Chirilă, mă faci să plâng în metrou!

Luat la mişto de pulifricii cu aere de macho care cred că masculinitatea înseamnă să-ţi negi frenetic orice formă de sensibilitate, Tudor Chirilă exercită pe blog o formă frumoasă de frondă: Da, eu îmi permit să fiu sensibil. Am un suflet gingaş şi-mi asum asta. Cui nu-i convine, să mi-o suflece!

Succesul la femei vine cumva de la sine, pentru că sensitivity is the new big dick.. Femeia de azi, care munceşte, nu mai are răbdare să suporte figuri de mascul alfa – în fond, s-a dus să muncească exact pentru a fi independentă financiar, pentru a-şi câştiga dreptul de a-i da un şut în testicule ţopârlanului înfumurat şi neatent la nevoile ei şi de a-şi crea confort în viaţă. De aceea, Tudor Chirilă – sensibilul de pe blog, nu tipul excesiv de orgolios din viaţa reală – are un succes fabulos la femei de toate vârstele. Subliniez, toate vârstele. Cunosc femei de 35, respectiv 43 de ani, care-l înghit pe nemestecate. În scris. Probabil, în viaţa reală l-ar bate cu coada de mătură.

Azi, pe la 3.30, tot barul Cupola de la Târgul de Carte Gaudeamus schimba glume de diverse calibre despre viitoarea lansare a lui Tudor Chirilă. Ce lansa? Păi uite ce.

Pe mine m-a ochit rapid PR-ul Polirom, care se făcea că nu aude miştourile pe seama scriitorului Chirilă, şi m-a rugat să-i duc şi eu lui Boerescu un exemplar din volum. Ce era să zic? „Bine, ok, hai!”

Şi, în metrou, am aruncat un ochi în volum. tudorchirilă.blogspot.com, versiunea print. Sirop cât cuprinde. Chicklit pur. Daaaar… unele povestiri, cele nu foarte expozitive şi nu iritant moraliste, nu erau rele deloc. Cu una chiar m-a furat. O poveste a unor tineri arestaţi de miliţieni pe vremea comunismului, pentru că ascultau Rolling Stones sâmbătă seara, şi care îşi regăsesc cumva tinereţea, ani mai târziu, cu ocazia concertului Stones-ilor. Asta era scrisă atât de bine şi de sincer, încât m-a buşit plânsul în metrou.

Aşadar, când nu exagerează cu fronda sensibilităţii băgate în ochi, când scrie o poveste fără teorema „acum vă demonstrez ce inimă ca pâinea caldă sunt, muie haterilor”, ci pur şi simplu o relatează, Chirilă chiar are potenţial. Ceea ce-i urez să exploateze pe viitor.

8 gânduri despre „Chirilă, mă faci să plâng în metrou!

  1. Bine zis asa. Chiar la inceput mi se parea ca inghiti usor chestiile cu super sensibilitatea si ceva nu batea cum trebuie. Si in plus, m-ai facut sa ma uit si dupa cartea lui Chirila sa vad ce si cum.

  2. Tare-mi place mie jocul asta ‘eu sunt barbat’, ‘tu esti femeie’. Il jucam toti inca din copilarie, ii zice parca ‘de-a mama si de-a tata’. 🙂 E un joc care produce multe frustrari, mai ales din partea doamnelor si domnisoarelor care folosesc frecvent ‘un barbat adevarat asa ar face’, si din partea domnilor care obiecteaza ‘pai daca n-am si io parte de o femeie adevarata’… Si pe urma ne mai miram ca le spargem capul alora de-si aleg o alta identitate sexuala.
    Cat de tampit si cretin trebuie sa fii ca sa joci un asemenea rolisor meschin, sa te albesti la fata ca cineva iti zice ca ‘nu esti barbat destul’? Sau el sa-ti spuna ca nu esti indeajuns de femeie? Pai poti, ca 99,9% din populatia mapamondului se joaca de-a cretinatatea asta. Daca te nasti singur si crapi tot singur ce te mai doare-n cot de ce-ti spune altul? Iti zice cineva ca produci sirop pe blog? Sfatul meu: produ de trei ori mai mult. Iti zice cineva ca scrii prost? Scrie de zece ori mai prost, sa-l saturi. Iti zice cineva ca nu esti barbat indeajuns? Atinge-l usor pe umar si spunei ‘pisi’ de vreo doua-trei ori, sa vezi ce-o sa-i placa. Nu s-a nascut ala care sa-ti zica tie ce sa faci, ca nu te-a cumparat la targ.

    • Chirila e mai ieftin decat Dona Juana….cu 5 bani:-) L-am achizitionat azi, ii cuplez in biblioteca sa vad ce iese. Revin cu pareri despre siropuri.

        • Mda… Lu’ Dona Juana nu i-a prea plăcut de Tudoraş, i-a dat papucii imediat. N-au făcut cărticele prea multe. E acolo, nu dă senzația de “hai să vedem ce mai scrie în continuare”. Are un suflu nou şi plăcut, dar simt o discontinuitate în cadrul poveștilor. Are paragrafe inspirate, subiecte inspirate, apoi buuuuf…se lasă mâncat cumva de “teoria scrisului” – dacă există aşa ceva. E digerabil, dar discutabil. Siropurile nu m-au uns cum mă aşteptam.
          Cât despre Dona Juana, cu ajutorul CFR-ului (vreo două ore întărziere Bucureşti – Constanţa) am terminat cartea şi mi-a părut prea rău că nu am savurat-o acasă…că am avut-o doar pe tren. E offtopic deja, dar zi-mi unde vrei – daca vrei – să-ţi scriu despre finalul cărţii şi cât de mult m-ai enervat. Ca bonus, zic şi cât de mult mi-a plăcut.

        • finalul e scris special pentru trolaj. Boerescu a fost primul enervat de final.

          hai să facem aşa, să nu se piardă ce ai de spus într-un comment irelevant pe blog. dă-mi un mail cu tot ce ai de spus despre Dona Juana pe lorena.lupu@tabu.ro, iar eu îl public în postare separată.

  3. Sensilbilităţi de-astea masculine s-au mai văzut la Baudelaire, Fredie Mercury, Ricki Martin (a fost rupere pentru gagici cand s-a aflat câtă „sensibilitate” zăcea în el), George Michael şi Leonard Miron (care-mi vin în gînd acuma primii, la viteză).

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s