Ieri, am fost la un spectacol excelent, despre care am scris aici. Şi mi-a amintit o chestie sinistră din liceu.
Aveam o proastă lamentabilă pe post de profă de română. Cum recunoşti prostul? Din faptul că nu te lasă să spui lucrurile cu cuvintele tale. Dacă-şi aude fraza reprodusă papagaliceşte, eşti de zece. Dacă spui fix acelaşi lucru, cu alte cuvinte, eşti de şapte.
Despre Eminescu, vacii sinistre îi plăcea să spună „pe perioada târzie a creaţiei, remarcăm scuturarea de podoabe”. Ţinea la „scuturarea de podoabe” cum ţinea Dan căpitan de plai la pământul ce tresare şi care-l recunoaşte. Poate îi amintea de vremurile imemoriale când îşi scuturase ultimul flăcău din satul natal.., în fine. Cert e că-i plăcea scuturarea şi nimic altceva.
Eu, pe de altă parte, mă simţeam ultima maimuţă dacă trebuia să reproduc mot-a-mot expresii. Iar scuturarea mi se părea bleah. Şi am scris „şi-a simplificat şi esenţializat mijloacele de expresie”. Iar vaca, frustrată de absenţa scuturării, mi-a dat opt. Cei care au scuturat-o şi i-au reprodus mecanic lecţia, au luat zece.
Voi aţi avut parte de proşti cu catalog şi băţ de dascăl? Ce expresii fixe le plăceau?
Dragoste la prima cafteală 
La istorie, aveam o profă’ carte îți dicta toată lecția și te nota prin lucrări de control. Ceea ce însemna că trebuia să copiezi de două ori ditamai proza. Unii pur și simplu își făceau lucrarea acasă, cu o zi în avans.
Și la educație. Dacă nu executai săriturile în parametrii stabiliți de el, nu luai 10… 😀
Fixurile nu le mai rețin. Dar am avut o profă’ faină la română. Însă de fiecare dată când venea cu pălărie la oră, o asculta pe o anumită colegă (printre alții)… 🙂
Daca profa ta mai este pamanteana potzi sa-i transmiti ca o las sa participe la scuturarea de podoabe-mi. Judecand dupa nota nu prea le ai cu scuturatul de podoabe
Sincer profi tampiti nu am avut. Intamplari hazlii da. Pot vb de una la UNATC la un curs de comunicare cand un tip care nu a venit la cursuri si dorea sa treaca a fost pus sa lustruiasca bocancii lui Amza Pelea din cls cu numele actorului
Tot din seria „intamplari haioase”, la mine la liceu.
Cu ocazia comemorarii Holocaustului, profa de istorie ne duce la muzeu/screning de documentar/discutie cu supravietuitori. Event foarte interesant.
Dupa cum se intampla cu incalcelile comunicatiei in organizatie, insa, profa de istorie a uitat sa-i spuna profei de romana, cu care aveam ora dupa aia, ca suntem la event; asa ca profa de romana ne-a pus tuturor absente, pe care ni le-a motivat diriga.
Si la urmatoarea sedinta cu parintii:
-Aaaaa… Sa stiti ca toti elevii au niste absente motivate pe data de (kkx), pentru ca au fost cu doamna profesoara de istorie la…aaa…aia…cum ii zice…asaa..la SARBATORIREA Holocaustului!
Tot o profesoara de romana, mi-a fost si diriginta un an, am tinut la ea, ca diriga stia sa se poarte, dar ca profesor era sub masa. Nu intelegeam intr-a opta ceva cu propozitia subordonata subiectiva si mi-a zis clar „io nu-ti pot explica acuma, las’ca este-n carte”. La fizica l-am avut pe un profesor care vorbea sasait si cu precipitatii, spunea „no, iaca, marea filozofie”(suna mai bine ca imagine aiditiva asta, dar in fine!)…Era cel mai stresant prof din cati am avut.
*auditiva
Am avut una de fizică, printr-a şaptea. Ghinionul ei, a urmat uneia de mare talent pedagogic, prin clasa a şasea, care nu a predat nicio lecţie, ne-a lăsat pe noi la începutul anului să ne alegem benevol şi voluntar câte un subiect, să ne facem planşe şi să pregătim experienţele, şi să predăm lecţia respectivă colegilor, ea neintervenind nicidecum. Nici măcar nu ne asculta şi nu ne dădea lucrări de control.
Scârbiţi de prostia celei din a şaptea, tipicara, am înfiinţat un tribunal şcolar extraordinar, care a condamnat-o pentru reducerea gravă a nivelului intelectual al tinerilor ei elevi, la spargerea unui geam de la apartament şi aruncarea preşului la gunoi. Sentinţa a rămas definitivă şi a fost executată după o săptămână.
Uau! Ti-a predat cumva Popovici de la Mate-Fizica din Zalau?
Mai trist e ca dupa liceu dai de alti prosti cu catalog in facultate.