Niciodată nu mi-au plăcut sărbătorile

Din punctul de vedere al femeilor, sărbătoarea era, când eram eu mică, momentul ăla al anului când munceau de le săreau ochii din cap, de  dimineaţa până seara, să prepare cantităţi  impresionante de mâncare, de zici că  aveau de hrănit un regiment de armată. Apoi, stăteau să servească la masă, ca nişte chelneriţe, şi nu înţelegeau nimic din spiritul sărbătoresc. Dar erau mândre că au trecut prin travaliul pascal, sau hibernal. Le ascultam teoriile, că va trebui să mă mărit pe la 20 de ani, şi să trec prin muncă silnică în slujba comunităţii, de două ori pe an – şi mă gândeam cu groază: „de ceeee?”

Spre norocul meu uriaş, societatea  s-a schimbat, iar sărbătorile pot însemna, foarte simplu, bere în oraş cu prietenii. Sau excursie de două zile la o pensiune  montană, cu pisica pe după gât. Sau orice alt căcat.

Dar ce mă irită maxim, la sărbători, e obligativitatea să te distrezi. Volens-nolens, you must swap into party mode, să nu rămâi mai prejos de alţii. De ce? De ce să mimez că mă distrez, când mie mi s-a uscat aloe vera din ghiveci şi îi port doliu în suflet? Pe bune, de ce să simt că e musai-zor-nevoie să fac ceva sărbătoresc, dacă eu, exact în ziua aia, n-am chef de  asta?

Poate o să vreau asta joia viitoare, şi o să vină dintr-un impuls sincer, lăuntric. „Hai să sărbătorim!”  „Ce?” „PLM, sărbătorim faptul că e o zi frumoasă de primăvară şi că am cuib de rândunele la geam.”

PS: Şi apropo de postarea precedentă: da, am ciclul neregulat. Nici măcar ovarele mele nu vor să trăiască după calendar.

11 gânduri despre „Niciodată nu mi-au plăcut sărbătorile

  1. Nici io nu serbez cu turma. Dar ii respect pe toti care au ritualuri. Calendarul este relativ si fixat dupa o minte de om. Imi plac datele fixe: echinoctiul, solstitiul,Craciunul, 1martie, ziua mea si zilele celor din familie daca le serbeaza atunci cand a fost evenimentul. Nu este fixul meu. Asa am prins la mine in familie. Pana si inventiile cu 1 mai, 23 august… le serbam si noi dupa ce se linisteau mancatorii de mici si crembuci. Calendarul este plin de sarbatori si cine a facut asta are dreptate. Fiecare zi trebuie sarbatorita. Cand sarbatoresti da de veste sa ma bucur si io.

  2. Uite, eu de exemplu ador sarbatorile; poate ca sunt, intr-un fel, genul de om care are nevoie din cand in cand de ritualuri… De ziua mea trebuie musai sa fac un mormaan de sandvisuri (pentru ca imi place, nu pentru ca m-as simti obligata) de Craciun intru in priza cu doua luni inainte si de Valentine’s Day ma umplu de inimioare. (Pastele in schimb nu prea m-a prins, dar ma rog…). Pot sa inteleg ce spui cand zici ca tu nu… tot asa cum eu sper la un moment dat, in niste ani, sa ma marit si sa fac minim doi copii; iar tu nu. Ambele sunt moduri de existenta in egala masura valide, potrivite pentru oameni cu personalitati diferite.

    De asta mi-a atras atentia ce zicei tu despre respectiviele tanti- ” Le ascultam teoriile, că va trebui să mă mărit pe la 20 de ani, şi să trec prin muncă silnică în slujba comunităţii, de două ori pe an”; si ma gandesc- poate ca mie im plac chestiile astea tocmai pentru ca nu mi-a zis nimeni ca trebuie musai, ci am descoperit de capul meu ca,intamplator, mie personal mi se potrivesc?

    • Poate nu ai observat ca au aparut tot felul de minoritati. Una din ele este si a celor care se hranesc cu,,biberonul,, Muiesc 2-3 biberoane pe zi si de sarbatori fac excese adeca trec pe basculante

  3. Mie imi plac sarbatorile, dar nu tonele de mancare si nu ritualurile la care participi nu fiindca simti si vrei, ci fiindca trebuie. Pentru mine, o sarbatoare este egala cu ceva timp liber suplimentar, pe care-l pot petrece si in varful patului cu filme sau o carte si cu un coniac si un trabuc, si plimbandu-ma pe strazi niciodata calcate din propriul meu oras, si impartind un sandvis cu iubita, daca atata se intampla sa avem,

  4. mie de Paste mi-a gatit un bucatar bulgar (sau turc? sau poate chinez?) si, marturisesc,mi-a priit peste poate. iar timpul pe care trebuia sa-l dedic cratitelor, l-am alocat cu maxima placere lecturii ultimei carti a Cristinei Nemevorschi (cu tema tipic pascala – „Ani cu alcool si sex”), „la mare,la soare”…,

  5. Dacă ai fi slută şi proastă şi ornată cu zeci de alte defecte, tot s-ar bătea o grămadă de bărbaţi să te ceară de nevastă, ştiind că nu-i vei trimite să stea la coadă la cumpărături de sărbători şi apoi să se îmbrace mumos. Ştiu că tu nu vrei la măritiş, dar să ai în vedere acest atu al tău, la o adică.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s