Şi? Voi cu cine v-aţi mai certat în ultima vreme?

Zilele astea, v-am distrat eu cu pule şi mui. E rândul vostru să mă distraţi pe mine. Rugăminte: descrieri cât mai explicite şi colorate, să râdem.

11 gânduri despre „Şi? Voi cu cine v-aţi mai certat în ultima vreme?

  1. Eu nu râd când mă cert. De fapt nu-mi place să mă cert. De obicei îi enervez pe ceilalţi, fiindcă nu răspund. Nu mă pasionează înjurăturile. Am constatat că cei cu limbajul colorat sunt, de fapt, pudici în viaţa reală. Eu nu sunt. Pe vremuri făceam în tăcere ce ziceau ei la nervi. Mi se părea extraordinar. Nu actul în sine, ci plasarea lui în context. Cineva mi-a explicat că ăsta ar fi orgasmul intelectual. Not my beer. Între timp am mai învăţat cu virtutea creşte direct proporţional cu vârsta, adică cu neputinţa. Mai clar: virtutea e scuza neputincioşilor. Într-un fel şi enervarea urmată de ceartă e o virtute. Uite omul care trăişte, are feelinguri adevărate. Se preface. Acceptarea neputinţei e mai dificilă. De aceea nu suntem nordici, ne dăm latini, dar latinii adevăraţi au coaie, noi… gură. Cred că te-am dezamăgit. Mi se întâmplă tot mai des. Life is a bitch, and so are we.

    • asta cu latinii au coaie e o exagerare. au, da’ daca stam sa ne gandim la francezi, ne trag coaiele in jos. in plus, scandinavii (istoric) au coaie, asiaticii au coaie, rusii au coaie, sarbii au coaie, despre mai toti se zice ca au coaie.

  2. nu pot sa cred cateodata cata lipsa de bun-simt la unele persoane feminine online… parca sunt niste hermafroditi ca vorbesc de pula de parca ar avea-o dar in rest pozeaza in doamne respectabile. o fi rasa, o fi specia, o fi sexul sau natia de vina

  3. Saptamana trecuta ma duceam in pauza de masa catre mall-ul din apropiere. Chiar in fata mall-ului ma opreste un cetatean cam disperat, imi pune in mana un fluturas si imi zice sa ma duc la chioscul din spatele lui ca ma asteapta o surpriza.
    Mall-ul e deschis de putina vreme si comerciantii de acolo mai trimit impartitori-de-fluturasi-bomboane-masline prin jur ca sa le faca reclama. Cu vreo 2 saptamani inainte primisem o prajitura moca plus niste cupoane de reduceri, asa ca mi-am zis: hai sa ma duc la chiosc ca poate e rost iar de mocangeala.

    Pe fluturasul primit scria ceva despre o asociatie cu caini salvatori si invitatia “veniti sa discutati cu reprezentatii nostri, raspundeti la 4 intrebari scurte si va asteapta o surpriza.“

    La chiosc ma ia in primire un nene batran si ma intreaba:“ va este cunoscuta organizatia noastra?“ Ii zic ca da. Omul pare sa se bucure:“vai, de cand? cum ati ajuns sa aflati de noi?” “pai de acum 1 minut. Tipul ala de acolo (i-am aratat cu degetul) mi-a dat un fluturas de-al vostru”. A parut cam dezamagit si si-a notat ceva pe chestionarul din fata. M-am prins ca asta era intrebarea 1/4.

    “Stiti ca asociatia noastra are 100 de caini si salveaza atatea vieti si nu primeste niciun ban de la guvern! Ce parere aveti?”

    “Revoltator, zic eu cu o faţă plictisita. (Iar in gandul meu: sa vezi ca asta imi cere bani. Si eu care venisem aici sa primesc bomboane si masline, uite ce oameni nesimtiti care-mi irosesc vremea aiurea).

    “…da, si cainii nostri sunt special antrenati sa salveze oamenii la munte din avalanse, din cutremure, din inundatii. Nu vreti sa contribuiti la intretinerea lor?”.

    “Nu stiu, ca eu nu ma duc la munte iarna pentru ca nu-mi place frigul. Pe mine n-o sa ma prinda niciodata vreo avalansa.”

    “Da, dar cainii nostri nu sunt numai pentru avalanse, sunt pt tot felul de catastrofe: cutremure, inundatii…”

    Abia deschisesem gura sa-i zic ca nu mi-e frica nici de inundatii ca locuiesc in oras la etajul 7. N-am mai apucat, ca mosul m-a interupt: “nu vreti sa donati 60 de lei lunar timp de 1 an pentru intretinerea cainilor?”

    “….?!?!? Ceee, 60 de lei? De mai multe ori? Nu vi se pare mult? Dom’le eu sunt salariata, eu muncesc pentru banii astia.”

    “Eh, face mosul. Ganditi-va, ce sunt 60 de lei lunar? Sunt doar 720 de lei pe an. Iar pe zi asta inseamna doar 2 lei, ce mai sunt 2 lei in ziua de azi?” (Ce calcule stupide, de parca eu imi iau salariul in fiecare zi.)

    “Da, aveti dreptate, iar daca calculam pe ora sunt chiar si mai putini. Totusi, chiar daca sunt putini, mi-ar placea sa-i primesc nu sa-i dau.”

    Mosul face o faţă tâmpă si ma intreaba daca inteleg ce vrea sa-mi zica. Eu sunt doar o proasta care nu-ntelege nimic, dar si banii prostilor sunt bine primiti, pai nu?

    “ Da, zic, inteleg perfect.“

    „Asa, deci 2 lei pe zi nu sunt mult. Puteti sa va imaginati ca o persoana poate sa doneze banii acestia asociatiei noastre, nu-i asa?”

    “Da, sigur ca pot sa-mi imaginez“.

    „Bine, atunci dati-mi numarul dvs de cont“.

    „Aaaah, stati ca m-am referit asa, la o persoana in general, nu la mine personal. Eu nu ma pot imagina pe mine ca va dau banii astia.”

    „Bine atunci la revedere“ imi zice mosul ofuscat.

  4. Eu am pe unul în Galați, cu porecla Penta. Sunt într-un grup de facebook cu prietena/fosta lui prietenă, nici el nu știe, sau de dragostea vieții lui anterioare. Și și-o fi făcut ceva idei nasoale. Așa că-mi trimite printr-un prieten de-al meu pe unul la bere să-mi explice că ăsta-i șmecher, că are prăvălie de tatuaje cu scule de 10 mii de euro, mesaje pe telefon că se sinucide dacă-l lasă aia, apoi că ea e gay, că e curvă etc. Eu îl înjur pe facebook.
    Ultima, cică să facă pace cu mine și un prieten de-al lui cu alt prieten de-al meu pe care l-a bătut. Intermediar era fraierul pe care mi l-a trimis înainte. Au stat amândoi mâlc la o masă separată, din lipsă de găini care să se ouă să le dea și lor ceva. Peste două zile, îmi dă mesaj și mă-ntreabă dacă nu cumva o căutam pe tipa lui.
    Să înceapă râsul!

  5. Acum vreo luna de zile, dupa un efort de vreun an pt a lua un credit pt o casa (ff greu in zilele noastre) reusesc sa semnez contractele cu banca sa imi iau casa in primire iar acum logic urma sa merg pe la diverse institutii pt a trece contractele pe numele meu…. printre care si Enel… ajung la un birou intreb ce imi trebuie vin cu hartiutele iar o doamna imi tranteste pe masa o carticica cu diverse tarife pt contractul de lumina, tin sa precizez ca niciunul din tarife nu avea pret(scria tariful cutare care este bun pt persoanele care folosesc energie electrica in anumite intervale orare, dar fara pret). Dupa ce rasfoiesc carticica respectiva ma intreaba: Deci?? ce tarif alegeti?? Raspunsul meu este pe masura oricui doreste sa cumpere ceva…. Dar preturi nu aveti, ofertele sunt multe diversificate dar as dori sa stiu si preturile pt fiecare… Doamna socata ca o intreb de preturi imi spune ca trebuie ales unul dintre tarifele de acolo si am indeamna dansa catre un anumit tarif, crezand ca nu m-am facut inteleasa o intreb din nou dar preturi nu aveti?? cum as putea alege un anume produs daca nu ii stiu pretul, poate ca imi place cum suna descrierea unui anumit tarif dar nu imi permit sa il platesc deci aleg si dupa pret, care ar fi pretul la acest tarif??? Doamna ff revoltata se uita la mine fix si imi spune: Am impresia ca nu intelegeti, trebuie sa alegeti de aici acest tarif ca acesta vi se potriveste si sa putem incheia contractul pe numele dvs.. Dupa o discutie in care am fost un pic rautacioasa se ridica doama de la birou si se intoarce cu o lista de preturi pt fiecare tarif in parte, intrebandu-ma daca acum sunt multumita si inteleg. Acum cu lista de preturi pt fiecare tarif in parte inteleg, imi pot alege ceea ce imi este util si da, putem semna contractul acela!!

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s