Din seria Filme de megacăcat: Avocatul diavolului

Scriam eu rubrica Icon a următorului număr Tabu – Charlize Theron, de această dată, când mi-am amintit unul dintre cele mai sinistru de proaste filme în care a jucat femeia. Avocatul diavolului, cu Keanu Reeves (bine utilizat, apoi dat de gard) şi Al Pacino (irosit).

E extrem de grav să fii în vă leat 1997, să faci un film care începe extrem de realist, apoi să nu poţi sugera profunda coruptibilitate a avocatului vanitos decât punându-i-l în faţă pe însuşi Satana. Filmul ăla e de o redundanţă, o stupizenie densă şi atroce, un gore complet penibil şi gratuit, într-un context rezolvabil altfel şi, per ansamblu, e perfect pentru mămăi de 78 de ani din sate fără electricitate, care să-ţi zică la final: Vezi, Vasilică? Eu ţi-am zis să nu te duci la oraş, dar tu nu şi nu.” Iată şi primul paradox: cum e să faci un film pentru spectatori atât de înapoiaţi încât să nu ştie ce-i aia electricitate?

În filmul ăla, Reeves e singurul care se scoate actoriceşte. Al Pacino e cel mai prost din tot ce am văzut cu el. De fapt, nici n-ai cum s-o arzi arogant un film întreg şi să nu fii penibil. Charlize, în rolul proastei care simte c-o terorizează ceva vag şi nu pleacă, e de un penibil şi mai dureros.

Iar replica: „Fiule, fute-o pe soră-ta vitregă şi creaţi antichristul!” pare mai degrabă smulsă dintr-un thread de trolaje de pe 4chan, decât replică reală de film care vrea să ne moralizeze, să fie bine să nu fie rău.