Dezvoltarea personală aka exploatarea nevoii de atenţie

Omul e fiinţă complexă şi cu multe aspecte, dar e încadrabil în două categorii mari şi late: cel care vrea să facă şi cel care vrea să pară că.

Cel care vrea să facă nu se preocupă foarte mult de ceea ce pare că. Ai de făcut zece figurine cu balerină ridicând cracul? Le faci şi laşi ceea ce ai făcut să te reprezinte, apoi bei o bere-două-zece şi te culci. Viaţa e simplă.

Cel care vrea să pară că e de obicei putoare ordinară şi om în cuvântul căruia nu poţi avea încredere. Pentru că nu-i pasă de esenţe, e preocupat de „imagine şi brand”. Şi atunci, oamenii ajung destul de repede să-l ignore şi să-l evite în cercuri largi.

Cel care vrea să pară că simte că e ceva în neregulă. Şi ce face? În loc să înceapă să se ţină de angajamente şi promisiuni, se duce la un workshop de dezvoltare personală, unde i se spune că e special, unic, că aura lui va răzbate printre munţii mediocrităţii umane ca Hercule printre cele douăsprezece încercări şi că important e să fie în armonie cu universul.

Dragi fani ai dezvoltării personale,
Senzaţia inconfortabilă că eşti degeaba este cel mai sănătos şi util lucru din lume. Ea îţi spune că faci umbră pământului degeaba şi că ar trebui să te apuci de ceva folositor, orice ar fi acel ceva. Când vă duceţi la tabere de gâdilat egoul cu o pană de gâscă, nu vindecaţi boala. Trataţi temporar simptomul şi atâta tot. Sunteţi ca ăia cu ditamai punga de puroi la rădăcina molarului praf de cariat, care iau trei fiole de algocalmin în loc să se ducă naibii la dentist.

Durerea şi disconfortul sunt cele care-ţi spun că trebuie să iei măsuri. Măsuri concrete şi limpezi. Să te minţi singur că eşti special, în timp ce minim zece oameni ţepuiţi de tine dau acatiste să mori în chinuri mi se pare hazliu.

Te simţi ca o dronă fără rost? Cel mai probabil, chiar eşti.
Îţi displace acut senzaţia? FĂ CHESTII CONCRETE.

Mută-te în alt oraş, ia-ţi un alt job, apucă-te de un sport, adoptă un animal de companie, învaţă o limbă străină sau un instrument muzical. Va fi o dezvoltare personală mai utilă decât conectarea-cu-universul-în-spirala-iubirii. Vei simţi că, într-adevăr, se întâmplă lucruri cu tine şi că trebuie să pui osul la treabă, să progresezi. Iar satisfacţia că reuşeşti să cânţi singur la chitară acordurile de la The Unforgiven sau că reuşeşti să înjghebi o conversaţie în franceză fără să râdă interlocutorul de tine şi cu curul e o senzaţie reală, bazată pe rezultate palpabile.

Dacă ţii neapărat să te simţi glorios şi să nu faci nimic pentru asta, n-ai nevoie de o traineriţă urâtă, între două vârste, debitatoare de clişee. E de ajuns să bei o vodcă sau să fumezi o mărioară. Eventual combinate. Orice cârciumă de la colţ e plină de indivizi la fel de speciali ca tine.

Nu în ultimul rând: nevoia asta de masare perpetuă a egoului cu ulei de palmier şi cu vrăjeală de doi bani denotă o altă trăsătură detestabilă a unor oameni. Narcisismul. De ce au unii nevoie să audă la infinit că-s unici şi neaseMUIŢI, de la nişte oameni care nici măcar nu ştiu despre ce vorbesc? Cu ce te ajută asta? Cu ce-ţi foloseşte că aceeaşi traineriţă urâtă şi între două vârste îţi spune că toate minunile universului sunt în tine, deşi, probabil, te crede un avort eşuat? Când ai mereu nevoie să fii suflat în cur, nu un atelier de dezvoltare personală e soluţia. Mai degrabă o săptămână la sapă, să te trezească la realitate.

12 gânduri despre „Dezvoltarea personală aka exploatarea nevoii de atenţie

  1. Pingback: Dezvoltare personala – Doamna Lorena Lupu. | Bogdan Branzas

  2. Aici cred ca mai e un aspect de semnalat. Toti trainerii, indiferent de varsta, sex, aspect sau alte caracteristici mai mult sau mai putin relevante fac chestiile alea de dezvoltare personala PE BANI !. Ii doar fix la 2 m. in fata organului sexual ( care o fi ala ) de tine si de „capacitatile tale nedescoperite/nemaipomenite/nemaiintalnite. Asa ca, data viitoare, pentru fanii „dezvoltarii personale” ganditi-va fratilor cum rad aia si cu curu’ de voi cand se termina cursul…ei au votca/cockteil-ul sau orice altceva in fata pe banii vostri :). Macar din punctul asta de vedere ar trebui sa fim mai smecheri ca ei

  3. Se vede ca ai niste frustrari de care nu o sa scapi niciodata. Doar pentru ca nu ai avut tu noroc in viata de training-uri si ai invatat singura (si prost) nu inseamna ca noi, restul, care facem training-uri si ne ajuta si capul trebuie sa tragem la jug ca tine 😉

    • băi, mă înnebuniţi voi ăştia care nu ştiţi limba română şi aveţi impresia că „frustrări” e un cuvânt care înlocuieşte cu succes orice. ia un DEX, învaţă să te exprimi şi revino. deocamdată, dezvoltarea personală te-a ajutat doar să foloseşti cu încredere în tine cuvinte greşite.

      încă un motiv să n-o recomand.

  4. Din pacate, in experienta mea in multinationale, am invatat ca munca conteaza doar maxim 50% si constructia „brandului personal” este extrem de importanta. Lumea in care traim este politizata nu doar in Parlament, ci si in multe din companiile mari si din pacate trebuie sa ai mare atentie si la acest aspect.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s