Argumentul „săracii lumii”

Prima oară când m-am întâlnit cu argumentul „săracii lumii” a fost în fragedă pruncie, când nu-mi plăcea un fel de mâncare şi adultul din faţa mea insista să-l mănânc.
-Uite, săracii lumii ar fi fericiţi să…
-Păi, dă-l lor. De ce să-l dai cuiva nefericit să…, când există atâţia fericiţi.
Jeap! palmă. Pasămite, adulţii din vechime rezolvau uşor fracturile logicii prin palmă. Eu izbucneam în cele mai sinistre urlete şi tot nu mâncam ce nu voiam să mănânc, dar îi uram mai mult pe „săracii lumii”, că mă fac şantajabilă prin asociere.

Apoi, am vrut un ghiozdan nou la începutul anului şcolar.
-Săracii lumii ar fi fericiţi să-l aibă pe ăsta.
Nu i-am mai zis maică-mii ce credeam, şi anume că e vorba de strictă zgârcenie personală a ei, şi săracii lumii n-aveau nici o legătură, pentru că era naşpa să te duci mov-albăstrui la deschiderea şcolară. Dar în continuare „săracii lumii” mi se părea cel mai infect praf în ochi şi aş fi preferat să-mi spună bărbăteşte: „Mă calicesc să-ţi iau ghiozdan nou.”

După aia, am început să-mi câştig propriii bani, să mă asigur că nu-mi mai vine nimeni, niciodată, cu argumentul retardat „săracii lumii”. De ce retardat? Pentru că direcţia spre care te îndrepţi este în mare măsură definită de raportare. Dacă alegi să te raportezi strict la „săracii lumii” şi să te bucuri că ai 7 milioane salariu şi un boss cretin, nu ai efectiv cum să evoluezi personal. Nu zic să te raportezi nici la bogaţii lumii, să suferi că n-ai insula ta personală şi o plantaţie de arbori de coca pe ea, că e ca şi cum Oprah Winfrey ar suferi că nu e Kate Moss şi nici n-o să fie vreodată. Dar e ok să te raportezi la versiunea ta ceva mai bună şi mai elevată, şi să faci tot posibilul să ajungi în punctul ăla. Apoi la versiunea ta şi mai bună şi tot aşa. Deci, eliminând calicii şi influenţele distructive din viaţa mea, m-am asigurat că nu-mi mai povesteşte nimeni despre „săracii lumii”.

Şi, colac peste pupăză, se găseşte un comentac retardat să-mi vină la postarea „se poate epilat cu anestezie?” să-mi vină cu argumentul „săracii lumii”. Ai, nu, pe bune. Dacă vreo membră a familiei tale, dependentă financiar de tine, dorea epilat cu anestezie, înţelegeam. Dar să vii să-mi spui mie, cu care n-ai nici o treabă, că „săracii lumii aşa şi pe dincolo” mi se pare mai mult decât calicenie. Mi se pare panică calicoasă obsesiv-compulsivă, dacă există asta. Şi dacă nu, tocmai am descoperit-o. Am identificat un nou sindrom. Mâine mă duc să-l brevetez.

40 de gânduri despre „Argumentul „săracii lumii”

  1. Cred ca zgarcitii si egoistii folosesc acest argument, cine vrea sa ajute, ajuta. Iar din astia cu sfaturi, care nu au alta treaba, se gasesc peste tot. Nu trebuie bagati in seama.

  2. Am avut problema asta când am povestit cuiva cum am mers în 5 orașe mari din Europa cu 1500 euro pentru 14 nopți prin 2009 și individul a găsit de cuviință să îmi spună că de banii ăștia puteam vedea locuri în România, nu era nevoie să le dau străinilor banii. Cred că intră tot în categoria calicilor obsesivo-compulsivi… eventual cu mutație fudulisto-naționalistă.

  3. Ma regasesc grav in articolul tau. Nu cred ca exista pe planeta asta un om mai calic decat maica-mea,trust me. Cand aveam varsta de 5 ani si mergeam mereu la magazin cu ea ma uitam in vitrina cu dulciuri si aratam:”Vreau asta,vreau asta,vreau asta”,Cum maica-mea tine foarte mult la parerea lumii,imi cumpara nu cumva sa creada vanzatoarea ca e o calica. Insa intr-o zi mi-a spus:”Daca mai imi spui in magazin ca vrei nu stiu ce, te iau si te bat de fata cu vanzatoarele” . Asa ca a doua zi cand am intrat in magazin cu ea, reactia mea a fost:”Asta nu vreau, asta nu vreau,asta nu vreau”
    Replica cu:”Altii ar fi fericiti sa manance si sa aiba ce ai tu” o aud zilnic. Sau replica:”Altii nu au nici pe jumatate ce ai tu”. Aaaa….CE AM???Nimic. Ma imbrac mai rau ca un boschetar,dar ma rog..asta este. Abia astept la anul sa ma angajez si sa nu mai aud genul asta de replici.

    • Eu aveam alte discuţii când eram mic şi mă scotea bunicul prin oraş. Îmi zicea: alţi copii vor covrig, vor suc, tu de ce nu ceri niciodată nimic? Nu am ştiut ce să-i spun, după cum nu ştiu nici acum de ce nu voiam.

        • Am avut de pe la 9 ani permisiunea formală de la maică-mea să fumez (cu o clauză minoră). Rezultatul: Am pufăit niţel în ultimul an de facultate, apoi am renunţat de la sine.

        • da’ cine dadea tigarile? ca asa nici mama n-are nimic impotriva faptului ca beau etc, da’ mai da cate maxim o bere, greu ma imbat pe carca ei.

        • @jimerino: asta e dezonorant pentru un bloggăr, trebuie întotdeauna să te lauzi că produci bani (din trafic, Adsense, reclame mascate, ponegrit portocaliii/uslinoşii etc) cât pentru o cisternă de Guinness şi un butoi de Heineken 😀

  4. Postul tau imi aduce aminte de mama mea, care era fix pe dos, in fiecare an voia sa imi cumpere un ghiozdan nou, invelitori pentru carti si caiete noi, imi placea foarte mult inceputul scolii pentru ca aveam penar nou si tot felul de pixuri, culori, carioci…Pe mine ma enerveaza fff mult afirmatiile actuale despre cum Nu e bine sa iei copiilor prea multe jucarii sau sa nu ii lasi sa se joace pe calculator, „ca noi pe vremea noastra…” Am crescut intr-o familie foarte destupata la cap in privinta asta si zau daca am ajuns azi o „materialista”. Si in general, zgarcitii care comenteaza cu :”saracia” lumii doar comenteaza, nu fac nimic pentru asta, de fapt cred ca se lezeaza cand ii vad pe altii ca isi cheltuiesc din finantele personale si sufera chiar daca nu sunt banii lor.

  5. Si io am avut un shoc cand am intalnit adevaratii saraci ai lumii. scz daca plicti. Pe trepte la Inter o doamna 50, bine imbracata cocheta ,accesorii din aur ….si un cutu..cutu cu fundita. Langa ea un carton de ambalaj pe care scria in creion chimic: sunt saraca. Va rog sa ma ajutati cu un banut. Va multumeste Caliopia! Am crezut ca este o gluma. Am intrebat daca mesajul ii apartine si daca are legatura cu ea. Raspunsul a fost afirmativ. Poi bine dar nu se vede a fi saraca. Tinere, saracia are si ea ierarhia ei. In lumea mea eu sunt considerata saraca.
    Despre ce saracie vorbim?
    La noi saracia a ajuns atat de depreciata ca se confunda cu boschetarul,omul bolnav si neputincios. Nebunii leptomani sunt confundati cu oameni de afaceri si se zbenguie liberi la televiziuni.Oameni normali despre care vb sunt putini. Ori este bogat si nebun ori este boschetar. Omul normal care se preocupa de famile,de corpul lui,de mintea si gandirea lui. Omul care incearca sa lase un semn al civilizatiei si mesajul lui catre viitor este pe cale de disparitie. Printre noi circula multi boschetari deghizati si nebuni.Au bani,masini,case… dar tot boschetari raman.

  6. Eram la bunica mea, o femeie exceptionala, cand vine una dintre surorile ei(exact opusul bunicii) si imi zice:” ce bine-ti mere, te-as vedea io ducandu-te cu secera in varful dealului!” la care eu „foarte bine, ai stat la tara, eu unde sa ma duc cu secera , in varful…blocului?” Aiurea!

  7. săracii lumii dislike this post :))
    acu’, lăsând gluma la o parte, io aş vrea ca fosta nevastă să-i pună măcar uneori fie-mii placa asta cu săracii, mă îngrozesc de cât de fiţoasă o să ajungă…

  8. Jimerino, bănuiesc, că dacă mi-ar fi venit pofta, mi-aş fi cumpărat eu ţigările, la 9 ani nu i-aş fi tapat pe părinţi. Şi, pe atunci, minorii puteau cumpăra.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s