Interviu cu Dona Juana

de Dan-Silviu Boerescu

(aproape integral)

Am vrut să enervez, să zgândăr, să provoc Autorul (doar întâmplător, o femeie!). Am insistat pe tema „violului livresc”, pentru că acest roman mi se pare nu doar o poveste despre iubire în toate formele ei de manifestare, ci şi un eseu implicit, subversiv, despre ceea ce nu este iubirea, despre toate non-actualizările ei. Iar a nu actualiza iubirea mi se pare, a rebours, un soi de „viol” metafizic, stupid în sine dar nutritiv pentru poveste…

Dan-Silviu Boerescu: Dona Juana e bărbat sau femeie?

Lorena Lupu: Câte puţin din fiecare. E „femeia tuturor bărbaţilor şi bărbatul tuturor femeilor”, ca să citez începutul romanului, care, la rândul său, e un citat atribuit lui Caesar.

Dan-Silviu Boerescu: Posedă sau este posedată?

Lorena Lupu: Îşi găseşte plăcerea în varietate. Uneori posedă, alteori se lasă posedată… ba uneori se şi refuză, dacă perversiunea momentului o cere.

Dan-Silviu Boerescu: Aşadar, refuzul este o altă formă de accept?

Lorena Lupu: Probabil că da. Mă gândesc la acel pasaj din carte, când personajul de care aproape că se îndrăgosteşte încearcă să-i impună un nou mod de viaţă, radical diferit. Ea refuză, dar refuzul, dacă ne amintim, descompune un om pârjolit de dorinţă mai mult decât o acceptare.

Dan-Silviu Boerescu: Există viol?

Lorena Lupu: Categoric, şi la mai multe niveluri. Nu mă interesează să tratez tema violului „obişnuit” în această carte, pentru că avem o întreagă literatură a violului şi nu am nimic nou de adăugat. Dar pot exista forme de viol ale spiritului. Am în carte câteva exemple de violatori ai spiritului – patronul limitat în orizonturi al Clubului Bizarre e un astfel de exemplu. Şi refuzul cuiva de a intra într-un joc e tot ca un viol. E violarea unui vis. Poetic, nu? (zâmbeşte.)

Dan-Silviu Boerescu: Dar viol consensual?

Lorena Lupu: Ideea de consens anulează ideea de viol.

Dan-Silviu Boerescu: Poate ca joc? „Jocul de-a violul”?

Lorena Lupu: Dacă e joc, nu mai e viol. Dar îmi place cum sună expresia; aşa se va intitula următoarea mea carte şi promit să te creditez. Aşa cum am menţionat şi în secţiunea „Mulţumiri” că ideea unui roman erotic scris de mine îţi aparţine. Sunt un om recunoscător, deşi nu par.

Dan-Silviu Boerescu: Sexul este interfaţă pentru…?

Lorena Lupu: Plăcere. Extaz. Doors of Perception. Cunoaştere, în ultimă instanţă. Refugiu din faţa problemelor vieţii, în câteva ipostaze din cartea mea. Refugiu de sine. Nevoia de siguranţă, pentru un personaj dependent.

Dan-Silviu Boerescu: Plăcerea e o mistică a cunoaşterii…?

Lorena Lupu: Tactile, gustative, olfactive, vizuale etc. Bine, cartea spune că putem extrage plăcere din cam tot ce ne înconjoară. Dar, printre rânduri, înţelegi o acumulare a deşertăciunii. Cu cât devorăm mai multă plăcere, cu atât dezvoltăm o toleranţă la ea şi vrem mai mult. Haha, până la urmă am scris un roman moralizator fără să-mi dau seama. Puiul de Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, varianta pentru adulţi.

Dan-Silviu Boerescu: Cât contează provocarea?

Lorena Lupu: E elementul de bază al plăcerii. Vezi, Dona Juana provoacă pe toată lumea. Îi pune deliberat pe oameni în situaţii neprevăzute, vrea să-i vadă reacţionând. Îi provoacă inclusiv pe oamenii cu care nu-şi doreşte să meargă până la… capăt, dacă putem considera sexul un capăt.

Dan-Silviu Boerescu: Dona Juana provoacă sau se lasă provocată?

Lorena Lupu: Uneori, răspunde la provocări. Întregul episod Gloria e răspuns la o provocare. Diverse alte aventuri sunt reacţii la diferite provocări. Ca în viaţă, provocarea e arareori unilaterală. De cele mai multe ori, oamenii răspund la provocări provocând, la rândul lor.

Dan-Silviu Boerescu: Până acum, mi-ai povestit tot ce e sexul. Ce nu e sexul?

Lorena Lupu: Sexul nu e obligaţie. În clipa în care intervine obligaţia, sexul se face mic şi se ascunde după uşă.

Dan-Silviu Boerescu: Aşadar, sexul exclude căsătoria?

Lorena Lupu: Dar cine spune că, neapărat, căsătoria trebuie să fie o obligaţie? Ştiu, adevărul istoric. Dar tot adevărul istoric spune că mariajele cele mai fericite sunt cele lipsite de constrângeri.

Dan-Silviu Boerescu: Dona Juana se va mărita vreodată?

Lorena Lupu: Mai ştii? Precum vezi, viaţa Donei Juana e ciudată, imprevizibilă, oamenii apar şi dispar ca staţiile de ţară în calea intercity-ului. Dar nu e incapabilă să se lege de oameni. Poate că se va mărita din prietenie. Dar nu m-a interesat nici tema mariajului în acest volum.

Dan-Silviu Boerescu: Dar femeia din spatele Donei Juana?

Lorena Lupu: Femeia din spatele Donei Juana e un simplu creator de poveşti. Ce-şi doreşte ea nu e obiectul prezentului volum.

Dan-Silviu Boerescu: Tema adulterului nu-i e străină acestei cărţi. E posibil violul în adulter?

Lorena Lupu: Stai puţin! De ce insistăm atât pe viol? Adulterul e incorect blamat de o grămadă de ignoranţi moralişti. Adeseori, adulterul este o poveste frumoasă de dragoste, cu tandreţe, altruism, afecţiune, tot tacâmul. Şi, uite, nu cred că în dragostea adevărată poate exista viol. Ca să zic ceva şi despre viol. Cred că oamenii care iubesc cu adevărat ştiu să-şi tempereze impulsurile sexuale. Să ne gândim doar la junele rom Anton, faţă de care eroina îşi recunoaşte adeseori atracţia, dar pe care nu-l atinge nici măcar o dată, pentru că ştie că nu despre asta e vorba în povestea lor.

Dan-Silviu Boerescu: Până la urmă, ce iubeşte Dona Juana?

Lorena Lupu: Libertatea. Ceea ce e, nu-i aşa, un lucru bun. Dar – şi aici cartea se întoarce împotriva ei însăşi, iar mie, ca şi creator de poveşti, îmi place asta la nebunie – remarcăm că vânarea disperată şi asiduă a libertăţii te face să treci pe lângă oameni destul de superficial. Partenerii sexuali de ocazie sunt schiţe de personaj. Personajele bine individualizate sunt prietenii, şi cei care dispar pe parcurs, dar mai ales cei care îi rămân alături eroinei până la final: taximetristul şi ţigănuşul. Cei cu care nu face sex. Dacă citeşti versiunile clasice de Don Juan, ale lui Tirso de Molina şi ale lui Moliѐre, remarci acelaşi fenomen: victimele seducţiei sunt caracterizate sumar, singurul co-protagonist caracterizat cu aceeaşi minuţiozitate ca şi eroul este însoţitorul-slujitor-complice, acel Catalinòn sau Sganarelle. Şi scena descompunerii finale îşi are un corespondent în Comandorul de Piatră al clasicilor.

Dan-Silviu Boerescu: Care este, până la urmă, identitatea sexuală a Donei Juana?

Lorena Lupu: Are vreunul dintre noi, personaj fictiv sau real, o identitate sexuală!? Obiectul dorinţei noastre se poate schimba sau se poate fixa intens de pe o zi pe alta.

Dan-Silviu Boerescu: O obsesie?

Lorena Lupu: Patronul clubului îşi lasă investiţia să se ducă de râpă dintr-o astfel de obsesie. Dar şi genul ăsta de obsesie poate dispărea de pe o zi pe alta, de parcă n-ar fi fost. Cred că fiecare dintre noi e o căutare sexuală. Pentru că în fiecare dintre noi e un sâmbure de Don Juan.

Dan-Silviu Boerescu: Ce nu ştim despre Dona Juana?

Lorena Lupu: Ce nu ştie nici ea. În rest, povesteşte tot. N-are reţineri.

Dan-Silviu Boerescu: Există vreo certitudine legată de Dona Juana?

Lorena Lupu: Există vreo certitudine legată de oricare dintre noi?

Dan-Silviu Boerescu. Da. Absenţa e o certitudine. Pe când prezenţa e mai mereu discutabilă.

Lorena Lupu: Nici măcar absenţa nu e o certitudine. Nu ştii dacă omul lipseşte pentru că e acum în Kuala Lumpur, pentru că nu vrea deloc să fie lângă tine sau pentru că nu i-ai spus destul de clar că îţi doreşti să fie acolo. Poate pentru că se vrea chemat.

Dan-Silviu Boerescu: Absenţa de sine a Donei Juana se transformă în autoerotism?

Lorena Lupu: Dimpotrivă. Te referi, probabil, la partea a doua a romanului, când întregul ei echilibru dispare iar ea se descompune treptat ca personaj. Golirea de sine implică, într-un mod bizar golire de erotism.

Dan-Silviu Boerescu: De ce nu-i ies încheierile Donei Juana? Ea finalizează vreodată?

Lorena Lupu: Aici suntem diferiţi.  Şi, de aceea, Dona Juana e diferită de eroii lui Tirso sau Moliѐre. La bărbaţi, finalizarea e un proces clar, fiziologic, aproximativ identic de fiecare dată. În cazul femeilor, nu există două orgasme identice. Există orgasme scurte sau lungi de zece minute, există orgasme ante portas şi serii de orgasme, există seri în care nu ajungi la orgasm, oricât te chinui, sau chiar seri în care excitaţia dispare în plin act sexual. Şi, pentru că apetitul sexual şi plăcerile aferente sunt atât de variate ca intensitate şi ca durată, e greu să te saturi de experimente. Întotdeauna există un orgasm mai intens decât cel pe care tocmai l-ai trăit.

14 gânduri despre „Interviu cu Dona Juana

  1. Falş, se pare. Sunt psihologi mari care spun că violul, beţia, etc. sunt jocuri practicate compulsiv de cei implicaţi. Iar felul cum o spune unul dintre ei e fascinant şi convingător.

      • Azi noapte a fost rândul meu. N-a fost un vis umed, dimpotrivă. Trebuia să mergem cu barca cu pânze nu ştiu unde şi un segment al râului era aproape secat. Am tras amândoi barca pe uscat până am ajuns la apă. Apoi ne-am pomenit pe un mal foarte abrupt, de unde a trebuit să lăsăm barca de-a toboganul până la apă. Pe urmă, condiţiile de navigaţie s-au îmbunătăţit. Am şi înotat şi m-a ajuns din urmă un navetist (din ăia de pe vremea lui Ceaşcă, care mergeau cu trenul la fabrică) care se întorcea înot de la serviciu.

  2. Eu nu te-am visat azi-noapte si ma intreb daca o fi de bine sau o fi de rau :). Da’ interviu’ mi-a placut, in ciuda artei speculatiei :). La urma urmei, e vorba de niste probleme acolo…

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s