Autorul nu se cuvine să-şi apere opera

Unul din cele mai penibile clişee ale criticului român din specia Cap Pătrat este: „Autorul n-ar trebui să-şi apere munca, ar trebui să stea ţapăn, cu gura larg căscată, să înghită slobozul albastru şi să nu protesteze, ca nu cumva să reiasă că suntem mai proşti decât autorul pe care tocmai îl masacrăm prin puterea pe care ne-a dat-o nouă o instanţă supremă formată din prietenii noştri imaginari”.

E o penibilitate. O penibilitate din categoria „femeile la cratiţă” şi „negrii pe plantaţie”. O moştenire fără sens de pe vremea lui „crede şi nu cerceta”, ca măcelăritul mieilor de paşte şi defrişarea pădurilor de conifere de crăciun în condiţii de încălzire globală. Pe scurt, o retarzenie perpetuată de oameni cu idei puţine şi fixe.

Şi autorul, şi criticul sunt în primul rând oameni. Oameni care mănâncă, dorm, iubesc, urăsc, au câini, pisici sau boală pe animale. Oameni care au adunat niscai succes sau care bat la poarta cetăţii, să-i asculte şi pe ei cineva. Irelevant.

Pe lângă asta, autorul a petrecut nişte luni cu chestia aia, ştie exact cum a construit-o şi ce vrea să spună cu ea, pe când criticul e îndeobşte un ins care citeşte pe diagonală, aruncă o flegmă şi merge mai departe. Respect celor care stau să verifice dacă flegma e justificată sau nu. Sunt păsări rare.

Şi atunci, traseul corect e înfruntarea directă, pe argumente, cu microfoane. Tu-mi spui de ce consideri că merit o flegmă, eu îţi explic de ce eşti vită, tu îmi explici că n-am dreptate, eu îţi arăt că ba da şi tot aşa.

Dacă un roman e realmente prost, criticul ar trebui să fie suficient de tare-n argumente încât să învingă în ping-pong direct de idei. Şi, dimpotrivă, să-l încurajeze pe autor să se exprime. Criticul care ripostează cu „e părerea mea!” la un şir de argumente perfect coerente, precum şi ăla cu „autorul ar fi cazul să tacă” sunt doi oameni care recunosc din start că nu fac faţă unui meci de ping-pong. De ce? Pentru că le cad biluţele pe jos.

9 gânduri despre „Autorul nu se cuvine să-şi apere opera

  1. Pai e clar ca autorul isi va apara intotdeauna opera, chiar daca aceasta este execrabila. Cand o sa vad autorul care spune ‘vai mie, am comis o stupizenie!’ imi voi culca gatul pe sina de tren. Criticul poate considera opera este o flegma, dar mai exista si varianta ca autorul sa nu-si dea seama ca opera e pe bune o flegma. Si mai e o problema: un critic bun poate recunoaste o flegma de la primele pagini. Pot pune pariu pe orice ca si tu poti detecta o flegma literara de la primele pagini. Ba chiar dupa titlu sau aspectul cartii. E cazul carticelelor de tip „Amor pasional” pe care le gasesti mai pe toate tarabele. Oare acesti autori cum isi vad opera, si cum te considera atunci cand le spui verde-n fata ca au produs o flegma?

    • draga adrian, cred ca un critic poate argumenta faptul ca opera pe care o critica este o flegma sau un giuvaer. nu cred ca arunca pur si simplu cu epitetul catalogator si gata, stop dialog. si la fel de evident e faptul ca autorul va incerca sa contraargumenteze, nu doar sa spuna ca respectivul critic e varza. cat despre autorul carticelei sclipitoare cu titlu tamp, sunt sigura ca si el ne poate explica de ce a ales sa se exprime „literar” in halul acela: poate pur si simplu li se adreseaza oamenilor care nu pot mai mult. si decat sa citeasca tabloide, prefer sa ii vad citind literaura tampa (dar aceasta e doar parerea unui om care se multumeste cu anumite compromisuri).

  2. Daca vrei sa fii un doctor bun, trebuie sa fii supraspecializat, altfel ramai toata viata un medic generalist care stie cate putin din toate fara sa fii luat vreodata prea in serios. (toata lumea vrea diagnosticul de la specialist, nu?)

    La fel si critica. Un critic veritabil se specializeaza pe un anumit gen literar. Adica citeste intr-un an 30 de carti despre sex, si apoi pe a 30 si una… stie cum s-o incadreze in genul ei.

    Cat despre autorii care nu-si dau seama de valoarea operei, fireste ca se intampla. Din pacate, se intampla mai des ca foarte multi cititori sa nu-si dea seama ca nu au creierul pregatit pentru citit texte mai ample. Dupa ce citesti postari de 10 randuri pe facebook e mult mai simplu sa consideri o carte proasta dupa doar doua pagini. (pentru ca n-ai rabdare, asa e invatat creierul doar cu portii mici de text)

  3. Un scriitor m-a fascinat cu o cărţulie-bijuterie şi i-am spus-o. Peste vreo doi ani scoate un cărţoi de patru ori mai gros, cu doar câteva fragmente bunicele. Îmi cere insistent părerea, dar sinceră, că nu are nevoie de complimente. Mă eschivez un timp apoi îi spun:
    1. Ţin cartea lui pe noptieră (e adevărat, mi-a luat vreo lună să o pot termina – dar asta nu am spus)
    2. E foarte bine scrisă (hm) dar, din motive de probleme personale, anvergura ei e prea mare pentru ca să mă pot concentra asupra ei, preferând scara de bloc (cadrul primei cărţi) scării planetare la care era concepută a doua. Cu alte cuvinte, nu mă ridicam eu la anvergura cărţii.
    Cum v-a mai răspuns vouă, mi-a mai răspuns şi mie.
    Apropo, nu s-ar putea schimba datina? Să se pârlească un critic de Crăciun, şi să se planteze unul (cu capul în jos) de Paşte.

    • Nea X…
      Se mai poate schiba o datina..
      Daca pe vremuri autorii intrau la puscarie pentru cate un text nazdravan-vezi Geo Bogza poemul invectiva, 250 exemplare- acu’ criticii sa intre la puscarie pentru atentat la libertatea de expresie a bietilor autori!!!

  4. In general ,pe plan mondial,critica literara are probleme de evaluare corecta a unei scrieri.Simplu:te intrebi ,cine ma critica?Si daca cercetezi mai profund de multe ori descoperi ca sunt oameni frustati,de unde a aparut si bancul ala (ce sa-l fac?/stie sa scrie ?/Nu/fa-l critic literar).In Romania critica literara e la pamant,unul singur imi place.Si ala nu e Manolescu.Valoarea literara e reflectata si de gustul publicului.Caz clasic:panza de paianjen de Cella Serghi a avut mai multe vanzari decat Enigma Otiliei a lui Calinescu.
    Interesant:vezi filmul Midnight in Paris(2011) ,pasajul in care personajulprincipal se adreseaza lui Hemingway.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s