Sânge angelic

Ştiu, e ruşine, e de-a dreptul de căcat, dar eu abia ieri am apucat să citesc Sânge satanic, cartea colegei mele de suferinţă şi partenerei mele de afaceri livresco-erotice Nemerovschi.

Şi remarc, din nou, că idioţii care înjură cartea că e dark & creepy sunt din nou nişte vite proaste care clămpăne din gură fără să ştie despre ce. Şi, pe măsură ce văd cum jigodiile sinistre care latră aiurea pot influenţa imaginea publică a unui om, a unei cărţi sau a orice, pentru că toţi credulii zic: „Sigur ştie Stan Popică despre ce vorbeşte, altfel n-ar behăi cu atâta încredere în sine” îmi vine să pornesc într-un turneu al morţii. Adică, să mă strecor noaptea în locuinţele tuturor celor care bat câmpii despre o carte pe care n-au citit-o / despre un spectacol pe care nu l-au văzut / un om pe care nu-l cunosc / un film pe care, şi să le tai limba cu o foarfecă ruginită, să moară de septicemie.

Satanismul romanului ăluia e un pretext. Un pretext pentru nevoia de autenticitate care ne chinuie pe unii dintre noi, cei care nu se mulţumesc să placă vulgului, care nu cerşesc aprobare şi care caută să definească cine sunt de fapt. Şi este una dintre cele mai delicate, mai emoţionante, mai senzuale, mai suave şi totodată brutale poveşti de dragoste din câte am citit. La prima vedere, credeam că Nemerovschi are un timbru mai masculin decât mine. Citind-o în profunzime, nu doar fragmentele pe care le scoate pentru lecturi, îmi dau seama că în realitate, eu sunt mai cinică, mai sictirită de prostia omenească, mai băşcălioasă şi mai rea, pe când Nemerovschi e un suflet sensibil şi căutător de repere, care scrie despre rău cu o durere conţinută.

Ţara asta e de căcat! zice clişeul preferat al tuturor larvelor mizere, care nu fac nimic să schimbe asta. Păi, puleţilor, dacă e de căcat, primii care o faceţi de căcat sunteţi chiar voi, prin faptul că perpetuaţi căcat fără să-l filtraţi prin acea parte a corpului vostru, complet părăginită şi atrofiată, care la alţii se numeşte creier. Vorbiţi despre ceea ce aţi citit, sau tăceţi dracu’ din gură. O fi greu?

14 gânduri despre „Sânge angelic

  1. bună constatarea de final, numai că, din păcate este un dezechilibru între cei care împrăștie căcat și cei care-l curăță…primii sunt covârșitor mai mulți. astfel cei care-l curăță, nu numai că nu fac față dar sunt acoperiți de valul de căcat al celor care-l împrăștie…pâna dispar. de aia nu mai reșim să ieșim din căcat 🙂

  2. „Aceast opera literara este proasta pentru ca in ea este vorba despre lucruri negative” – e una din ideile alea care ma lasa cateva secunde masca de fiecare data cand o aud slobozita din gura vreunui cretin. Mintea mea nu poate procesa cum o persoana trecuta de varsta copilariei poate gandi asa ceva. Dracu, multi copii sunt mai destepti de atat.

  3. aha, si atitudinea „cei care se iau de carte/scriitoare sunt de cacat” e pozitiva?
    Am evitat sa ii citesc cartea (desi stiu din doua surse sigure ca nu e rea), tocmai pentru ca atitudinea scriitoarei a dus spre o greata spirituala magnifica. Iar pasajele scoase la inaintare sunt de un penibil major.

    • am o problemă cu toţi retardaţii care parazitează chestii luându-se NEMOTIVAT de ele.

      gen: eu, Gigel, sunt de o irelevanţă maximă. un şomer urât, prost, ştirb şi agramat. cum fac lumea să se uite la mine? înjur incoerent, dar înverşunat, pe cineva care a scris / făcut ceva interesant.

      şi ce atitudine să aibă autorul, alta decât „futu-ţi morţii mă-tii de prost”?

      • interesantul din facut, este numai in ochii criticilor: buni/rai. Este evident ca tu ca producator consideri ca ai facut ceva bine. E cam ca Likeul pe Fb. Nu ti-l dai singur.

        Atitudinea „eu sunt minunata ca mi-a zis cristinutzzzza de pe net, tu esti prost” suge. Si suge grav.
        deja autolauda, bloguri obscure de aparare a cartii…exista si variante mai bune de promovare

        • Parcă tocmai ai zis că ştii din două surse sigure că romanul nu-i rău. nu înţeleg ce mai e de adăugat.

          că nici unui producător nu-i convine ca vitele proaste, fără ocupaţie, să-i înjure nepedepsite munca şi să-l discrediteze nemotivat? mi se pare evident şi la mintea cocoşului. şi dacă ţi-ai lua şi tu un job în care să produci ceva de sine stătător, ai înţelege ce zic.

          e o diferenţă între autolaudă şi a-ţi apăra munca de detractori. aşa cum e o diferenţă între X. care o fute pe mă-ta şi Y. care o scoate dintr-un viol în grup. sorry for the offensive comparison, dar nu simt că oamenii care confundă aceste două lucruri ar merita prea mult respect.

  4. (scuze, Lorena, comentariu lung 🙂 )

    Diareea proasta de animaloo este fix genul de labagiu frustrat si furios care isi dedica ANI INTREGI din viata pentru a injura o carte pe care n-a citit-o. Primul comentariu pe care l-a facut despre Sange satanic dateaza de pe la sfarsitul anului 2010, iar ultimul l-a facut azi. Intre acestea doua, au mai fost in jur de 150 (nu exagerez, le putem numara, exista pe net). E drept acum, nu e ca si cum ar fi avut altceva mai bun de facut cu timpul lui. Cata laba poti face, la urma urmei?

    Vita imbecila animaloo a devenit tare in clatzica dupa ce, din motive prea complicat de expus aici (pe scurt, prietenia si respectul meu fata de niste persoane in a caror casa virtuala a inceput el sa latre la mine), am fost nevoita sa-l iau la pula la modul FINUT si mai prin invaluire, in loc sa-i raspund pe tonul si cu cuvintele pe care le-ar fi meritat. Si, ca o vita incredibil de retardata ce este, a presupus ca daca vezi un om imbracat la costum si fumand afectat o tigara smechera, in niciun caz n-ai cum sa-l vezi pe acelasi individ tragandu-si o manusa de box si facandu-ti un redesign la fata, in asa fel incat sa-ti cauti dintii pe sub pat sau in crapaturile din pervazul ferestrei. Ca orice retardat, daca o vede pe Maricica la cratita, nu si-o poate imagina si in rochie de seara, din motiv de absenta de neuroni si vid ireperabil de imaginatie. Nu e nimic ciudat in asta, toti imbecilii fac asa. Unul din motivele pentru care imi displac prostii e si previzibilitatea/repetitivitatea lor.

    Vita imbecila de animaloo moare de ciuda ca nu i-am aratat respect, dupa ce DOI ani de zile (deci, atentie, avem de-a face nu doar cu o vita incredibil de handicapata si frustrata, ci cu o vita de-a dreptul nebuna si dereglata, genul de paduche care se urca pe tine si urla ca nu mai vrea jos in vecii vecilor) a debitat imbecilitati dupa imbecilitati, si a scuipat jigniri si calomnii, uneori zi de zi (cum spuneam, vita nebuna si fixista). A inceput prin a latra ca nu fac promo cum trebuie cartii. Pai si daca aveai dreptate, paduche prost, de ce promovarea asta a mers ca unsa, din moment ce e gresita, vita stramba? Unde ti-e logica, vaca transpirata si complexata? A latrat, asa cum latra si aici, ca nu-s bine alese fragmentele-teaser. Pai si, daca e asa, de ce au trezit interesul oamenilor si dorinta lor de-a cumpara cartea, boule? Si, sa presupunem prin absurd ca logica ta de insecta strivita pe jumatate de talpa unui neatent sau nepasator nu este chiar atat de deranjata cum pare la prima vedere – sa zicem ca intr-adevar parerea ta era ca fragmentele nu-s bine alese. De unde aroganta asta penibila pe capul tau, sa crezi ca eu ar trebui sa schimb ceva din ceea ce fac doar pentru ca nu-i place unui retardat, adica TIE? Cine mortii ma-tii esti tu, altceva decat un handicapat fara umor, agramat si usor analfabet, cu o fixatie bolnava pe mine si pe una din cartile mele?

    La fel ca o pizda la menopauza sau ca o tata corporatista, animaloo imi cere ca fragmentele alese sa-i “rupa neuronu-n doo”. Nu, diaree, asta nu face Sange satanic, asta face Dan Puric, bou slinos. Du-te la Puric sa-ti rupa coiu’ sau neuronu’ sau ce ai tu acolo.

    Dar animaloo e din acea specie de vite lobotomizate care, pe masura ce trece timpul si cresc frustrarile ei, si pe masura ce realitatea o pocneste peste bot si-l flutura dintii, aratandu-i ca lumea nu e asa cum viseaza ea in timpul labei de seara, devine din ce in ce mai ridicola si mai proasta. Cum face si mai sus. “Bloguri obscure de aparare a cartii” – ce zici tu, paduche? Cum adica “aparare a cartii”, cacat diareic? A fost condamnata cumva de tribunalul major Padoochiootzoo.srl? Adica daca vin cateva sute de oameni si scriu pe blogul lor, sincer, implicat, din suflet, cat de mult le-a placut o carte pe care au cumparat-o si au citit-o, inseamna ca o apara, boule? In fata cui o apara, ba, morman de ilogic si basini scarboase? Ei sunt obscuri, dar tu nu, vita schioapa? De ce, fiindca pe tine te cheama Bogdan Lupoiu si ai aparut la o emisiune de cacat la tv, in care le-ai aratat gospodinelor cum se prajeste corect ceapa?

    Vorbesti de autopromovare, cornuta proasta, fara sa stii ce inseamna treaba asta. Daca postez un link cu impresii despre ce-au spus niste oameni despre cartea mea nu e autopromovare, labar trist – e distribuire a informatiei, pentru cine ar putea fi interesat. Si sunt multi.

    In final, te deranjeaza atitudinea mea, evident. Ca sa vezi ce minunatie iti spun eu acuma: atitudinea unui scriitor nu-i treaba cititorului. Treaba cititorului e Cartea. Nu il priveste pe animaloo ca scriitorul e gay, e scatofil sau a omorat copii, ca animaloo nu-l ia de barbat/de nevasta pe scriitor, ci doar ii citeste cartea (evident, aici vorbim despre ceea ce se intampla in realitate, NU in visele tale inecate in sloboz). Te deranjeaza ca nu ti-am aratat respect, desi m-ai onorat cu “O PARERE”. Nu, cacat prost, aia cu care m-ai onorat tu nu-i parere, e un latrat pitigaiat de labar frustrat. Parere e ceea ce vine de la un om care stapaneste subiectul despre care vorbeste. Respectul se castiga, nu se cerseste, iar eu niciodata, absolut niciodata, nu-l voi acorda unor paduchi tristi, incabili sa gandeasca cu propriul cap, sa scrie fara greseli gramaticale, sa scape de cliseele cu care i-a indobitocit turma, sa respecte un om care este undeva la o distanta de ani lumina deasupra lor. Eu respect oameni, nu viermi care se masturbeaza cu imaginea cartii mele infipta-n creier, ca si cum ar fi imaginea celei mai violente apocalipse posibile.

    (A, nu, nu face greseala de-a presupune ca asta a fost Muia pe care o meriti. Mai ai ceva de asteptat, sa construiesc Menajeria, sa va pun paie si balega pe jos ca sa stati confortabil. Dar vine. E inevitabil :P)

  5. Pingback: “Sânge angelic” (Lorena Lupu, blog) | Cristina Nemerovschi

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s