noi nu vom mai fi,
Vă veți aminti..
Că în loc să-mi văd de viață..
Mă uitam la fundu’ sticlii
Păi depinde ce definim ca viaţă.
Tu cum defineşti viaţa?
(cele 2 randuri nu faceau referire la nimeni in special ).
Sincer, am incetat sa mai gasesc vreun rost in a incerca sa descifrez cine suntem, de unde venim, din ce ne(o) tragem, exista universuri paralele ? dar extraterestri ?
Cu fiecare argument pe care il accept, cu fiecare rand citit, cu fiecare discutie la misto din care se pot evidentia idei nastrusnice dar nu imposibile, conceptul meu de „viata” se metamorfozeaza de la o zi la alta.
Uituc fiind, n-am timp sa stau sa-mi amintesc si sa recreez ideile ce mi-au zburat prin cortex cu o zi/saptamana/luna inainte. Asa ca privesc viata ambiguu, vag interesat de ceea ce se intampla in afara bulei mele.
M-am hotarat sa devin prost.
Asta daca nu eram deja.
Eu ma tin de cuvant, am paharul in fata. Tu ?
Singur. „Singur” e un univers intreg in care traiesti si pe care incerci sa il intelegi prin proprii’ti ochi. A bea singur e bine, de multe ori. Iti umbla mintea in colturi si mereu descoperi cate ceva nou acolo. O frica noua peste care vrei sa treci, o stare noua, o amintire, o actiune pe care ti-ai dori s-o faci.. Spune lumea de veacuri: Nu merge singur pe munte ca e periculos. Daca ai sa cazi, cine te salveaza? Nu te duce sa inoti singur in mare. Daca te ineci de epuizare?, de parca daca ai fi naufragiat in gasca intr-un ocean ar fi ceva diferit, ca esenta..? Nu merge singur la cumparaturi ca nu e fun. nu face ceva de unul singur ca nu ai cui sa mai impartasesti. Vai ce urgenta in vietile noastre. Totusi singuratatea e una solitudinea cu totul alta. Una hraneste egoul, cealalta spiritul. E fain sa bei singur. Si de fapt, revenind, la randurile de la inceput, nu bei singur, bei cu demonii si cu ingerii tai, cu fricile si cu curajul din tine. Cine prevaleaza si merge mai departe o sa bea singur cu Zeii, cine nu, o sa ramana doar sa bea.
Chianti. Tango. Lorena.
sună bine. 🙂
Bunicul meu, care a fost alcoolic, imi spunea sa nu beau niciodata singur.
Culmea că eu nu pot să beau când lucrez ceva, oricât de puţin ar fi, îmi afectează capacitatea de a lucra. Ţie nu ţi se „plimbă ortografia împleticit” de la alcool?
io nu scriu. Am avut incercarile mele care n-au iesit asa cum speram si m-am oprit (la timp zice lumea). Ei dar atunci s-a oprit si bautul de unul singur.
Acasa beau ocazional si aia asa mai de sete vara mai de gust sau de frig in resutl anului dar slabut si nu ma ametesc.
Pentru mine bautul acum inseamna iesit cu prietenii si baut in gasca ca pe vremea studentiei (am noroc de niste prieteni vesnic copii si care mai uita de maturitate odata ce-au pus mana pe sticla).
Insa postul asta m-a coinvins, diseara dau cep la sticla.
Unora, alcoolul le destupă canalele creativităţii, sunt mai inventivi aşa. Alţii, şi când beau cu prietenii, beau tot singuri.
profundă remarcă.
E amiaza si sunt adancita intr-o sesiune de beri cu mine insami, nu exista metoda mai buna de ati pune mintile in ordine decat sa le zapacesti in pic mai intai. E ca atunci cand faci ordine, mai intai scoti toate lucrurile in devalmaseala si apoi le pui la loc. Dar daca se mai aseaza vreun binevoitor care considera ca imi lipseste compania la masa asta s-ar putea sa-mi pierd mintile cu totul 🙂
Draga Lorena, pe care nu te-am vazut pe viu decat o data, eram pe strada si facusem un peach cobbler demential, pe care il purtam mereu dupa mine, poate-poate l-o gusta cineva ca sa-mi confirme calitatea. Nu am avut curaj sa te abordez. In fine. Oamenii n-au incredere.
Sunt beat, am baut singur, ceea ce nu fac prea des, dar intotdeauna ma bucura. Articolul tau mi-a picat perfect, ca un semn sa nu mai cred in coincidente. Universul e minunat si are sens.