Petronelita, sau boala degenerativă a tânărului autor

Pe măsură ce bolile trecutului au fost înfrânte, una câte una, de progresele medicinei, au apărut alte maladii, noi-nouţe, greu de diagnosticat în faze timpurii, aproape imposibil de tratat în faze avansate şi mai mult ca sigur letale. Una dintre ele afectează direct autorii aflaţi la debut şi tocmai de aceea am ales să-i avertizez pe aceia dintre domniile-voastre care intenţionează să scrie texte care urmează a fi publicate: luaţi din timp măsuri şi feriţi-vă de petronelită.

Ce este petronelita şi cum funcţionează ea?

Stadiul I: Petronelita latentă

În acest stadiu, autorul scrie încă texte decente, poveşti cu oameni simpli şi nefericirile lor. Cu textele astea empatizează foarte multă lume, drept care o serie de proşti naivi începem să aberăm că, uite, un talent. O sharuim care pe unde, că deh, un condei merită susţinut. Guilty as charged, now shoot me, mr. officer! Sharuirea şi citirea creează un mediu propice erupţiei virusului de petronelită. Ceea ce ne duce la

Stadiul II: Petronelita acută

Atins vag de o formă oarecare a succesului, autorul începe să se creadă buricul incontestabil şi imuabil al planetei şi are impresia că unicul subiect valabil, interesant şi care merită comunicat lumii este el însuşi. Drept care, autorul pune text după text şi articol după articol în care ne povesteşte, cu lux de amănunte, cât de minunat, de unic, de fabulos, de prinţ, de padişah, de faraon extraspaţial şi de prinţesă neasemuită e el. Fără urmă de simţ al penibilului. Toate textele sunt despre sinele glorios şi despre cât de interesant şi nemaipomenit e sinele glorios. Lumea începe să se sesizeze şi să murmure pe la colţuri.

Stadiul II: Petronelita acută cu tendinţe de cronicizare

Autorul convins că el e miezul şi unicul subiect care merită comunicat planetei pământ screme o carte în care reuşeşte performanţa de a-şi face autocunilingus de la prima şi până la ultima pagină. Un reprezentant Guinness Book of Records vine să consemneze recordul. Îi oferă şi un premiu în bani, din care autorul afectat de petronelită îşi cumpără nişte pompe pentru ego noi-nouţe, că i se pare că începe să răsufle pe la colţuri.

De unde urla mai deunăzi împotriva plagiatului, autorul afectat de petronelită începe să dea citate şi uită să menţioneze surse. Recomandă cartea unei prietene la modul „cumpăraţi cartea lui X, DAR MUSAI LA PACHET CU A MEA, CARE-S FABULOŞENIA SUBLIMĂ, UNICĂ, NEMAIPOMENITĂ ŞI FĂRĂ CUSUR, ŞI N-AVEŢI VOIE SĂ MĂ RATAŢI, ŞI DACĂ MĂ RATAŢI, VĂ PASC ŞAPTE ANI DE GHINION ŞI UN VIŢELUŞ BĂLŢAT.” Îşi ia fanclubul la perpulis: „O să unfrenduiesc pe toată lumea care nu-mi cumpără cartea”.

În continuare, unicitatea propriei persoane e singurul subiect care merită dezbătut. Oamenii cu ceva creier în cap fac trei paşi înapoi şi zic: „Oh, my god, what the fuck is this shit”. Sentimentalii rămân pe loc, din inerţie.

Pentru că autorul, dincolo de faptul că nu se are de subiect decât pe sine, pozează într-o sensibiloşenie complet falsă, care păcăleşte spiritele uşor de dus cu zăhărelul. Toate mesajele de admiraţie de la fani – spre deosebire de acelea ale scriitorilor normali: „ce poveste interesantă ai scris!” „ce personaje hazlii ai creat!” – deci toate mesajele sunt „TU eşti unică!” sau „lasă, muică, ai suferit, dar vine soarele şi pe strada ta.”

Pasămite, în admiraţia lor, fanii au uitat de mult că vorbesc cu un scriitor, adică un om cu harul de a plăsmui lumi şi de a contura personaje. Admiraţia şi / sau compasiunea lor sunt asemănătoare cu acelea pe care le au faţă de Mimi coafeza. „Ce mişto eşti, fa!” „Săraca, mă, a divorţat, are copii, dar lasă că e fată descurcăreaţă.” Câţi dintre voi îmi puteţi da date – fără Goagăl – despre viaţa personală a răposatului Marquez sau aceea a lui Orhan Pamuk? Care e starea civilă a lui Chuck Palahniuk? Exact, nu ştiţi.  Ăştia-s scriitori, nu aprozărese.  Creează ficţiune, nu vând chiloţi purtaţi.

 

Stadiul III: Petronelita cronică

Autorul mai scrie vreo opt cărţi despre unicitatea propriei persoane. Oamenii de bun simţ şi-au dat seama de mult de impostură şi au fugit mâncând pământul. Au rămas doar fanii Tony Poptămaş, care au o nevoie să adore pe cineva, irelevant cine, important e să zică truisme într-un limbaj accesibil.

Până când, într-o bună zi, egoul umflat cu pompa zilnic va ceda din cauza presiunii şi va exploda, învăluind acel colţişor de univers în miasma stătută a adulmecării propriilor flatulenţe. Spre întristarea omului de la Guinness Book of Records, care tocmai voia să consemneze noul record în autocunilingus.

Dragi tineri autori,

Feriţi-vă de acest flagel al secolului. E adevărat, prinde la proşti. Dacă te lingi singur în fund cu suficientă convingere, se va găsi haita de imbecili care să pună botul, din pur mimetism. Dar dacă vreţi să scrieţi din motivul just pentru care e cazul să o faceţi, şi anume, pasiunea de a spune poveşti despre oameni şi de a ţese vise atât de dense şi de convingătoare, încât semenii voştri să jure că sunt reale şi să se regăsească în ele, petronelita e moartea voastră artistică. Petronelita vă transformă în autofelatori. Veţi fi la fel de artistici, în etalarea voastră grosolană de intestine, ca doamnele din imagine.

103 gânduri despre „Petronelita, sau boala degenerativă a tânărului autor

  1. „Orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare” corect? Aş vrea totuşi să remarc faptul că nu mi se pare tocmai în regulă să ironizezi, autori din aceeaşi curte cu tine. E drept că bună sau rea publicitatea e publicitate. Ţin să subliniez cu ocazia asta, că e important să fim conştienţi că trebuie să ne susţinem ca scriitori ai aceleiaşi edituri, indiferent dacă ne apreciem sau nu, dacă ne simpatizăm sau nu, în felul ăsta mergem înainte, şi noi şi editura, dacă ne dăm în la gioale nu ajungem prea departe.

    • MrJazz, ici/colo e clar despre cine vorbeşte Lorena. Şi vreau să cred că femela asta „despre care se vb în propoziţie” merită niscavaia publicitate negativă. Cei care o cunosc, şi nu citindu-i prostiile de pe blog, ştiu ce-i poate pielea. Şi, crede-mă, e o scorpie, cu un trecut încărcat cu mult căcat. Mă mir cum poate să producă atât de mult. Mai grav e că îi mânjeşte şi pe alţii. E normal să se găsească unul/una care să traga apa după ea, altfel pute rău.

      • Eu în text scriu despre calitatea literară a unei prestaţii. Cu argumente strict literare. Hai să nu intrăm în detalii personale, chiloţăreală, intimităţi. Reciteşte partea cu Marquez şi Orhan Pamuk.

    • același comentariu. unde e ideea aia? nu trebuie să spunem că un text e prost, ci că un text nu îmi place; atenție la nuanță. oricum. o apă și-un pământ.

  2. Urăsc din inimă oamenii care promovează/vând exemplul personal. E jenibil, telenovelistic și inspirațional pentru retarzi. Prostituție.
    Nimănui nu ar trebui să-i pese.
    Cu cât ai mai multă reclamă, cu atât mai mult voi ocoli.

  3. din toata treaba asta concluzia pe care eu i-o trag: niciodata nu intra intr-o disputa publica cu o persoana care arata mai bine decat tine, fie ca dreptatea e de partea ta sau nu, opinia publica neutra(nu familie&friends) va fi intotdeauna de partea femeii care arata mai bine 🙂

    • concluzie de om vag prost, dacă mă scuzi. atâta timp cât textul nu tratează aspectul fizic, atâta timp cât nici una dintre combatante nu se vinde fizic, n-ar trebui să te preocupe aspectul fizic.

      şi pun faptul că te preocupă tot pe seama petronelitei. dacă anumiţi scriitori nu v-ar fi obişnuit să îi comentaţi ca pe animatoarele dintr-un club de noapte, aţi fi învăţat regula simplă „scriitorul se judecă după litere, nu după cur.”

      • au contraire: n-am citit decat sumar peste randuri ce ai scris aici iar de la ea nu am citit nimic, imi place ca pare desteapta si focoasa deci vreau sa i-o trag(nu neg, si tu-mi placi cam din aceleasi motive dar pt moment parca as alege-o pe ea). asa ca in orice sunt de partea ei fiindca astfel, psihologic vorbind, instinctul de vanator imi da senzatia ca ma pot apropia mai mult de ea.

        daca sunt vag prost sau clar prost nu stiu, dar poate intelepciunea consta tocmai in a nu-ti bate capul cu amanunte de ordin literar si a merge direct la esenta „oare ce mananc si ce fut in seara asta?”

        • băieţică, ai nimerit 1. pe blogul greşit. 2. la tema greşită.

          ăsta e un blog de scriitor. aici vii să citeşti. sau, mai simplu, nu vii.

          pe mine nu mă preocupă instinctele tale de labagiu, iar pe tine nu pare să te preocupe altceva decât instinctele tale de labagiu. deci, nu comunicăm. du-te pe pornhub.

        • Ce ai in cap ala??? Ala de pe umerii ?? Pai tu vb de femei ca arata bine si vrei sex cu ele ….boule, vaca o data pe an vine la tine in restul anului se duce dupa armasarii 🙂

    • oare e atât de complicat să fie pricepută o chestie atât de banală: nu e vorba de om, e vorba de ceea ce vinde/scrie/promovează.și de spiritul de turmă care digeră ce i se servește.
      tre să fii cu retard sever să te lași condus de aspectul fizic acolo unde nu e cazul. sau pubertac.
      iar aspectul fizic e de gustibus.

        • astea sunt în stare să te linșeze mai ceva ca alea din fața clinicii cu ”jesus loves babies”. cu pancarta-n cap pentru o alegere pur personală. petroneliadă. religie.

          omul prost nu va întelege umorul. nu va înțelege că nu instigi. nu va întelege că refuzi să gândești ca el.
          Cred că ai explicat destul. E inutil.

      • fata draga, ce-i asa greu sa compilezi, cum femeile se uita la fotbal doar pentru fotbalisti, eu ma uit la disputa asta doare pentru femeile implicate. mi se rupe de ce scriu sau ce promoveaza ele. cu retard sever trebuie sa fii tu fiindca ai trecut de pubertate si nu stii inca despre felul simplu in care un barbat(normal) viril incult şi cocalar vede lucrurile si care sunt prioritatile sale

        • repet: eşti pe blogul greşit şi la textul greşit. mă doare-n pix de cum vede un bărbat incult şi cocalar lucrurile şi care sunt priorităţile sale.

          GO TO PORNHUB.

        • Virgin Melinte, ia tu idolul mămicilor și tăticilor, mama de familie și amorurile juvenile neînțelese.
          Unora le place ”altfel”. Suntem diferiți. Din fericire.

  4. nu cred ca e despre pornhub aici ci despre popcorn fiindca disputa seamana cu lupta intre doua tipe hot intr-o piscina cu ciocolata. Asa ca ignora-ma si indreapta-ti energia spre oponenta..”Crash her tits and make her scream…go,go,go girls!”

  5. Cand am citit articolul m-am gandit la „Fluturi” de I.Binder (o suferinda de „petronelita”), care este cea mai imprumutata carte din biblioteca municipala. :)) Am citit-o si eu (neavand idei preconcepute), asa ca imi permit sa o critic. E, practic, o telenovela in proza, presarata ici-colo cu cugetari filosofice.

    Cateva citate memorabile:
    “eram o tanara frumusica si aveam success la barbati”
    “eram gratioasa, feminina, romantica si rabdatoare”
    “eram blonda, cu ochii verzi si voluptoasa, iar ea era bruneta, cu ochii negri si foarte slaba”
    “eram deosebita prin naturalete, umor, lipsa prejudecatilor si a franchetii”
    “am sanii mari, foarte mari, adica imensi”
    „nu voiam sa-mi stric imaginea de diva sigura pe ea”
    „ai un aer maiestuos, o atitudine demna si un zambet de diva, senin. Prin felul tau atragi atentia si, totodata, impui un respect anume”
    „Erai prea perfecta pentru mine, prea cuminte, prea inocenta…” Prea buna, prea ca la tara!
    „[…] Iar într-o zi se trezeşte cu sufletul încărcat cu regrete şi cu convingerea că e prea târziu.” Deep shit.

    Ce nu vor sa inteleaga unii cititori ai articolului tau e ca tu nu faci referire la o anumita persoana, ci la acel tip de scriitori ferm convinsi ca pot tamadui lumea cu pornografia lor inspirationala.

    • din ce scrii aici concluzia cartii e ca are sanii foarte mari dar exista un studiu recent cum ca tipele cu sanii imensi nu sunt chiar bune la pat. din ce-am trait ,tipele blonde voluptoase cu ochi mici si verzi fac mai mult amor contemplativ, in schimb brunetele slabute cu ochi negri sunt foarte flexibile si cooperante in intimitate incat mai tarziu ajungi sa legi cu ele prietenii pe viata, eu chiar am cununat una.

  6. Pingback: Pamfletul: Categorii de comentaci | Culcă-te, Gheorghe, culcă-te, Ioane!

  7. Ce articol de sueta, promovat printr-o discutie pseudo-literara si la fel de incarcata de „petronelita”, incat devine la un moment dat sinistra…
    Am incercat sa gasesc si logica linkurilor si a inflamarii generale din comentarii… dar poate ca spiritul acestui secol e prea aprins si prea combativ pe ritmuri de baywatch ca sa mai conteze care „dive” se paruiesc pentru atentia publicului. Important, vad eu, e ca trebuie sa se paruiasca.

    Nu… nu am sa mai intru sa vad daca si ce comentariu inhamat la carul cu boi al pornografiei lingvistice gasesti de cuviinta sa imi oferi ca raspuns. Am intrat din greseala aici si ar fi o alegere proasta sa repet acest gest. Pacat ca voi, amandoua, care va credeti literati si oameni de cultura, nu sunteti decat niste instrumente dezacordate ale limbii romane. Care, daca nu aveti loc in promiscuitatea unor emisiuni ca a lui maruta sau capatos sau cine mai stie ce luminatori ai poporului, va sapati singure calea spre o cat mai stralucitoare degradare. Atat a voastra, cat si a celor care, din varii motive, gasesc nimerit sa va simpatizeze aerele de printese care si-au ratat incoronarea.

    Penibil…

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s