„Oportunitate de internship”

Există fraze din limbajul bine înlemnit al corporatiştilor care, pur şi simplu, mă umplu de nervi.
Azi vom trata oribila şi dezgustătoarea câştigare la belciuge a interlocutorului, numită „oportunitate de internship”.

Adică: unica, sublima şi minunata şansă să-l slugăreşti pe X fără să iei bani pentru asta.

Adică: tu eşti atât de mic, de irelevant şi de inexistent, încât simplul fapt că X se pogoară să-ţi primească ofranda muncii gratuite e o oportunitate.

Prieteni mici şi naivi: oportunitate de internship există în străinătate, acolo unde internshipul e plătit. Şi „oportunitatea” e direct proporţională cu prestanţa firmei. Să stai trei luni la Lenovo, să descoperi cum se lucrează şi să fii plătit pentru asta e o oportunitate. Să stai trei luni la Fu Tuy Advertising, cu sediul într-un apartament de bloc, şi să munceşti ca boul, neplătit şi tratat ca pălmaşul firmei, nu e o oportunitate decât dacă ai fantezii BDSM şi şefa arată bine.

Realitatea pieţei e: orice firmă se bucură în secret de muncă neplătită ca de câştigul la Loto. Nu e nici o oportunitate să sclavageşti gratis pentru nimeni. Facem un exerciţiu: mergem şi ne oferim gratis serviciile primelor cinci firme care ne ies în cale pe drum. Ăia o să sară în sus de bucurie, după câteva minute de ezitare, de genul „Oare chiar e cineva atât de prost”, şi o să ne pună direct la spălat geamuri.

Internshipul gratuit NU E în nici un fel o oportunitate. Internshipul gratuit nu e altceva decât o donaţie temporară a forţei de muncă.

Sau mai exact, cel care oferă oportunitatea este donatorul forţei de muncă, adică taman internul. Firma beneficiază porceşte şi atât.

Drept care, dragi copii, ocoliţi cu cercuri largi companiile care folosesc sintagma „oportunitate de internship”. Pentru că mentalitatea de stăpân de plantaţie pute de la o poştă.

28 de gânduri despre „„Oportunitate de internship”

  1. Exact asta face diferenta intre o firma de apartament si o companie serioasa. O companie care se respecta plateste intotdeauna internshipul si iti spune de la inceput perioada contractului, orele pe saptamana si salariul. Si un internship este o oportunitate de cariera nu din punctul de vedere al companiilor ci din punctul de vedere al „slugii” care se va folosi de experienta dobandita pe plantatie, la aplicarile de job urmatoare.

    • Câtă vreme e vorba de un deal fair, cu perioadă contractuală stipulată, ore de lucru şi salariu, n-am ce obiecta. E o oportunitate.

      Dar eu vorbeam despre cacealmalele care, din păcate, năpădesc piaţa din România.

      • Nu e chiar asa, ca in internship nu produci mare lucru ca abia iti formezi o experienta. Deci asa cum ai stat ani in scoala muncind sa inveti nu crapi neplatit cateva luni, mai ales ca internship faci la inceputul carierei. Tot tie iti foloseste ca experienta.

        • mă amuză cum se recunoaşte din comentariu care e bişniţar cu bişniţ de apartament şi care e cu firmă mare şi serioasă.

        • Nu stiu de ce s-ar astepta cineva la ceva, oricat de putin, pe gratis. Nu produce mare lucru, foarte bine, nu-l platesti cu mare lucru. O mare parte din piata de munca din Romania e o bisnitareala facuta dupa ureche cu patroni care nu stiu sa-si rasplateasca si sa-si tina angajatii valorosi langa ei. Si stiu cazuri reale de mici firme care au ajuns in gard cu patroni „vizionari”.

  2. Politica, zic eu, buna, pe multe site-uri de joburi in Uk: au voie sa puna anunturi de internshipuri neplatite doar orgnuzatiile caritabile si nonprofit inregistrate ca atare. Pe logica: daca poti cu sens sa ceri donatii de bani, poti sa ceri si donatii de munca. Daca nu, nu. Eu am facut internshi neplatit (cu masa si transportul decontate), pentru un ONG pe care il sustin, si e o chestie pe care ma bucur ca am facut-o. Adevarul e ca ONG-urile de multe ori au nevoie, cand operezi cu un buget limitat de multe orivqu de ales: ce fac- platesc stagiarul sau folosesc banii ca sa sustin un copil sa nu moara de foame? N-as accepta insa niciodata sa fac internship neplatit pentru o companie, In care banii cu care n-as fi platita ar intra in buzunarul patronului.

  3. Eu am făcut în anul 3 de facultate câteva luni internship plătit, numai că, așa cum bine a fost menționat, în România numai giganții internaționali le oferă. Sunt de acord cu cei care zic că motivația nu ar trebui să fie salariul, de cele mai multe ori este sub minimul pe economie, ci acomodarea cu… hai să îi zic algoritm de muncă la o multinațională, deși sună cam forțat. Sper că se înțelege ceea ce am vrut să zic.

  4. Lore, nu ştiu cum e în capitală, dar în provincie în general angajaţii sunt prost plătiţi, prost trataţi şi supraexploataţi.
    Şi multă lume acceptă condiţiile astea, nu intnership şi alte fiţe, ci serviciu pe bune, pe sume simbolice ca să-şi facă experienţă.
    Fiindcă e multă forţă de muncă în exces, fiindcă şcoala e cam paralelă cu piaţa muncii, etc.
    Tot ce poţi face e să-ţi cauţi altceva în timpul ăsta şi să dispari cu prima ocazie.
    Măcar după primele ţepe am învăţat să mă feresc de locurile în care se cereau „pasiune” şi „entuziasm”.

    • „În provincie în general” o mare parte din angajaţi sunt în mod natural pierde-vară. Adică vin la serviciu la 9, pleacă la 15, li se dau instrucţiuni scrise şi ei le pierd, varsă cafeaua în laptopul firmei, rătăcesc trusa de scule ş.a.m.d.

      Pe de o parte ştiu că sunt oricum prost plătiţi şi prost trataţi, deci nu se străduiesc fiindcă e greu să îşi îmbunătăţească situaţia, şi pe de altă parte sunt mai puţin presaţi de mediul înconjurător: chirie nu plătesc sau plătesc prea puţin, o parte din alimente şi le procură „din economia naturală de la ţară”, „distracţia” e noaptea pierdută la bere cu colegii şi berea e ieftină. (Ceea ce sună al Dracului de asemănător cu poveştile moşilor de azi despre modul în care lucrau ei la uzinele lui Ceaşcă pe vremea când erau tineri şi cu muşchi.)

      Dacă ar şti că au ocazia să îşi ia iPhone 5 şi Golf în leasing în viitorul apropiat, să îi vezi cum ar crăpa muncind, de parcă s-ar hrăni numai cu cafea şi amfetamină.

  5. Compania la care lucrez plateste internshipul, si chiar destul de bine dupa parerea mea. Eu am avut interni si am inca interni la mine in echipa si pot sa iti spun ca efortul investit in a ii invata pe acesti oameni ce inseamna responsabilitatea, organizarea, gestionarea eficienta a timpului, relationarea cu alti oameni…si in plus multe alte detalii legate de organizarea companiei, ce face fiecare departament, customer service, etc depaseste cu mult ceea ce obtii.
    Eu am primit mereu interni deoarece cand am terminat facultatea nu existau atatea oportunitati ca acum de a activa intr-o companie si mi-a fost foarte greu sa invat pe cont propriu ce inseamna un job intr-o companie bine organizata. As fi lucrat atunci cu placere 2-3 luni gratis intr-o companie daca as fi invatat ce invata internii din compania noastra.
    Nu ma pronunt asupra altor companii, insa cred ca majoritatea multinationalelor fac aceeasi treaba buna cu internii….chiar daca unele nu ii platesc. Si asta nu este o exceptie caracteristica Romaniei. Am lucrat la un moment dat intr-o mare companie IT care avea interni in Franta pe care nu ii platea.

    • intri mereu în spam pentru că te cheamă cumandfornication. chiar nu poţi semna şi tu Petre?

      ….

      da, ce spui tu e oportunitate. eu mă refeream clar la alte situaţii în text.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s