Sunt o oiţă mică şi albă. Exploatează-mă!

Legat de postul meu de ieri: nu m-a frapat reacţia TVR-iştilor, a haterilor Marinei Constantinescu, a camarilei de A-listeri mocangii la rândul lor, care se apără între ei cu clasica fraternitate a făcătorilor de nimic, respectiv a doamnelor pudice, care s-au născut, desigur, din spuma mării, precum Afrodita, concepţia lor neimplicând nici o secundă mădularul care le-a provocat atâta isterie. Şi de care sunt, vizibil, atât de străine.

Mizam pe astea. Mizam că-mi vor genera mii şi mii de vizite. Şi spume, istericale, încordări. Iubeam ideea că mocangiii se vor isteriza. Că vor avea o zi proastă şi că nu vor putea abuza de bunăvoinţa altora cu relaxarea cu care o fac de obicei. Asta îmi şi doream. Misiune îndeplinită.

Ce m-a lăsat, însă, complet mască, a fost reacţia unora care scriau / scriu moca pentru a umfla soclul de pe care băiatul corporatist face pipi pe cine nu-i convine. Reacţia lor furibundă, că m-am atins de tătucul lor. Faptul că aceşti oameni ratează a observa exact partea care se referă la ei, şi anume, că o dată cu siteurile de genul ăsta a apărut practica neplăţii în presă, că existenţa unor astfel de locuri de mocangeală i-a făcut pe alţi şmecheraşi să-şi pună problema: OK, deci se poate şi fără bani? De ce să fiu eu prostul care plăteşte, dacă turma de oi e gata să muncească oricât pe mulţumesc frumos şi pe bravo?

Frate, în pana mea, ce e greu? Tu făceai o muncă. E firesc ca omul să fie cordial cu tine şi să-ţi spună că eşti superbă, câtă vreme făceai gratuit o muncă. O muncă pe o tarla care îi aparţinea. Unde el era boierul, iar tu, pălmaşul neplătit. Care e partea neclară în chestia asta?

„Dar mi-a zis că are încredere în mine!” Şi? Ia mergi tu la magazin şi încearcă să cumperi o pâine pe încredere în tine, glorie sau strângeri de mână călduroase.

Mă îngrozeşte ideea că există oameni atât de nesiguri de ei, încât să fie gata să muncească la alţii pe complimente şi dat încredere. Să dea conţinut intelectual pe „bravo, Vasilică, ştiam eu că poţi!” Să pună osul la treabă şi să livreze marfă nouă şi proaspătă pe „Foarte bine. Felicitări”.

Asta e ca faza aia din Caragiale:

IORDACHE

Şi acuma câtă leafă primiţi în mână?

CATINDATUL

Nu ţi-am spus că sunt catindat? Nimic, de doi ani de zile, nimic. (şade.)

IORDACHE

Nimic?

CATINDATUL

Nimic.

IORDACHE

Dar… reţinere nu vă face?

CATINDATUL

Asta, ce-i dreptul, nu.

IORDACHE

Tot e bine.

Mai meritaţi să vă plătească cineva pentru ceva vreodată?

11 gânduri despre „Sunt o oiţă mică şi albă. Exploatează-mă!

  1. pai si oamenii astia care accepta sa fie oite mici si albe exploatate (cu toate ca eu as exploata oile negre si roscate mai cu spor) din ce traiesc? sunt pe aer comprimat sau pe ce?

  2. Problema nu este ca unora le place sa lucreze pe un „multumesc” si un „bravo”, pentru ca, pana la urma, e viata lor; grav este faptul ca ei creaza un precedent (fara sa stie/fara sa le pese) si trag si pe altii in chestia asta (uneori institutii intregi).
    Este la fel ca in cazul unei crime: „Ah, ala si-a ucis nevasta si nu a patit nimic?! In cazul asta, ia sa mi-o omor si eu!”

  3. bai eu nu stiu cine e penescu (sa mor io! ) ca am dat pe goagal si am gasit unu care e cu fotbal si unu care e mort, dar am inteles ideea. Am mai inteles ca exista oameni slabuti in ceea ce fac si de aceea nu-si permit sa bata cu pumnul in masa angajatorului si sa ceara banu grup pentru ca nu au pe ce. In speta de fata scrisul gratis are ca si catig o viitoare faima pe care spera sa o obtina prin faptul ca nu publica pe un blog oarecare pe care nu intra nimeni ci intr-un loc mai cunoscut de unde apoi sa se lanseze; ca nu va mai fi Gigi care are un blog ca alti douajdemii ci Gigi ala pe care il stiu eu ca scria in Urzica = bun m = ii cumpar cartea sau il angajez pe bani mai multi. In principiu asta n-ar fi atat de grav ca mai toata lumea face asta la inceput, fie din oferta prea mare pe piata fie din pricepere prea putina. Si eu am muncit pe 700 lei/lunar pt a-mi face o experienta in domeniu pe care nu o puteam face in alta parte cu nivelul de pregatire de atunci. Diferenta este ca nu am crezut niciodata ca cei care-mi dadeau cei 700 lei o faceau din dragoste pentru tinerele talente si respect pentru stradania mea necontenita. Era doar un schimb fortat in care eu aveam acces la informatii si ei aveau un negru pe plantatie. Nu am ramas recunoscatoare si nici ei nu dorm cu poza mea sub perna.
    PS- citat dintr-o opera de-a mea(INCA NEPUBLICATA)
    „. …SI Ca să-l ajute pe Cronos sa faca pe raketul , Gaia i-a creat o secere de adamanțiu in loc de sis. Asta se petrecea parca in Cipru, unde, cica Cronos a aruncat in marea involburata baluba lui ta-su pe care tocmai o taiase. Si de acolo, din baluba lui Uranus cazuta in spuma marii s-a nascut zeita dragostei , Afrodita adica io ba! ..(…) Am coborat pe trotuar cu sarsanalele in brate si inca tipand in telefon in timp ce taximetristul gras filozofa spre mine: ete-a dreacu! Si Afrodita a iesit tot dintr-o pula! „

  4. mare dreptate ai! degeaba scriu excelent daca nu inteleg treaba asta. cata vreme nu o inteleg, raman prosti si nu merita mila, nici consideratie, nici ajutor (primul tau articol despre smecherasul asta il consider un ajutor pentru ei, dar prostilor n-ai ce sa le faci)

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s