Hateriţa de emoticoane

Am o prietenă care urăşte grav emoticoanele. Le urăşte exact cum urăsc eu punctele de suspensie. O găsesc dracii de cum le vede. Zice: Emoticoanele astea-s ca râsetele şi aplauzele din off în comediile cu şi pentru cretini. Îţi dictează ce ar trebui să simţi. I-aş împuşca pe cei care le-au inventat.

Băi, nu-i chiar aşa, zic eu. Din punctul meu de vedere, emoticonul comunică ce simte omul care îl pune.

Păi şi omul care-l pune de ce nu zice cu vorbe?

Pentru că, dacă eu plasez undeva un cinism lorenistic tipic, aş omorî orice haz să pun după o paranteză: disclaimer, era o glumă. Pun un mălai din ăla cu rânjet, care să exprime intenţia. Şi probabil asta fac toţi oamenii care pun emoticoane.

Bine, dar la comentariile tale se vede că-s glume.

Nu neapărat. Unii le încasează ca pe nişte ştromelege învârtoşate. Şi nu în sensul plăcut al cuvântului. Dacă n-aş pune emoticoane, the butthurt would be general. N-aş avea decât maxim 50 de prieteni pe Facebook, şi anume oamenii care chiar mă înţeleg. Şi nu-mi pot permite să fiu CHIAR ATÂT de selectivă.

Şi atunci, prietena asta vine cu argumentul „când eram noi mici”. De ce în scrisori nu puneai emoticoane?

Pentru că scrisorile nu se adresau unor străini random. Ca să te oboseşti să umpli trei foi cu gânduri, să te duci până la poştă, să le timbrezi corect, trebuia să-ţi pese de persoana căreia îi scriai. Şi, ca să-ţi pese, probabil că îi cunoşteai intim flowul gândirii. Ştiai unde glumeşte, unde e serioasă, ce vrea să spună şi ce vrea să nu spună. Evident că n-aveai nevoie de marcaje.

În schimb, noi pe net comunicăm cu oameni pe care nu-i cunoaştem. Zi de zi schimbăm opinii, idei, păreri, urări de bine şi salutări familiei cu oameni despre care habar n-avem cine sunt. Necunoscându-i, nu le cunoaştem nici modul de a gândi. Şi tocmai de aceea, emoticonul e instrumentul util de anticipat eventuale istericale nedorite.

Ca să închei: mă înnebuneşte argumentul „când eram noi mici”. Când eram noi mici, spălam manual de făceam băşici la degete. Când eram noi mici, unicul tampon pentru menstruaţie era juma’ de pachet de vată, de părea că ţi-au crescut testicule peste noapte. Când eram noi mici, se stătea la coadă pentru orice şi părinţii nu ne dădeau voie nimic, şi partidul ne învăţa să muncim, nu să gândim, şi… În fine. Slavă Domnului că suntem mari.

🙂

 

 

19 gânduri despre „Hateriţa de emoticoane

  1. Tre’ să-nvăţ şi io să mă opresc când trebuie! 😀 Nu de alta, da’ cât p-aci să urmeze şi un ‘moarte jihadiştilor!’ părea. 😀

  2. te-am vazut in sfarsit aparuta pe facebook. pari si o scriitoare buna dar ai o gura….iuuhuuuu, multe femei si-ar dori asa gura frumoasa si mare. Ai o adresa de mail pe care sa corespondam privat ca nu-mi place cand ma ignori pe aici in public?

      • ei cum nu? De exemplu, uite, la amandoi ne place persoana ta…e drept, tie ceva mai platonic iar mie intr-un fel mai vulgar. Amandoi vizitam blogul asta deci iti mai pot stimula creativitatea sau te pot critica constructiv sau rautacios cand ma intorc de pe santier prost dispus sau excitat. In plus e stiut faptul ca barbatii mai dintr-o bucata care nu-si consuma energia aiurea in prea multe directii(citind carti de exemplu) sunt foarte competitivi in directia pe care o aleg(and u know what I mean babe 😉 ). Vezi, ai toate motivele sa ma visezi micuto 🙂

  3. Haterita asta e cu siguranta vre-o profa de literatura, scriitoare sau ceva in domeniu. nu de alta dar emoticoanele mai reduc din mister, pe cand punctele de suspensie il aprofundeaza….hm…oare ce a vrut sa spuna autorul in opera sa…hm.. oare ce a simtit …oare cum s-a inspirat….

  4. Pretenas?scuze, poate ca nu am ce cauta pe blogul tau, intr-adevar. Vulgaritatea e buna si placuta ca refulare. Ca esti putin necioplita insa …

    • cu alte cuvinte, eu îţi dau sursa exactă cu citat de unde m-am inspirat, tu o ţii măgăreşte pe a ta şi tot tu-mi spui că sunt necioplită???

      du-te, drăguţă. învârtindu-te. ca un titirez să te duci. chiar nu datorez politeţe absolut nimănui care insistă să facă pe prostul.

      iar vulgaritate ar fi fost să te bag în origini. şi cu concluzii de-astea mă faci să regret că nu ţi-am dat motive obiective, măcar să te victimizezi pe drept.

      să nu te mai văd la mine pe blog.

    • doar pentru că ofer şi solicit coerenţă?

      hai s-o judecăm obiectiv. eu ofer nişte texte gratis. e ca şi cum ţi-ar da unul o bomboană pe stradă. tu începi să faci fasoane legate de aluna din mijloc. a bomboanei mele oferite ţie gratis. îţi zic din ce alun vine aluna. tu o ţii pe a ta, apoi tot tu mă acuzi că-s necioplită. după ce eu ţi-am dat o bomboană gratis şi bonus, atestat de origine controlată.

      nu mă interesează să mimez că vreau să răspund graţios la provocări tâmpite. în contextul bomboanei gratis, poţi cel mult să primeşti sau să zici, mulţumesc, nu vreau. nu să-mi faci lung proces de mofturi.

        • deci, ai constatat doar că e fluviu, dar n-ai procesat nimic din conţinutul lui, just?

          bun. din această secundă vorbeşti singur. dacă dai comentarii neutre, ţi le las. dacă-s mârlăneşti, ţi le şterg. dar îţi promit solemn că nu mai pupi nici măcar un (1) răspuns de la mine. uită-te bine la ăsta, e ultimul.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s