Imposibil de domesticit

Eşti copil. Şi eşti extrem de uşor de manevrat, de învârtit cum vor ei, de deprins cu trucuri. Ţi se aruncă băţul şi tu-l aduci în dinţi, chestii de genul ăsta. Ai în aceeaşi zi Chimie, Istorie, Matematică şi Biologie, şi le înveţi pe toate, faci câte o temă la fiecare.

Apoi te faci mare. Sarcinile se simplifică. „Hau-hau, clienţii mei, structura corporaţiei noastre”. Da, bă, sarcinile se simplifică, doar că inventezi tu un limbaj şmecher, să le faci să pară complicate. Practic, ai de vânzare nişte chestii, de încasat nişte bani şi de plătit nişte facturi. Orice meserie ai avea, la asta se reduce.

După tot acel orar, în care schimbi subiectul oră de oră, ar trebui să ţi se pară relativ simplu să faci asta. Dar probabil că, în copilărie, eşti cel mai inteligent dintre „tu”-urile tale potenţiale şi pe urmă, te prosteşti văzând cu ochii.

Eu de exemplu nu pot să nu mă minunez cum pot să-mi fută direcţia câteva zile de ploaie. Cum n-am chef de nimic, deşi am câteva propuneri absolut fascinante de colaborări. Cum stau în faţa unui Word şi frec duda. Şi o frec pentru că nu am nici un chef să livrez fraze clişeu şi boringeli sinistre. Astea se scriu dintr-un fel de automatism al experienţei de jurnalist.

Dar când vrei să eviţi să ajungi sclavul clişeelor, ajungi sclavul propriilor mood-uri. Plouă, mă doare capul şi nu-mi vine nimic inteligent şi personal azi. Pierdut personalitate, o declar nulă.

Şi totuşi, unde suntem noi ăia cei care, timp de cinci zile pe săptămână, învăţam şi făceam teme la nu ştiu câte materii, şi nu era deloc dificil să facem asta?

11 gânduri despre „Imposibil de domesticit

  1. Devenind din ce în ce mai lucizi cunoaştem progresiv pe lângă informaţie, experienţă etc. şi durerea de a avea prea multe alegeri, de ‘a vedea’ involuntar anumite chestii nedorite sau simţi lucruri, fapte care ne zdruncină un pic ideea de auto-control, iar terapia printre alte metode poate fi cu succes împărtăşirea acestor simple stări de spirit, cu alte cuvinte să ştii că nu eşti singurul, adică ce ai făcut şi tu :).

  2. Ce bine ar fi fost dacă școala ar fi urmărit să ne trezească cât mai mult latura creativă! Nu ca acum: ăsta e algoritmul, înlocuiești pe X cu T și aplici formula. Nu, nu cred c-am fi avut artiști care să creeze pe bandă rulantă, la fel cum nu avem cupluri care să se îndrăgostească la comandă. Dar cu siguranță am fi avut mai mulți artiști, mai mulți iubitori de artă și o societate mai atentă la nevoile lor.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s