Primul sărut

Stelian era cu câţiva ani mai mare decât mine. Şi mă enerva faptul că nu mă lua niciodată în serios. Nu încerc să spun cu asta că nu mă asculta cu atenţie, atunci când mă întrista sau mă supăra ceva; nici nu sugerez că nu venea să mă vadă şi să joace fotbal cu mine, de cât ori îl chemam şi nu avea ceva mai bun de făcut; în schimb, mă exaspera orbirea lui deliberată la tot ce se schimbase în mine, încăpăţânarea cu care mă trata ca pe un copilaş mic şi irelevant, în timp ce, în clipele în care credea că nu îl văd, se rupea în figuri stângaci şi lamentabil, se scălâmbăia în fel şi chip, îşi pierdea întreaga naturaleţe şi se purta ca un idiot, încercând să placă graselor urâte şi proaste trecute de 20 de ani.

Simţeam cumva că în ochii lor nu e decât un alt idiot care se uită pofticios la ele şi visează să le pună mâna în locuri interzise; că stângăcia lui excitată e văzută ca o dovadă de prostie şi că ele nu ştiu nimic despre bunătatea cu care-i îngrijeşte pe cei cinci pui ai pisicii lor, Piersicuţa, despre generozitatea cu care mă lăsa uneori să-i dau gol după gol, deşi ştiam amândoi că e o concesie; despre glumele lui foarte amuzante, care nu-i veneau decât atunci când nici un factor perturbator nu-i tulbura universul interior; despre toate lucrurile subtile şi mărunte care-l făceau un tip foarte sexy, şi despre care ele nu vor afla niciodată nimic, pentru că el nu ştie să le arate, iar lor nu le pasă.

***

“Stelian?”

Ne dusesem să jucăm fotbal în poiana noastră preferată din pădure; o găsisem invadată de o familie de supraponderali şi, resemnaţi, cu mingea sub braţ şi basca în mână, ne dusesem să colindăm pădurea, să căutăm un luminiş la fel de neted, de curat – n-aveai chef să te împiedici de un boschet perfid, când alergai după minge – şi de mare.

“Da, Steliana. Asta e, sunt nesimţiţii ăia acolo. Ce vrei să fac?”

“Lasă asta. Hai să stăm!”

Şi m-am aşezat pe o buturugă. Am şi sărit ca arsă – nimerisem un convoi de furnici. Stelian mi-a dat o palmă peste pantalonii scurţi, să se asigure că insectele invadatoare dispăruseră. Am tresărit.

“Parcă-parcă mă mai pişcă ceva. Mai scutură-mă puţin!”

A bombănit ceva neinteligibil şi mi-a mai dat câteva lovituri peste fund. Apoi a întins o pătură pe o porţiune mai pietroasă şi ne-am aşezat.

“Sigur te-aş fi bătut de data asta”, a încercat să glumească.

“Stelian, vreau şi eu să te rog ceva.”

S-a uitat întrebător la mine.

“Mă laşi să îţi fac un sex oral?”

A înlemnit. A dat să protesteze, s-a ridicat.

“Tu eşti un copil! Nu se poate aşa ceva! Ce-ţi trece prin cap! E o pro…”

L-am apucat de cureaua pantalonilor. S-a oprit.

“La noi în clasă, jumătate sunt virgine, dar toate au încercat chestia asta. Şi… chestia inversă, ştii tu. Şi eu nu am văzut niciodată un penis de bărbat, decât pe computer. Vreau să pun şi eu mâna pe un penis. Iar noi suntem prieteni, e ca şi cum ne-am ajuta unul pe celălalt.”

“Nu… se poate.”

Părea foarte ezitant. Şi, din instinct, am pus foarte uşor mâna pe umflătura de sub curea.

“Măcar pot s-o văd?”

“Nu!”

“Doar s-o văd. Gândeşte-te că nu am văzut nici una până acum. Poate mâine mă calcă tramvaiul şi o să mor fără să văd cum arată. Hai, lasă-mă să mă uit puţin…”

Şi i-am desfăcut uşor de tot catarama. A încercat să se retragă, dar fără prea multă convingere. I-am apucat capătul fermoarului.

“Pot să trag?”

“Trage”, a şoptit după o lungă pauză, în care am stat nemişcată, aşteptându-i acordul.

Întâi, mi s-au revelat câteva firicele de păr; apoi lenjeria intimă albastră-închis; şi, de după ea, scoţând capul ca într-o misiune de recunoaştere… penisul. L-am atins. Era cea mai fină piele pe care pusesem mâna vreodată. Brusc, jumătate din înjurăturile pe care le auzisem în diverse împrejurări mi s-au părut urări de bine.

“Pot să îl sărut?”

Amuţise. Stătea şi se uita la mine.

Mi-am lipit uşor buzele de capul descoperit, fierbinte. A scos din geamăt.

“Deschide guriţa”, a murmurat.

A început să-şi plimbe penisul în jurul buzelor mele, frecându-se de ele.

“Ai mare grijă la dinţi, să nu mă atingi. Partea aceea din vârf este cea mai sensibilă. Gâdilă-mă uşor, cu vârful limbii. Asta mă excită.”

În timp ce făceam ce-mi ceruse, a început să respire din ce în ce mai dificil.

“E bine ce fac?”

“Da. Gâdilă orificiul ăla din vârf cu limba. Aa…”

Geamătul devenise zgomotos.

“Ia-mi-o, te rog, în gură. Ai grijă la dinţi. Nu trebuie să faci tu nimic, mă mişc eu”, a şuierat răguşit, apucându-mă de cap şi împingându-mi-se printre buze.

Era fraged, fin şi tare. Îmi plăcea să-mi frec limba de el.

“Da, exact aşa. E bine…”

S-a împins puţin prea tare. Aproape că m-a sufocat. Am icnit şi am simţit că ochii mi se umplu de lacrimi. A observat că exagerase, şi-a retras penisul şi, pentru prima oară în viaţă, m-a sărutat pe buze. Lung şi blând.

“Iartă-mă, micuţa mea, am uitat că tu n-ai mai făcut asta niciodată.”

2 gânduri despre „Primul sărut

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s