Mă tot gândeam eu aşa…

Ce iubesc eu cel mai mult să fac în timpul liber? 

Răspunsul din ultima vreme: Să mă joc cu diverse animale şi să am grijă de ele. 

Bun. Păi… cum ar fi să dau admitere, la un moment dat, la medicină veterinară? Medicii care iubesc cu adevărat animalele şi le consultă cu tandreţe autentică  sunt numărabili pe degetele de la o mână. Iar eu chiar aş pune suflet. 

Am destule chestii din care să mă întreţin cât fac facultatea. În fond, dacă Dani Klein a făcut filosofia la 50 de ani, eu de ce să nu fac facultatea veterinară la 30? 

6 gânduri despre „Mă tot gândeam eu aşa…

  1. Hmmm… cateva intrebari la care sa-ti raspunzi:
    1. Ai avea taria sufleteasca sa vezi in fiecare zi animalute suferind? ai avea taria sufleteasca sa nu cazi in depresie atunci cand se intampla sa nu le poti salva? Daca iti vine la cabinet, sa zicem, o pisicuta batuta si mutilata de niste nemernici, poti sa te concentrezi nu pe de ce copac i-ai spanzura de limba pe nenorociti si cat de tare i-ai bate, ci pe ce sa faci acum, in momentul asta, sa nu se mai chinuie matza?
    2. Cum te-ai impacat cu chimia si biologia in liceu? O sa cam trebuiasca sa le mananci pe paine.
    3. Cu indemanarea cum stai? Te-ai vedea facand operatii sau administrand zilnic injectii unui cutzu nervos care tremura si clantane in toate directiile?

    Daca la toate (si la altele relevante la care nu m0am gandit) raspunzi „Da, bai, pot!”, sincer- go for it!

  2. Daca intr-o anumita perioada iubesti sa faci ceva asta nu inseamna ca tre sa faci si o fac in domeniul ala. Din ce vad eu in ultima vreme te joci cu gibonii. Poate este mai potrivit doctor de giboni.Cum ramane cu romanele erotice?

  3. SI eu mi-am dorit sa fac medicina veterinara, dar am realizat ca nu iubesc toate animalele, ci doar pe cele mici si dragute. Serpi si tarantule nu as fi putut trata, la vremea aia. Nici acum nu mi-ar fi prea comod, dar as lua-o ca pe o provocare. M-am mai gandit si la ce zice ralucahippie, la cat de tare m-ar afecta sa vad animale ranite in fiecare zi. Iar unele dintre ele nu pot fi salvate. Sa fac o injectie mortala unui animal, chiar daca stiu ca sufera si nu mai poate fi salvat…asta sigur nu as putea.

  4. Important e sa deschizi si o clinica veterinara dupa absolvire, cred ca s-ar potrivi cu persoanalitatea ta.
    Cum pisica mea Betty , are 9 luni, sper sa mai apuce ani buni sa vin cu ea la consultatii. Ma gandesc sa nu-ti pierzi romantismul si sa te tenteze banul, sa lucrezi intr-un abator, dupa facultate.

  5. E foarte uşor să îndeplineşti un obiectiv mic şi precis cum ar fi să intri undeva, chiar şi la Medicină Veterinară, Mai complicat e să te descurci după. Comuniştii ştiau asta mai bine ca noi: nu făceau şcoală ca să înveţe ceva. Ci ca să intre la o vârstă tânără, când sunt maleabili, într-un anumit sistem şi să crească în el, până când li se adapta modul de a gândi, împreună cu maniile, ticurile şi înfăţişarea („are figură de doctor” sau „are mutră de miliţian”).

    Cine nu a crescut în mediul medicinii veterinare timp de o viaţă de om, nu e medic veterinar. E unul care are o diplomă pe care scrie „medic veterinar”.

    Aşa cum Sarkozy era un bling-bling cu ochelari Ray-Ban auriţi şi toată lumea vedea că nu are maniile şi obiceiurile castei politice franţuzeşti. Oricât de bine şi-ar fi adaptat limbajul, îmbrăcămintea sau atitudinea, îi ieşea coada de lup de sub blana de oaie.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s