Poziţia misionarului

Am dat azi peste un status excepţional al Cristinei Nemerovschi, în care critica braşoava aia sinistră cu „eşti formator de opinie, ce îi înveţi tu pe oameni?”

Pe asta am auzit-o de la zeci de oameni. Cum scriam o postare cu ceva mădular strecurat jucăuş printre propoziţii, pe principiul neavutului de umeri, hopa săreau comentacii de tip FF (Femeia Frigidă şi Flăcăul Filistin) să urle. Şi pe lângă clasicele „Ştie mă-ta ce scrii pe Internet?” „Ai tu o lume interioară?” şi „Eşti cea mai netalentată scriitoare, lasă-te!”, venea aberantul: „Te citesc atâţia. Eşti formatoare de opinie. De ce îi trimiţi în ghearele incorect manichiurate ale Satanei, scriind texte în care legăni ştromelegele de colo până colo?”

După cum punctează Cristina foarte just, asta cu „formatorul de opinie” e bullshit. Oamenii nu te confundă nici o secundă cu un popă. N-au impresia că porţi sutană şi nici nu vin să te pupe pe moaşte. Ei ştiu foarte bine ce cred despre lucruri şi viaţă. Încă n-a existat flamewar pe Internet care să schimbe ceva în oameni. Chit că au fost 855 de comentarii, lumea a făcut fecala bulgări şi a azvârlit-o cu sete în ăla cu părere contrară, la sfârşitul bălăcărelii, fiecare a plecat acasă tot cu părerea proprie. Poate că Petronela a încetat să se glorifice singură prin texte atât de mult, dar nu pentru că ar fi înţeles că miza artistică a autoadulaţiei e infimă, ci de gura lumii.

Eu vreau să completez cu altceva: să te ferească dumnezeu de entertainerul de orice natură care pune botul la vrăjeala aia cu formatul opiniilor şi înţepeneşte în poziţia misionarului. E cel mai oribil fenomen din lume. Subit, dintr-o persoană agreabilă, vedem cum fiinţa se transformă într-o chestie solemnă, pseudofilozoafă şi complet antipatică, pe care ai bate-o cu drugul ud peste muian, că poate-i trece.

Think Dan Puric. S-a lansat cu spectacolele alea graţioase şi superbe de pantomimă. N-aveai cum să nu-l iubeşti pe Dan Puric, decât dacă aveai o inimă mică, neagră şi plină de ură.

Apoi l-au convins limbiştii că e formator de opinie şi că are responsabilităţi. Iar Puric a deschis gura. O dată cu ea, radioactivitatea din zonă a crescut alarmant. Se zice că toţi o să avem copii cu trei sâni şi două capete, din această cauză.

DAR CE VREAU SĂ PUNCTEZ E CĂ PURIC N-A TRANSFORMAT NICI UN OM NORMAL ÎN ROMÂN FANATIC. Pur şi simplu a schimbat fanclubul. L-au părăsit oamenii inteligenţi şi a ajuns idolul vadimtudorilor.

Think Tudor Chirilă. Care cânta despre cum zaci beat la Vama Veche cu sărutul în ureche. Absolut drăgălaş şi pitoresc. Unul din puţinii textieri români care sunau fresh, natural, cu umor şi fără băţ în cur.

Apoi, au venit limbiştii şi l-au convins că e formator de opinie şi are responsabilităţi. Brusc, Chirilă a adoptat un ton pedant, a început să dea instrucţiuni de viitor tineretului şi să-i înveţe cum stă de fapt treaba. Bleah! Factorul simpatie al personajului s-a evaporat într-o secundă. A rămas cu nostalgicii care nu atârnă atât de Chirilă, cât de propria lor adolescenţă.

Think Bendeac. Care s-a lansat ca un actor de comedie graţios şi sclipitor. Mondenii cu Bendeac erau de o savoare absolută.

Apoi, au venit limbiştii şi l-au convins că are o misiune. Că trebuie să ne înveţe deşertăciunea din showbiz şi cât de curve sunt târfele. Subit, stilul lui a căpătat o pompoşenie şi o alură de  ştie-tot absolut insuportabile. Înainte, îl urmăreai să te bucuri; după asta, îl urmăreai cu un sentiment crescând de wtffffffffff….  –> unde funcţia f tinde la infinit.

Idem, nici unul dintre băieţii ăştia n-a schimbat vreo opinie a cuiva. Pur şi simplu, i-au îndepărtat pe cei care gândeau liber şi s-au înconjurat cu cretini înţepeniţi în poziţia enoriaşului, aşa cum înţepeniseră ei în poziţia misionarului. Că, da, există şi românul enoriaş profesionist. Despre el, cu altă ocazie.

Deci nu, nu suntem în poziţia misionarului. Nu vrem să fim acolo. Nu vrem să educăm pe nimeni, nu vrem să propovăduim, nu vrem să-i învăţăm pe oameni care-s valorile în viaţă. Suntem conştienţi că suntem diferiţi, că suntem motivaţi de chestii diferite, că nu avem nici un drept să-l judecăm pe interlocutorul nostru fără să ştim prin ce-a trecut. Suntem simpli entertaineri. Şi ar fi cazul să ne asumăm chestia asta. Oferim plăcere, nu educaţie. Iar unica noastră responsabilitate e ca plătitorul de bilet sau cumpărătorul de carte / tablou / whatever else (nota bene: plătitorul am zis, nu mocangiul lătrău de internet) să se bucure cu adevărat de calitatea a ceea ce facem.

Dacă se mai întâmplă ca actul artistic să aibă nişte idei strecurate abil pe acolo, e minunat. Dar accentul din propoziţia precedentă e pe „strecurate abil”. Nici un om cu minim un neuron funcţional nu iubeşte pisălogii.

22 de gânduri despre „Poziţia misionarului

  1. scrie si tu ceva mai concis ca nu are nimeni timp sa citeasca posturi asa lungi exceptand „greierii” taietori de frunze la caini, scriitorii, poetii si restul absolventilor de facultati umane someri care consuma degeaba oxigenul tarii. si mai baga niste injuraturi noi printre fraze ca nu mi-a atras nimic privirea in secunda cat am scanat pagina

    • te cam întinzi cu obrăznicia. iar la următoarea cocălăreală de genul ăsta ai block.

      PS: indicaţii de scriere primesc DOAR pe textele plătite. omul care face mofturi la gratis merită împuşcat între ochi.

      • mda…s-ar putea sa fi exagerat nitel dar eram suparat,scuze. retrag si ce am spus despre umanisti…adevarul e ca am cunoscut cu placere recent niste studente din astea cu istoria religiilor si educatie civica foarte folositoare, faceau amor cu asa pasiune de ziceai ca-s somalezi care inoata spre sudul italiei. Cu block-ul fii cuminte, orice relatie are suisuri si coborasuri dar le rezolvam prin comunicare(oh,iar imi vin greieri in gand) nu-i cazul sa actionezi radical in pripa.

  2. Te citesc atâţia. Eşti formatoare de opinie. De ce îi trimiţi în ghearele incorect manichiurate ale Satanei, scriind texte în care legăni ştromelegele de colo până colo?”

    La un moment dat, şi conu’ Jiji era mare formator de opinie. Genul care îţi dă cu pulanul după ceafă, te ia de păr şi te târăşte până la biserica din cartier, să pupi poala popii. Însă tot el era cel care pe partea economică făcea 69 cu Dan Voiculescu.

      • Fiecare dintre noi (eu, veronela, purice) suntem formatori de opinie. Fiecare dintre noi modelam lumea din jur cu opiniile si ideile noastre si suntem la randul nostru modelati de ea. Nu e nimic rau aici, rau este sa asculti prosti formatori de opinie (eu, veronela, purice) in loc sa -i asculti pe cei buni.

        • nope.

          un om care crede că cerul e albastru şi-şi schimbă opinia azi pentru că-i zici tu că e verde şi-o va schimba poimâine când îi va zice gogu că e portocaliu. deci, formarea de opinii tot irelevantă rămâne.

  3. Lorena Lupu vorbind despre scleroza în plăci a sexului artistic, văzut din poziția vizionarului.

    A ieșit anapoda ce am scris? De fapt voiam doar să te felicit, pentru căciula pusă pe Î.

  4. Total de acord cu tine. Nu citesc romane, nu mă uit la filme, nu ascult muzică pentru a afla adevăruri imuabile, nici ca să mi se provoace revelații. Nu, niciun artist n-a schimbat vreodată ceva fundamental în mine de azi pe mâine. Iar ăia care-mi bagă în sandviș felioaia de dogmă mă cam îngrețoșează, ca maioneza tăiată aruncată pe bruschete când eu vreau roșii cu busuioc și atât. Minunată pantomima lui Puric, grețoasă propaganda.

    Dar! Există autori care, citiți cu regularitate, reușesc să facă asta. Să te modeleze cumva. Iar asta nu înseamnă că ești tu din plastilină, ci că-s ei foarte convingători și seducători (seducția e esențială!), fără să-și propună în mod manifest. Cred că, de fapt, ăștia-s adevărații formatori. Începi și tu să cultivi o anumită eleganță a observației, începi să ai niște exigențe, te rafinezi, te șlefuiești, începi să folosești filtre asemănătoare, începi să te regăsești într-un tipar. Nu, filtrele nu sunt identice, nu mergem până acolo cu mimetismul. Dar există un sentiment de apartenență la un curent. Schimbările sunt subtile și necesită timp. Da, o bălăcăreală n-a convertit pe nimeni la nimic.

    Experiența nu e mereu cu plus. În anumite cercuri, Mircea Badea este și el un formator de opinii. Și vai! cât mai formează!

    Știu, am extrapolat, tu te refereai la morala din textul beletristic, pentru care, firește, n-ai absolut nicio responsabilitate.

  5. 🙂 Săru’mâna. A fost o chestie de prințipii. 😀 Mi-au cerut căcat din ăla cu număr de telefon/copie id. Și nu sufăr să dau cu subsemnatul acolo unde nu mi s-a cerut așa ceva de la bun început.
    Mai trec eu pe aici. 😉

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s