Liviu Vârciu Superstar

Mergeam eu pe stradă cu o prietenă  artistă, când hodoronc-tronc, ne cade privirea pe un afiş de teatru al unui spectacol (tot de teatru, cred), cu nişte actori (de asemenea de teatru) şi cu Liviu Vârciu. Face asta ochii mari şi zice:

-Frate, cocalarii mondeni invadează tot. Nu există nimic sfânt. Chiar trebuie să arate un afiş ca lista de titluri a unui tabloid?

-Ce-ai, bre, zic eu. Eu aş face un spectacol cu Liviu Vârciu. Chiar şi mâine. 

-Gata, nu te mai cunosc. Trec pe trotuarul celălalt, zice fata. 

-Băi, nu subestima potenţialul artistic al lui Liviu Vârciu. 

-Ceee?

-Să-ţi dau un exemplu. Să zicem că fac o tragedie sfâşietoare. În care eu sufăr drame, plâng cu zece rânduri de lacrimi, salvez planeta şi mor glorios la final. OK?

-Aşa… 

-Şi-l iau pe Liviu Vârciu, îl proptesc de un perete al scenei, şi pe durata întregului spectacol, îi dau o singură sarcină. Să ţină o pungă de seminţe în mână, să crape sămânţa, să scuipe coaja şi să se uite la mine cu cel mai profund sictir întipărit pe meclă. Ocazional, să i se termine punga de seminţe, să iasă tacticos în culise, să ia alta şi să continue acţiunea. Tu-ţi dai seama că simpla lui prezenţă ar întoarce toată tragedia din scenă în exact contrariul ei? 

Stă fata, se gândeşte. 

-Adică, cumva, Liviu Vârciu ar fi un fel de Bertolt Brecht?

-Da! Aşa l-aş şi trece pe afiş! Bertolt Brecht… Liviu Vârciu! 

12 gânduri despre „Liviu Vârciu Superstar

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s