Şase motive retardate pentru a deveni mamă. Şi unul corect.

Ieri, am ieşit la cafea cu o gaşcă de fete. Şi, din vorbă în vorbă, din subiect de râs  în subiect de râs, toate am descoperit că am avut copilării oribile. De ce? Pentru că, nu ştiu cum se face, dar toate mamele noastre  au ales să ne aibă din motive absolut ridicole. Pentru a scuti alţi potenţiali copii de copilării dezastruoase ca ale noastre, iată o trecere în revistă a motivelor absolut eronate pentru maternitate. Motive care nu lasă în urmă decât o femeie frustrată, cu o povară de gât, şi un copil care-şi petrece primii doisprezece ani din viaţă dorindu-şi să nu se fi născut, pentru că simte în mod acut faptul că deranjează. Deci, fetelor, iată de ce să NU  contribuiţi la creşterea populaţiei Terrei (care, oricum, e deja suprapopulată).

1.       Presiunea partenerului

Din motive care diferă de la caz la caz,  mulţi bărbaţi preferă să-şi ştie nevasta ocupată. Fie că ideea că şi ea are o carieră îi calcă grav pe nervi, şi-i face să se simtă mai puţin „capul familiei”, fie că vor să calce strâmb şi o femeie cu timp liber e mai vigilentă decât una care a stat toată noaptea să aline pruncul din orăcăitul inexplicabil, cert e că mulţi, foarte mulţi bărbaţi ajung să-ţi explice după un timp că e datoria ta să naşti pui vii şi să-i hrăneşti cu lapte, că de-aia te-a făcut Dumnezeu mamifer.

Dacă cedezi, sătulă de insistenţe sau speriată că te va părăsi, toate spumele tale pentru nopţi albe, mameloane iritate, kilograme în plus se transferă asupra bietei fiinţe absolut nevinovate, care n-a cerut să se nască. De aceea, noi, comitetul copiilor neiubiţi, te implorăm: nu o face. Trăieşte-ţi viaţa, ieşi prin discoteci, fă sex cu cine-ţi place, distrează-te şi fă copii după ce ţi-ai potolit toate curiozităţile. Măcar vei şti să dai sfaturi realiste despre sex, când copilul va face 14 ani, nu sfaturi de muiere frustrată, care îşi învinuieşte inconştient copilul pentru tot ce a pierdut. Iar dacă boul nu înţelege că tu nu eşti pregătită pentru a renunţa la beţiile de la ora 3, părăseşte-l. Adevărata dragoste înseamnă să înţelegi. Nu să impui.

2.       Nevoia de şantaj

Multe femei se simt insuficient iubite şi atunci, mecanismul din capul lor e următorul: „Dacă îi torn lui Vasile un plod, sigur va fi mai iubitor, mai afectuos, mă va căuta în coarne şi se va umple subit de responsabilitate părintească.”

Dacă Vasile ar avea de gând să se comporte iubitor, ar face-o pur şi simplu. Un bărbat care te iubeşte, te iubeşte. Şi motorina respectivei iubiri e în el şi în tine. În nici un caz în instrumente de şantaj cum ar fi „oops, bă, Vasile, sunt în luna a patra, ce facem?”

Iar dacă Vasile nu mai e iubitor, poate nu mai simte nevoia să fie. Poate relaţia s-a consumat şi nu-l mai atragi. Se întâmplă. Poate aşa e felul de a fi al lui Vasile. Te-a curtat un timp, te-a avut, i-a trecut euforia şi a revenit la stilul nepăsător pe care tu nu i-l ştiai. E mult mai simplu să-i spui: „Băi, Vasile, mă deranjează că nu eşti iubitor, putem face ceva în privinţa asta sau ne căutăm, fiecare în parte, parteneri iubitori?”, decât să faci copilul, să descoperi că burta şi depresiile tale de gravidă îl mută definitiv la mă-sa, apoi să te răzbuni ani în şir pe biata făptură inocentă că a fost un instrument de şantaj neadecvat.

3. Spiritul de turmă 

AKA: Toată  lumea face chestia asta, deci trebuie s-o  faci şi tu.

Cred că principalul motiv al nefericirii profunde a celor mai mulţi oameni este că pierd timpul încercând să se alinieze la ce face toată lumea, în loc să identifice ceea ce-şi doresc ei, ca personalităţi de sine stătătoare.

Eu am simţit că încep să trăiesc abia în clipa în care am rupt legătura cu toţi cei care-mi spuneau ce trebuie OBLIGATORIU să fac (pe bază de “toată lumea” sau pe bază de “vecina noastră de la trei”) şi am luat-o pe cont propriu.

Hai să zicem, dacă toată lumea poartă de mâine pantaloni mov cu pene pe fese, eşti doar ridicol, dar nu doare. În schimb, să accepţi lungul şi durerosul proces al maternităţii doar pe bază de “toată lumea”, fără să-ţi asumi ce înseamnă de fapt, e o tâmpenie majoră. Evident că tot pe bietul copil te răzbuni pentru că ţi-ai luat povara lui pe gât să nu cumva să cazi din rândul lumii. Nicidecum pe propriul tău spirit conformist. “Mai bine nu te aveam!” “Ei, uite, în sfârşit un punct în care suntem de acord!”

4.       Nevoia de animal de companie

 

„Te-am făcut pentru că mă simţeam singură şi neînţeleasă”. „Şi ce trebuia să fac eu, un sugar incapabil de sunete articulate?”, mă întreabă prietena mea. „Să trec direct la Sigmund Freud?”

Cert e că, în clipa în  care ai apărut pe lume să fii leac de singurătate cuiva, eşti tratat, de mic, ca o ustensilă. Nimănui nu-i dă prin cap ideea vagă că, eventual, şi tu eşti o fiinţă umană cu personalitate  proprie. Trebuie să-ţi placă ce-i place ei, trebuie să-ţi displacă ce-i displace ei, fiecare părere personală e pedepsită aspru şi fiecare iniţiativă dă naştere la scene de cruzime familială.

Mda. Eu am animal de companie, nu copil, şi tot nu-l sufoc în halul ăsta. Nu-l silesc să fie vesel când sunt eu veselă, să fie obosit când sunt eu obosită şi pupăcios când am eu porniri afectuoase. Brutalizarea stărilor cuiva, ignorarea nevoilor lui mi se pare cea mai crasă formă de neiubire. Ajunge să te uiţi la pisoi şi-ţi dai seama că moare de somn şi că e în regulă să-l laşi să doarmă. Cred sincer că lucrul ăsta e valabil şi pentru copii.

Continuare aici.

 

10 gânduri despre „Şase motive retardate pentru a deveni mamă. Şi unul corect.

  1. Interesant articol. Acum intzeleg de ce oamenii cu ceva minte sunt pe cale de disparitie si de ce gibonii se imultesc ca iepurii. Cred ca trebuie sa imi cresc pe langa casa o turma de giboni de diferite culori ca sa ma pun la adapost pentru batranetze. Daca ma las in seama pasaricilor voastre o sa ajung cersetor la poarta lui ,,haifangang si haifainfan,,. Copii nu se fac dupa o logica si momentul potrivit. Tot timpul nu este momentul potrivit si locul potrivit.

  2. Cu acest articol, mi-ai recastigat simpatia, chiar daca ne-am cam intepat nu demult. Bravo. De-ar gandi toate femeile ca tine…..

    A scris azi un blogger… Zice sun studiu ca, „femeile cu cat devin mai inteligente, cu atat isi doresc mai putin sa aiba un copil”….deci, cred ca asta spune totul…

  3. Mai există motive:

    – pentru alocaţie (comune dintr-o regiune rromânească în care se bea mult şi lumea e foarte religioasă 😛 );

    – pentru cerşit şi furat, cât nu are 14 ani şi nu răspunde penal (conlocuitorii bronzaţi 🙂 );

    – pentru a-l forţa pe Dorel la căsătorie / la plata pensiei alimentare 😀

  4. Fiecare dintre noi are în „setările din fabrică”, nevoia de a zămisli urmași. Trebuie însă să abordăm cu responsabilitate problema și să ne asigurăm că sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții, înainte de a renunța la contracepție:
    – există un partener care își dorește și el un plod și are disponibilitatea de a-și asuma greutățile creșterii unui copil (deși înainte de primul copil, părinții habar n-au în ce se bagă)
    – viitorii părinți au suficiente resurse financiare stabile pentru a putea asigura creșterea și educarea progeniturii
    – viitorii părinți au un nivel de maturitate suficient pentru a crește responsabil un copil
    – amândoi au disponibilitatea de a învăța. În cele 9 luni de sarcină, viitorii părinți ar trebui să pună serios mâna pe carte, să aibă o bază teoretică solidă pe care să-și sprijine o conduită comună, unitară.
    – conștientizarea și asumarea rolului de model. Crezi că ești în stare să nu fumezi și să nu înjuri în prezența copilului tău? Copilul tău îți va imita TOT: limbajul, gesturile, obiceiurile legate de curățenie, bârfa.

  5. uite d’aia imi place mie ce scrii tu! ca spui lucrurilor pe nume para sa te ascuzi dupa deget. ma astept acum ca toate mamele din lumea intreaga sa se scandalizeze grav pentru ca odorul lor e facut din motivele alea corecte. cel mai trist mi se pare sa ai acea copilarie in care realizezi de prea devreme ca mama/tata te iubeste ca pe ochii din cap, dar in realitate iubeste ideea de tine si de ce ai putea tu sa devii (eventual un vis din tinereti apuse pe care nu au ajuns vreodata sa-l realizeze), si nu pe tine si ce esti in realitate. si din pacate e tare greu sa suprapui persoanele astea doua, care de multe ori sunt al naibii de diferite.

  6. Mă înscriu și eu în comitetul copiilor făcuți de dragul de-a fi făcuți, pentru ca mai apoi să ți se spună toată viața că ”nu ești bună de nimic” și că ”eu, de fapt, nu te-am vrut niciodată. Bețivul de tac-tu te-a vrut”, ”mai bine te dădeam pe gârlă” bla bla bla.:D. Iar acum, extraordinar de iubitoarea mea ”mamă”, care m-a lăsat la trei luni cu tata și a revenit pe la cinci ani, că nu mai avea un prost care să-i ofere un acoperiș deasupra capului, se plânge la toate neamurile că refuz să vorbesc cu ea. (De fapt, problema e că refuz să-i mai finanțez țigările).

    • Anamaria – NU CUMVA SUNTEM FRATI ?! Aceleasi lucruri mi le spunea si mie mama….mai demult….acum cand am peste un sfert de secol de viata, s-au domolit treburile astea….. Oare de aceea e atat de greu sa devii ceva in viata asta, din cauza ca nu esti copil dorit, ci doar nascut DIN SANTAJ, pentru ca mama ta sa se marite cu tatal tau ?! Sau de fapt problema este….ca m-am nascut in Romania ?!

  7. ai foarte mare dreptate in acest articol multi copii sunt facuti din aceste motive si din cauza ca parintii sunt inconstienti, imbecili, dobitoci cel mai mult are de suferit copilul ….

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s