Despre idioţenia părintească

Să anticipez toate reacţiile de genul: „Hăăă, tu n-ai copii, nu ştii cum e…” Da, n-am copii. Dar am un motan de zece ani, l-am alăptat cu biberonul de când era cât un degetar, am avut grijă de el prin toate bolile de care a suferit vreodată, inclusiv un blocaj renal care a presupus să-l ţin cu sondă şi cu pempărşi o lună, şi să-l duc de trei ori pe zi la injecţii, şi m-a costat peste 1.000 de euro, şi, una peste alta, trăieşte şi e bine. O fi şi materialul genetic bun, dar ideea e că ştiu să am grijă de o altă făptură, dacă vreau. 

Şi de câte ori cineva m-a îndemnat la vreo cruzime oarecare faţă de motanul meu, i-am luat familia la rangă. Verbal, e adevărat. 

Dacă aş avea un copil, şi cineva m-ar îndemna la vreo cruzime oarecare faţă de el, probabil că acel cineva ar sfârşi spânzurat de coaie în mod misterios în faţa Mitropoliei. De ce fix în faţa Mitropoliei? Că-i zonă frumoasă, cu copaci, ai de ce să-l spânzuri. 

Apoi, vine câte o ştire ca asta. O vacă odioasă îşi duce copilaşul la dentist. Ăla mic începe să urle. Dooh, logic. Şi eu urlu pe interior de câte ori mă duc la dentist, deşi Mona mea mă ştie de colerică şi îmi face anestezie în loc de bună-ziua. Dar asta e, unii suntem naturel simţitor. 

Şi mama, fiinţa care se presupune că trebuie să-ţi ofere grijă, tandreţe, iubire, ghidare gentilă printre adevărurile vieţii, bate la copil ca la sac, pentru că în mintea ei de animal fătător lipsit de discernământ, ăla o „face de râs” în faţa bovinei şi mai crâncene care e dentistul. Şi care O ÎNCURAJEAZĂ. 

Să fi fost eu mama respectivă, dentistul ăla ar fi fost găsit plutind, în pungi de-un kil, în Cibin. (Pasămite, chestia s-a întâmplat în Sibiu.)

Cam atât despre mitul ăla cu ardelenii care-s animale mai evoluate decât restul patriei.

9 gânduri despre „Despre idioţenia părintească

  1. „Dacă ai avea un copil” în 2014, când ai bani, casă şi smartphone. De fapt, e foarte posibil să ai un copil ceva mai târziu, 2017, 2018. Poate chiar după ce se trece la zona euro.

    „Dacă ai fi avut un copil” în 1984, ai fi avut alte motivaţii, fiindcă aşa avea lumea pe atunci: apartament de la Stat, promovare la serviciu, respectul şi simpatia celor din jur, fără de care viaţa ar fi fost şi mai rea decât era. Tipa care nu avea copil „era curvă” şi cea care avea „a stat cu cracii în sus ca să-l facă”.

    Ori dacă una a făcut un copil pentru asemenea motive, când puştiul o face să piardă beneficiul aşteptat de pe urma lui, îşi pierde controlul şi îl snopeşte în bătaie. Nu e pedeapsă, e pur şi simplu reacţia isterică a unui frustrat. Ca atunci când repari un mecanism, vezi că nu merge şi îi dai un şut.

    PS La minutul 1:05, puştiul primeşte o directă ca la box. Genul de lovitură pe care dacă i-o dai unui adult de aceeaşi vârstă şi greutate, cade jos.

    Dar, de, o merita, era obraznic etc

      • De fapt altceva e mai nasol şi te face să bănuieşti lucruri şi mai rele care nu se văd:

        Dacă un adult îi dă un pumn în maxilar altui adult ca în scena de la minutul 1:05, Garcea îi ia de urechi pe amândoi, îi duce la secţie şi îi amendează pentru că s-au încăierat, în baza Legii 61/1991.

        Dar dacă e bătut un puşti de 7 ani, oamenii autorităţilor nu se mişcă decât dacă incidentul ajunge în presă şi stârneşte scandal, în rest „era obraznic şi şi-o merita, era nebătut la timp”.

        Se vede treaba că la noi e o faptă mai onorabilă să îi dai un pumn unui puşti, cu pixelu’ albastru cu tot, decât unui egal 🙂

      • nu, deloc, şi ai mei erau genul ăsta, dar nu apelau la corecţii fizice, strângeau eroic din dinţi în societate şi se limitau la un tămbălău înfiorător după ce ne întorceam acasă

        începusem să am alergie la orice „mers în vizită” şi să am gânduri de criminal în serie precoce vizavi de baborniţele sinistre, în fine faţă de toate creaturile cu textul „copilul nu ne salută”
        de dinainte de vârsta şcolară insistam că pot foarte bine să stau singur acasă, nu-i nevoie să fiu luat în vizite; asta m-a făcut destul de nesociabil la vârstă adultă

        probabil copilul din clip o să-i dea mamă-sii înapoi palmele cu dobândă când va fi creşte – asta ar putea fi o consolare
        din păcate e probabil că va avea un comportament violent în general, nu doar faţă de vita în cauză

        • Ah, mai era si aia: „nu stiu maica ce l-a apucat sa o omoare pe Cutarica, era baiat bun, zicea saru’ mana, dadea binete!” Adicatelea asta e unicul criteriu in a-ti demonstra buna educatie. Ce ma distrez! 🙂 Saru’ mana, deci, altfel e de naspa!

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s