Scrie despre alţii

Am fost săptămânile trecute la un maraton literar şi, dincolo de virtuţile artistice mai evidente sau nu ale textelor, m-a oripilat inflaţia de „eu”. Ascultam un text după altul şi, pur şi simplu, mi se scula părul în cap. Textele femeilor erau din categoria „ce menstruaţii cu cheag am avut eu lunile trecute” (adică depresii, nenică, comunicare deficientă, coşuri şi orgasme involuntare), iar ale bărbaţilor, din categoria „câte coaie am eu  şi nu ştiţi voi” („băutură şi femei pentru toţi băieţii mei”).

Şi m-am întrebat: când pula calului  a devenit arta contemporană atât de ego-obsessed? Când exact şi-a înfipt capul în propriul cur, atât de adânc, încât personajul întreg a dispărut pe acolo?

Hai să nu mai scriem despre noi. În fond, semănăm. Suntem toţi nişte pulifrici aroganţi care se cred genii şi care suferă grav de ei înşişi. Şi care au impresia că universul le datorează temenele, iar ei nu trebuie să facă nimic pentru asta. Da, ştim, ză sistăm sucks, sistemul nu ne dă şanse, femeile preferă să se fută cu oameni cu bani, directorii de teatru vor distribuţii doar cu angajaţii, respectiv pun spectacol în seara când aveai şi tu un ciubuc, vânzătorul de la colţ se pişă pe premiul tău „Mihai Eminescu”, etc. etc. Nu mi se pare că e nevoie de încă un text, sau zece, sau o sută, pe subiect.

Serios, hai să începem să scriem despre alţii. Să stăm de vorbă cu oameni diferiţi de noi şi să le aflăm poveştile. Pun pariu că povestea ţiganului care pune fermoare în Piaţa Miniş e de zece ori mai interesantă decât a ta.

„Cum, există un ţigan care pune fermoare în Piaţa Miniş?”

Ia scoate tu capul din străfundul propriului tău cur şi aruncă ochii în jur. Ai fi mirat să descoperi câţi oameni mai interesanţi decât tine există pe lume.

19 gânduri despre „Scrie despre alţii

  1. dă… ştiu şi eu… toţi oamenii pe care-i ştiu eu şi care scriu despre alţii sînt ignoraţi de ‘public’. sînt anonimi şi mărunţi ca şi ăia despre care scriu ei. asta nu înseamnă că ei nu există sau nu scriu, ci doar că nu se văd. poate nu participă la sesiuni de-ăstea de orgasm literar colectiv, poate le repugnă tocmai ego-ul mare al celor cu care s-ar întîlni pe acolo…
    pe de altă parte, şi tu, Brutus?

  2. tocmai de aceea citesc acest blog, ca sa nu fiu defazat cand vorbesc cu cei mai tineri decat mine.
    sa vad cum gandesc gagicile de azi si sa incerc sa le descifrez.
    constat ca doar cuvintele sunt altele, actiunea e aceeasi.

  3. Pentru cei interesati. Rromi mai pun fermuare si in Piata Obor,Rahova,Progresului, Crangasi si Piata 16 Februarie. In Piata Universitatii se pun fermuare la gura iar in Piata Romana fermuare la….. In Centrul Istoric se rup fermuare. Buei frate ce industrie este si cu fermuarele astea!

  4. Abia aştept să-l cunosc pe ţiganul din Miniş. De o lună umblu cu nişte blugi în portbagaj, nu mă îndur să-i arunc doar pentru că li s-a stricat prohabul.

  5. Le-ai mai explicat acum ceva vreme unora despre sindromul capului infipt in propriul cur si mai ales despre scoaterea capului de acolo referindu-te la grija pentru un animal de casa, de ex. Nici nu m-am gandit ca si la scris se manifesta atat de grav treaba asta. Tema e absolut corecta si de actualitate.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s