Venere şi Madonă

Îl rugasem pe Cristian Mungiu să scrie prefaţa Donei Juana dintr-un motiv simplu: sunt fanul marilor contraste. Una dintre cele mai (simulat?) inocente persoane din câte cunosc eu să prefaţeze un roman erotic. Aşa cum, dacă aş fi scris povestea unei virgine, aş fi cerut prefaţă de la Laura Andreşan, iar dacă aş fi scris un roman despre haute couture autentic, i-aş fi cerut prefaţă lui Cătălin Botezatu.

Mă aşteptam să refuze, n-a făcut-o. Dimpotrivă, a zis că vrea să vadă textul. Au trecut nişte zile. A zis că se bagă. Şi au trecut încă nişte zile.

–-

Şi în seara asta mi-a trimis prefaţa. Iar mie mi-a căzut faţa şi mă tot chinui să mi-o adun de pe jos.

Pe scurt, marii artişti sunt mari artişti pentru că fac lucruri într-un mod la care nu te-ai fi aşteptat. Într-un mod foarte personal, extrem de surprinzător şi, care, cumva, te face să redefineşti însăşi ideea de prefaţă şi rostul ei pe lume.

 

Şi anume: dacă romanul meu te ia de urechi şi te bagă direct într-o lume vicioasă şi decadentă, unde toată lumea îşi vânează plăcerile, textul lui are cumva un rost de treaptă. Adică, o trecere de la cotidianul normal al omului obişnuit, care ia un pahar de Cola şi se tolăneşte în fotoliu, la universul sick şi dirty al poveştii. Dacă eu, neprefaţată, v-aş fi dat de perete şi v-aş fi ars-o pe nerăsuflate (în dulcele stil lorenic), Mungiu s-a interpus cumva, să vă facă un preludiu.

De aceea unii oameni sunt arhitecţi şi alţii muncitori de rând. Pentru că arhitecţii au simţul construcţiei.

 

5 gânduri despre „Venere şi Madonă

  1. Apropo de filmul lui Mungiu, am descoperit pe net o opinie din interior, as zice destul de interesanta:
    http://acvila30.ro/2012/11/03/pr-constantin-sturzu-ne-ascundem-dupa-dealuri/

    Oricum, gafa imensa cu citatul din Celsus o observasem si eu, si mi s-a parut in cea mai pura maniera Dan Brown. Restul nu le prea stiam, dar Celsus ma pasionase prin tinerete si ma asteptam la asemenea stupizenie din partea oricui, mai putin a lui Mungiu. In fine, articolul merita citit. Pentru cine e deschis la minte, evident.

    • Ştim, ştim, BOR se revoltă enorm şi simte monstruos că a ieşit asemenea film, marea gafă cu Celsus, etc. Dar nu s-a deranjat nici cât o pişcătură de purice când măicuţa aia chiar a fost exorcizată prin omucidere la Tanacu.

  2. Cunosti pozitia BOR in aceasta problema? Ai citit cumva comunicatul lor? Eu l-am citit si mi se pare logic si de bun simt. Cred ca lecturarea lui ar aduce o alta lumina si asupra cazului Tanacu, dar si asupra filmului lui Mungiu. Sa fiu mai clar: personajul imaginat de Mungiu e un preot bine intentionat, aproape un personaj pozitiv. Personajul real nu mi se pare atat de bine intentionat, ba chiar am trec fiori cand il vad. Nuanta e importanta atunci cand judecam notiunea de exorcism. In sine, exorcismul consta in citirea unor rugaciuni specifice, oarecum asemanatoare cu cele folosite pentru cei bolnavi. Intregul aresnal de film horror – legat de pat, infometari, batai etc. – nu intra in aceasta practica. E vorba doar de citirea unor rugaciuni, la fel ca cele citite in caz de boala, de deces, de orice. Atat si nimic mai mult. Ca anumite personaje de tipul celui de la Tanacu inteleg sa-si exercite forta prin acte de terorism e partea a doua. Biserica s-a delimitat clar, printr-un comunicat de foarte mult bun simt, in care a incriminat faptele in termeni destul de duri. Si nu doar BOR, exista poztii similare si in catolicism sau in alte culte. Da, e adevarat, anumiti oameni care nu prea gusta autoritatea, care sunt gadilati prea mult incat se cred stapani isi iau lumea-n cap si trec la tot felul de monstruozitati. Dar de aici si pana la a da vina pe citirea unor simple rugaciuni – pe care le putem gasi si pe net, cu siguranta – as zice ca e o cale destul de lunga. Revenind la filmul lui Mungiu, el nu a prins aceasta nuanta. Cei care vizioneaza filmul raman cu impresia ca aceasta este practica standard, adica legat de pat si infometare. Ceea ce nu-i advarat. Sigur ca pentru o institutie destul de mare cum e Biserica e dificil sa suprevegheze direct o simpla manastire de la Cucuietii din Deal. In plus cand cineva pune la cale o asemenea marsavie are grija sa tina capacul pus cat mai mult timp, iar cand iese fum e in general prea tarziu. Si au existat din cate stiu si repercursiuni (preotul a fost caterisit, a fost condamnat). Insa Mungiu nu s-a preocupat de asemenea nuante.

  3. Tot un contrast e si chipul senin-inocent al autoarei in comparatie cu erotismul scrierii, sau, in unele cazuri cu violenta limbajului. Iti citesc blogul constant de vreo 2 ani si prima data exact detaliul acesta m-a frapat.
    Nu postezi si un scurt fragment din prefata scrisa de C. Mungiu? Sunt mai mult decat curioasa referitor la ce ar fi putut sa scrie.

Poştă şi tu ceva. Da' pe tonul pe care vrei să-l folosesc şi eu cu tine

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s