„Vino pe la mine, să vezi ce frumos te ignor!”

Ca orice om care scrie, primesc şi eu invitaţii la o serie de evenimente, spectacole, simpozioane, mese rotunde, etc. Şi uneori sunt cu reminder, cu „n-ai uitat, nu-i aşa” şi cu „alooou, vezi că mâine / alooou, vezi că azi”. 

Şi zic, „ok, mă duc”. Pe timpul meu, pe banii mei de taxi, pe atenţia mea pe care, poate, aş fi avut chef s-o investesc într-o sticlă de bere şi în motanul Pulică. Care are atâta simţ al adecvării încât, atunci când mă vede, să se bucure în mod vizibil de prezenţa mea. 

La care, te trezeşti la faţa locului cu un tratament ciufut şi complet antipatic, cu ignorare masivă şi „îţi arăt eu cât de puţin contezi în ochii mei”. 

Nu mi-e foarte clar ce vor să demonstreze oamenii care fac asta, după ce, subliniez, tot ei m-au invitat, cu multe remindere. Unde nu-s invitată, mă duc rar; şi chiar dacă mă duc, mă bag în seamă strict cu cine are chef să ne băgăm în seamă şi plec. Dar unde dai semnale repetate şi apăsate, e oarecum stupid să mă tratezi cu curul. Pentru că subit, tot demersul PR-istic de până atunci e anulat. 

Să ne fie clar la toată lumea: eu nu mă temenesc şi nu trag de atenţia nimănui. Nu proiectaţi asupra mea fantezii în care voi faceţi pe inabordabilii / inabordabilele, iar eu mă milogesc sub balconul vostru, că nu va funcţiona ever aşa. Am destul de multe de oferit, dar numai în condiţii de tratament civilizat. Şi, da, când tu tragi de mine să vin undeva, mă aştept să-mi dai bună ziua şi să conversezi prieteneşte cu mine. Altminteri, mă faci doar să regret timpul nealocat numitei beri şi numitului motan Pulică. Care, laolaltă, formează cea mai fermecătoare tovărăşie din univers. 

 

Un gând despre „„Vino pe la mine, să vezi ce frumos te ignor!”

  1. Banc:
    Jack, un isteţ om de afaceri, vorbeşte cu fiul său:
    Jack: „Vreau să te însori cu o fată pe care o aleg eu.”
    Fiul: „Îmi voi alege singur mireasa.”
    Jack: „Dar fata este fiica lui Bill Gates.”
    Fiul: „Ei bine, în acest caz…”
    Apoi, Jack se întâlneşte cu Bill Gates.
    Jack: „Am un fiu pentru fiica ta.”
    Bill Gates: „Dar fata mea este prea tânără pentru căsătorie.”
    Jack: „Dar tânărul este vice-preşedinte la Banca Mondială.”
    Bill Gates: „Ah, în acest caz…”
    În sfârşit, Jack se duce să se întâlnească cu preşedintele Băncii Mondiale.
    Jack: „Îţi recomand un tânăr pentru a fi vice-preşedinte.”
    Preşedintele: „Dar deja am mai mulţi vice-preşedinţi decât am nevoie.”
    Jack: „Dar tânărul este ginerele lui Bill Gates.”
    Preşedintele: „Ah, în acest caz…”
    Boon, acum de ce ti-am scrie aici acest banc vechi; pai cam asta este maniera in care vad lucrurile cei care procedeaza ca in postarea ta. Cheama cateva nume cunoscute in domeniul lor de interes crezand ca fiecare dintre ele se va excita ca „a fost invitat alaturi de” sau ” a stat la masa cu” de parca anumitor oameni le creste brusc valoarea doar stand la masa cu (ex: ) Lorena sau Lorena daca ar vrea sa se intalneasca cu alt scriitor/artist/patiser etc nu ar putea obtine o astfel de intalnire decat in cadrul simpozionului organizat de un x . Si uite asa mai multa lume cunoscuta in targ se intalneste intr-o sala la o conferinta pe teme care nu intereseaza pe niciunul dar unde x isi lanseaza revista scarii de bloc. toata lumea fericita si cu lacrimi pe obraz.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s