Iubirea nu e de ajuns

Ăsta e unul dintre clişeele pe care poporul de rând, mai ales ăla cu înclinaţii sentimentaloide, adoră să le cultive. „Iubire să existe, că restul se rezolvă.” „Atâta vreme cât vă iubiţi, maică…” „Tot ce-ţi trebuie e iubire!” şi aşa mai departe. 

Partea cea mai nasoală cu inepţiile astea e că le auzi prima oară la vârste extrem de fragede şi, ca o consecinţă, începi să pierzi vreme valoroasă luptând pentru a-i modela pe diverşi care pretind că te iubesc, în aşa fel încât, pe lângă iubirea lor, să simţi că trăieşti şi tu. 

Pe când adevărul e că iubirea în sine nu e niciodată suficientă. Iubirea în sine are valoare doar dacă se grefează pe o armonie a lucrurilor pe care oamenii le doresc unul de la celălalt. 

„Ar trebui să iubim necondiţionat!” Ăsta e un bullshit uriaş. Iubirea masculină e condiţionată de lookul feminin, iubirea feminină e condiţionată de tandreţea şi atenţia pe care bărbatul iubit e dispus să le investească în relaţie. Subliniez „bărbatul iubit”, ca să nu înţeleagă toţi stalkerii pisălogi şi nesăraţi că ar fi cazul să înceapă să mă frece neamuzant la icre. 

Exemple concrete: Ion şi Mărioara se iubesc de le dă sângele pe nas. Dar Ion îşi doreşte o femeie predominant casnică, să dormiteze împreună pe canapea, pe când Mărioara a dat de gustul antreprenoriatului şi tocmai îşi face firmă, stă la coadă la finanţe după actele de înfiinţare ale companiei. Nu trebuie să fii Mama Omida să prevezi divorţ cu strigături. 

Gigi şi Veta au o chimie cât tabelul lui Mendeleev. Veta e PR, pasionat de ceea ce face. Gigi îşi concediază vechiul PR… şi angajează pe altcineva să-l reprezinte! Din nou, intuieşti o despărţire ca-n filme cu duşmănii, fără ca cineva să mai adauge un detaliu la povestea asta. 

Pamfilica vrea copii grav. Îl iubeşte pe Gigel de moare. Dar Gigel vrea beţii în cârciumi. Deznodământul e atâââât de evident. 

*

Concluzia e simplă şi scurtă. Nu „el e un bou” şi „ea e o vacă”, deşi nici astea nu sunt excluse. Concluzia e că, dincolo de sentimente, mai trebuie ca oamenii să-şi şi dorească aproximativ aceleaşi lucruri unul de la celălalt. Că dacă nu, iubirea se ofileşte şi cade. 

6 gânduri despre „Iubirea nu e de ajuns

  1. Îmi pare rău, dar aia nu e iubire… Sincer să fiu, io cred că iubirea e ceva mai mult decât cotârceala aia de ‘cinci minute’. Şi cred că are de-a face cu a înţelege şi vrea ce vrea celălalt. 😀

  2. Pe de-o parte, nu te îndrăgostești de o femeie pentru look-ul ei (deși așa apare). E adevărat că fetele care arată foarte bine au din start un atu, dar s-ar putea să nu fie vorba de cauzalitate ci de corelație. Voi toate vă îngrijiți, vă machiați etc, de fapt ceea ce îl atrage pe un bărbat la o femeie este carisma ei. Aspectul fizic este, dacă vrei, o consecință exterioară a acestei carisme lăuntrice, și nu-i obligatoriu. N-ai văzut niciodată fete senzuale, în jurul cărora roiesc bărbații, și care n-au neapărat un chip frumos? Ține de un anumit vino-ncoa’, zodiile de apă (rac, pești, scorpion) îl au mai mai pronunțat de obicei. De altfel, există mai multe cupluri decât fete frumoase. 🙂

    În ce privește tandrețea și atenția masculină ca factor esențial pentru iubirea femeii, îți dau dreptate.

    Pe de altă parte, există iubiri și iubiri. Sigur că o iubire „obișnuită”, de fapt palidă, nu-i de ajuns pentru mai nimic. Dar există și excepții, adică iubiri pe bune. Am avut un amic care era atât de îndrăgostit de o fată încât era orb la defectele ei. Pentru că părinții i-au interzis să mai iasă cu ea, și pentru că prietenii au încercat să-i deschidă ochii, s-a certat cu părinții și a renunțat la prieteni. Iar pentru că ea a plecat la facultate într-un oraș mare, s-a urcat și el în tren, cu bani cât să-i ajungă pe vreo două-trei săptămâni, cu abia liceul terminat, fără să cunoască pe nimeni, căutându-și chirie și job. A găsit într-un final, când era disperat, ca vânzător de pantofi la ceva magazin anost și mic. Lucra de dimineața până seara dar câștiga suficient cât să-și plătească chiria, să-și ia mâncare și s-o scoată pe ea în oraș.

    Ulterior tipa s-a plictisit de el și l-a schimbat cu altul. Așa că aș putea concluziona că iubirea ei n-a existat deloc, în timp ce iubirea lui n-a fost de ajuns ca să-i țină împreună. Dar a fost de ajuns ca la 28 de ani el să devină director, reușind pe cont propriu.

  3. „Ion şi Mărioara se iubesc de le dă sângele pe nas. Dar Ion îşi doreşte o femeie predominant casnică, să dormiteze împreună pe canapea, pe când Mărioara a dat de gustul antreprenoriatului şi tocmai îşi face firmă, stă la coadă la finanţe după actele de înfiinţare ale companiei. Nu trebuie să fii Mama Omida să prevezi divorţ cu strigături. ”

    Uite, eu nu prevad divort cu strigaturi. Prevad divort civilizat, surprinzator de amiabil- si posibil o amicitie mai apropiata sau mai distanta pe viitor. Daca Ion si Marioara se iubesc cu adevarat, si daca sunt oameni destul de sensibili si de lucizi incat sa inteleaga exact ce spui tu- ca iubirea nu e de ajuns, o sa se desparta nu fara sa sufere, dar avand grija de a se rani cat mai putin omeneste unul pe celalalt. Atunci cand iubesti, vrei ca persoana iubita sa fie fericita. Atunci cand iubirea nu e de ajuns, stii ca persoana iubita ar fi mai fericita fara tine. Si cand vezi clar ca nu s mai poate, you take it. Chiar daca simti ca iti pierzi echilibrul si lumea se prabuseste in jurul tau. Daca, sa zicem, Ion prefera ca Marioara sa fie nefericita cu el si sa ‘salveze relatia’- ce-o fi insemnand si aia- in loc sa fie fericita far el- aia nu e iubire. E posesivitate, orgoliu, ce vrei tu. Dar nu iubire.

    Mi-o pot imagina pe Marioara zambind fortat pana cand zambetul incepe sa vina de la sine, interzicandu-si sa sufere, pentru ca stie ca Ion nu vrea sa sufere din cauza ei. Mi-l pot imagina pe Ion, divortat de vreo trei ani de Marioara, acum antreprenoare de success si pregatindu-se de nunta cu Gigel, care o sustine in tot ce face, admirandu-i successul fara ranchiuna; simtindu-se poate eliberat de o viata care nu ar fi fost pentru el. Mi-o pot imagina pe Marioara cunoscand-o pe Floricica, noua gagica a lui Ion, care doarme cu el pe canapea si-i face zilnic ciorba, simtindu-se nu ofensata, nu geloasa ci, dimpotriva, fericita stiind ca Ion a gasit in Floricica ceea ce ea n-a putut sa ii ofere niciodata. Si poate ca, intr-un fel pur platonic, lipsit de propriu-zisa dorinta si niciodata pe deplin exprimat, in tot acest timp, Ion si Marioara nu inceteaza niciodata sa se iubeasca; iar asta nu imputineaza sau nu contrazice cu nimic iubirea pe care o simt pentru Gigel, respectiv Floricica.

    Spun toate astea pentru ca le-am trait.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s