Cinci mituri populare despre actori

Ne plac actorii. Părinţilor noştri le plăceau actorii pentru că-i vedeau pe casete video piratate şi colecţionau fotografii alb-negru cu semnătura lor. Nouă ne-au plăcut actorii pentru că păreau diferiţi de burghezul de rând. Iar oamenilor de azi le plac actorii pentru că pot afla din tabloide cu cine s-au combinat, câte zile / săptămâni / ore a durat combinaţia, ce genţi şi pantofi şi-au mai luat, cu ce diete au slăbit şi ce cred ei despre marea conspiraţie a evreilor miliardari care, ştim cu toţii, ne manipulează ca pe marionete.

Dincolo de această curiozitate, ne raportăm la actori într-un mod extrem de interesant. Le cerem chestii extrem de contradictorii şi întotdeauna ştim ce e mai bine pentru ei. Mai bine decât o ştiu ei chiar. Dar să rezumăm sub formă de listă modul în care vedem actorii şi cum le dictăm noi, pulimea, să se poarte, ca să nu ne înşele aşteptările

A) Actorul e actor 24 de ore, şapte zile pe săptămână. 

„A, eşti actor? Ce tare! Zi şi mie banc / o  poezie”. Asta la moşii în jur de 50 de ani. Tineretul a înţeles oarecum că, aşa cum, dacă tu eşti stomatolog, n-o să casc gura la tine, în oraş la bere, să-mi plombezi rapid o carie printre halbe, aşa că a lăsat-o mai moale. Dar tot se uită la tine cumva expectativ, să nu cumva să începi să scoţi iepuri din joben şi ei să nu fie pe fază.

Şi unii actori chiar răspund acestei aşteptări. Îşi creează nişte personalităţi publice flamboaiante şi fals-extrovertite, spun tâmpenii pe un ton simandicos şi se leagă miştocar de comeseni, să arate că da, ei performează la orice oră.

B) Actorul nu trebuie plătit 

„Îmi vorbeşti şi mie la evenimentul ăla?” / „Vrei să vii şi să faci un mic moment artistic, nu ştiu, ceva simplu, să râdă lumea?” etc. etc.

Când rugămintea e de la un prieten bun, cu care vă ajutaţi reciproc, şi în care ştii că ai bază, logic că mergi. Dar când e de la cineva pe care nu-l cunoşti, sau căruia îi datorezi cel mult un deget mijlociu ridicat, e… „OK, şi?” „Şi ce?” „Păi, aşteptam partea a doua a informaţiei. Suma pe care o propui ca să fac eu chestia asta.”

La un moment dat, în 2009, citeam la toate lansările unui poet căruia, tot aşa, nu-i eram datoare cu nimic, pur şi simplu mă înduioşa, fragil şi şchiop ca un pui de bogdaproste. Next thing you know, m-am pomenit cu o inflaţie de poeţi, toţi cu „dar la lansarea mea nu citeşti?” Am încercat să reglez puţin lucrurile, propunând un onorariu de 100 de lei pe eveniment. Deci: nu 100 de euro, sau 200, sau 300, ci 100 de lei, cât să-şi permită orice poet palid de foame. În secunda imediat următoare, tot stolul de poeţi şi-a luat zborul, fâlfâind din aripe. Şi chiar cu poetul nr. 1 am avut un schimb mai dur de replici, când a început să-mi anunţe prezenţa pe ici şi pe colo fără să se obosească să mă mai întrebe. Pentru că, nu-i aşa, nu numai că nu plătim actorul, dar de la un punct încolo, îi şi facem program.

C) Deşi nu plătim actorul, ragem a turbare dacă acceptă joburi plătite de la alţii 

Ăsta e lucrul pe care chiar NU îl înţeleg. Cum, dacă un actor acceptă un job de la unul care ni se pare nouă câh, sărim în sus şi începem să vociferăm.

„Unde s-a ajuns, domnule, când artiştii serioşi fac cutare şi cutare??!”

Artiştii serioşi fac lucrurile pentru care sunt plătiţi. Deşi nouă ne-ar plăcea să credem că trăiesc cu aer, valori perene şi flori de câmp, adevărul prozaic e că au şi ei casă, facturi, rate, un stomac, un ficat, etc.

Nu înţeleg, de exemplu, care e problema cu festivităţile lui Mazăre. Omul are bani şi vrea să plătească nişte actori să-i apară la evenimente şi să-şi facă profesia de actori. Spre deosebire de tine, care n-ai şi nu plăteşti pe nimeni. Noroc că ai gură să latri.

D) Actorul are obligaţia să reflecte viziunile noastre supreme şi sublime despre artă şi viaţă. 

Dacă un mecanic ar refuza să repare dacii şi ar zice: „Eu repar numai merţane”, probabil că toţi l-am scuipa în ochi şi i-am zice de mamă. Când un taximetrist răspunde la întrebarea „Sunteţi liber?” cu „Dar unde vrei să mergi?”, trântim portiera şi-i zicem de mamă. Şi totuşi, de la actori vrem să facă numai momente poetice din Mihai Eminescu şi, eventual, Richard al III-lea, ca să nu ne stingă nouă credinţa într-o lume mai bună.

Frateee, băi, frate! Dacă vrei ca actorii să accepte numai joburi nobile, fă tu o companie cu un repertoriu superb, curat ca lacrima, şi dă-le salarii. Dar nu salarii mizere de teatru de stat, că nu se poate trăi din ele şi tot la ciubucuri se ajunge. Dă-le să aibă din ce trăi. Şi din secunda aia, te califici să obiectezi cu: „Dar de ce face X chestia aia?” Până atunci, nu.

E) Actorul să-şi vadă, dom’le, de treaba lui! 

Rezumând discuţia de până acum: actorul trebuie să presteze gratis pentru oricine, să trăiască cu aer şi bune intenţii şi să facă numai lucruri conforme cu înalta ţinută artistică. Dar să nu dea dracu’ ca actorul să intre în politică sau să facă orice altă treabă rezervată oamenilor serioşi.

„Ce, mă, a venit saltimbancul ăsta să ne arate nouă cum se înfige laleaua-n brânză? Trimiteţi-l înapoi la poezioarele lui!”

11 gânduri despre „Cinci mituri populare despre actori

  1. nu pot, dar nu pot sa nu fiu subiectiva. Stiu ca nu-i ok da’ n-am ce-i face. Adica daca il vad pe Salam ca face la crere un cantecel de leagan pentru a castiga un ban nu ma deranjeaza dar daca aud ca a cantat Minculescu din repertoriul 3SE pentru bani, ma deranjeaza. Noroc ca nu sunt sanse sa se intample !
    Ce este insa ciudat si nu am vazut sa aduca nimeni in discutie este ca in celelalte meserii se accepta in mod unanim un (extra)job aducator de bani. Adica un fotbalist poate juca si la fc pipindunare , un body guard il poate pazi si pe Saddam, un avocat il poate apara si pe Râmaru-daca i se dau mai multi bani si pt ca asta ii e meseria. La actori lumea se inflameaza dar nu stiu de ce!

  2. si peste toate ,foame,carti,dureri,copii,facturi,chirii…presteaza si cand e bolnav,si cand plange copilul de febra,si cand…a murit cineva drag…nu ia zilele libere ca toti ceilalti…sa ne traiasca si sa ne innobileze.

  3. Stimata domnisoara! Cred ca scrieti mult, fara rost, folosind un limbaj care nu va face onoare si, mai ales, fara suport real. Sa va explic! Ati scris asa: „Nu înţeleg, de exemplu, care e problema cu festivităţile lui Mazăre. Omul are bani şi vrea să plătească nişte actori să-i apară la evenimente şi să-şi facă profesia de actori.” Ce stiti despre cultura din orasul pastorit de acest individ? Stiti ca in anul 2000, cand a preluat primaria, a declarat la televiziune, citez: „Decat sa dau bani la cultura, mai bine fac w.c.-uri…”?????!!!!!! Apoi, in anul 2004, impreuna cu amicul, Constantinescu (betivul gasit adormit la volan, in intersectie), presedintele consiliului judetean, au desfiitat toate institutiile de cultura (opera, filarmonica, teatre si muzee), intr-o singura zi???!!!! Au dat afara peste 60% din angajati, multi dintre ei luand calea vaselor de croaziera, altor zari, mai calde, iar altii si-au pus capat zilelor! Inainte sa v-o mai ia pipotica razna, inainte sa va mai napustiti contra dusmanului de clasa, bine ar fi, poate, sa respirati adanc, sa va documentati si apoi sa procedati in consecinta, conform propriei constiinte.

    • Stimate domn,

      În primul rând, pipoţică are mama dvs. Dacă nu vă controlaţi râtul la mine pe blog, vă voi plăti fiecare insultă tandea pe mandea.

      Doi: cât scriu eu la mine pe tarla nu e nici o secundă problema dvs., iar ideea că un autor trebuie să scrie doar pe un anumit limbaj (în esenţă, „de salon”) pentru că are vagin e complet cretină. Vă împiedică faptul că eu am vagin să citiţi textul şi să decantaţi ideile principale? E dovada stupizeniei dvs., nu problema mea.

      Trei: argumentul cu Mazăre e corect, dar face obiectul altei discuţii, nu al unui text despre piaţa joburilor pentru actori în 2014.

      Patru: dacă, pe viitor, mai faceţi referinţe peiorative (sau chiar admirative) la feminitatea mea comentând un text al cărui subiect nu e feminitatea mea, îmi rezerv dreptul să vă înjur de mamă şi să vă banez. Pentru cretinătate în formă agravată.

  4. Da’ ce ai matale cu mama omului ce iubeste mercedesul? Poate ca lui ii place „Masina”, poate ca el are un ideal si crede ca daca toti ar lucra numai la mertzane numai alea s-ar conduce pe strada. Poate nenea ala prefera sa pape mai putin da sa repare mertzane. Cine nu face mertzane nu face pentru ca nu e in stare.
    Zic…

  5. Chestia cu Mazare e gresita, din doua puncte mari si certe de vedere: Banii cu care face mizeriile alea pentru cretini sunt din buget, sa nu creada cineva ca a dat din buzunarul lui, si 2 : n a platit niciun actor, daca a existat vreunul a fost ori pupincurist de meserie, ori nu era actor!!! De la Mazare o sa vezi bani doar daca i dai inapoi cu dobanda. Mazare nu plateste actorii si nu l intereseaza existenta lor!!!

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s